Saturday 15 November 2014

Sârbii din România (hărți) / Serbians in Romania (maps)

     Sârbii din România trăiesc în general în sate din Banat colonizate în perioada habsburgică, în sec. XVIII. În Banat au trăit sârbi (sau pop. slave în general) și în Evul Mediu, mai ales Banatul Montan a fost probabil în ultimele secole medievale în mare măsură slav (o dovedește toponimia). El pare însă să fi fost hotărât românesc înainte de cucerirea habsburgică (mai puțin crașovenii). Satele sârbești de aici, de pe malul Dunării și al Nerei, au fost colonizate în sec. XVIII. Banatul de Câmpie pare să fi fost în bună măsură depopulat în perioada războaielor austro-turce, el fiind masiv repopulat de austrieci în sec. XVIII, mai ales cu șvabi, dar și cu alte pop., printre care sârbi. Pe partea românească a graniței, satele sârbești (sau foste sârbești) se grupează într-un șir nord-sud între Timișoara și graniță (în special Beregsău Mic / Nămat / Nemat, Diniaș / Dinjaš, Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton, Ivanda / Ivanda, Rudna / Rudna, Gad / Gad, Soca / Soka, Sângeorge / Sveti Đurađ) și un mănunchi la NE de Timișoara / Temišvar (Herneacova / Hernakovo, Stanciova / Stančevo, Petrovaselo / Petrovo Selo, Cralovăț / Kraljevac, Lucareț / Lukarevac), plus câteva pe malul sudic al Mureșului (în special Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar, Satu Mare / Načvola / Načfala, Gelu / Ketfelj). Unele din comunitățile sârbești poate continuă comunități dinainte de anexarea la Imperiul Otoman, cel puțin în sud (malul Dunării și al Nerei), reîmprospătate în perioada habsburgică cu mase de sârbi aduși de la sud de Dunăre; în Banatul de Câmpie pop. înainte de perioada războaielor austro-turce a fost probabil mai curând maghiară (v. toponimia). Sârbii colonizați au fost aduși din interiorul Imperiului Otoman, în special Muntenegru, Kosovo, sudul Serbiei (v. marile migrații ale sârbilor de la sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII).
     Sârbii din Banat au fost în bună măsură asimilați în sec. XX, înregistrându-se adesea diferențe de 60-70% între proporțiile înregistrate la recensămintele dintre 1869 și 2002. Supraviețuiesc foarte bine doar comunitățile din mănunchiul de la NE de Timișoara și, mai ales, cele de pe malul Dunării. Sârbii sunt în general ortodocși, cu propria organizare ecleziastică (pentru parohiile din România există Episcopia ortodoxă sârbă a Timișoarei), folosind slavona și calendarul iulian. Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.



     Serbs in Romania live mostly in villages in the Banat that were settled in the Habsburg period, in the 18th c. In the Banat there lived Serbs (or Slav populations in general) in the Middle Ages as well, particularly the Highland Banat was probably to a large degree Slav in the last medieval centuries (as proven by placename evidence). It seems though to have been throughly Romanian before the Habsburg conquest (except for the Krashovani). The Serbian villages here, on the banks of the Danube and the Nera, were settled in the 18th c. The Lowland Banat was to a great extent depopulated during the Austro-Turkish wars period and was massively repopulated by the Austrians in the 18th c., especially with Danube Swabians, but also with other populations, such as Serbs. On the Romanian side of the border, the Serbian (or formerly Serbian) villages are grouped together in a north-south row between Timișoara and the border (particularly Beregsău Mic / Nămat / Nemat, Diniaș / Dinjaš, Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton, Ivanda / Ivanda, Rudna / Rudna, Gad / Gad, Soca / Soka, Sângeorge / Sveti Đurađ) and a cluster NE of Timișoara / Temišvar (Herneacova / Hernakovo, Stanciova / Stančevo, Petrovaselo / Petrovo Selo, Cralovăț / Kraljevac, Lucareț / Lukarevac), plus a few on the southern bank of the Mureș / Moriš (particularly Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar, Satu Mare / Načvola / Načfala, Gelu / Ketfelj). Some of the Serbian communities perhaps continue communities from before the Ottoman annexation, at least in the south (the banks of the Danube and Nera), replenished during the Habsburg period with Serbian masses brought from areas south of the Danube; in the Lowland Banat the population before the Austro-Turkish Wars probably tended to be Hungarian (see placenames). The colonised Serbs were brought from the inner regions of the Ottoman EMpire, especially Montenegro, Kosovo, southern Serbia (see the Great Serb Migrations of the late 17th and early 18th c.).
     The Banat Serbs were to a great degree assimilated over the course of the 20th c., with differences of 60-70% often noticeable between the proportions recorded in the censuses of 1869 and 2002. The only communities that have survived well are those in the cluster NE of Timișoara and, above all, those on the Danube. Serbs are usually Eastern Orthodox, having their own ecclesiastical organisation (for the parishes in Romania there is the Serbian Orthodox Bishopric of Timișoara / Temišvar); they use the Church Slavonic language and the Julian calendar. See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.
 







Sârbii din România (listă) / Serbs in Romania (list)


   Lista localităților cu populație sârbă de cel puțin 4% din România ( în Banat ). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română / (română fostă)/ sârbă. Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

The church of the Serbian Orthodox monastery of Kusić in Pârneaura / Prnjavor


   The list of communities in Romania ( in the Banat ) with Serbian population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian / (Romanian former)/ Serbian. See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.




     Svinița / Svinjica ( 90 / 94 / 87 ), Liubcova / Ljupkova ( 58 / 70 / 26-8 ), Sirinia ( 12% în 1966, în rest parte din Berzasca )





     Moldova Veche / Nova Moldava ( 97 / 78 / 15; scăderea masivă s’a produs între 1966 și 1977, prin imigrare masivă rom. ), Măcești / Macevici / Mačević ( 100 / 94 / 81; la 1869 apar ca altceva decât sârbi ), Pojejena / Požežena ( 25%, la Pojejena de Sus 98% la 1869, la 1930 67% sârbi și 9% rom. sbf. ), Radimna / Radimna ( 100 / 84 / 86; la 1930 și 4% rom. sbf. ), Șușca / Šuška ( 7 / 2 / 12 ), Belobreșca / Belobreška ( 100 / 93 / 86 ), Divici / Divić ( 99 / 88 / 87; la 1930 și 3% rom.sbf. )

 



     Baziaș / Bazjaš ( 17%, similar la 1880, dar 44% în 1966 ), Socol / Socolovăț / Sokolovac ( 97 / 72 / 67; la 1930 și 9% țig. sbf. și 1-2% rom. sbf. ), Câmpia / Langofăt / Lugovet ( 78 / 59 / 52; la 1930 și 3% rom. sbf. și 2% țig. sbf. ), Pârneaura / Prnjavor ( 18%, similar la 1910 ), Zlatița / Zlatica ( 52 / 23 / 35; la 1930 și 10% țig. sbf. și 7% rom. sbf. ), Lescovița / Leskovica ( 77 / 84-25 / 10-9 )





     Stamora Română ( 27% doar în 1966, f. bizar; nici un sbf., 25% romf. și 2% germf. ), Dejan / Dežan ( 24 / 21 / 6 ), Gaiu Mic / Mali Gaj ( 12 / 7 / 4 ), Denta / Denta ( 29 / 21 / 8 ), Mânăstire / Sveti Đurađ ( 26 / 19 / 3 ), Sângeorge / Sveti Đurađ ( 74 / 65 / 13 ), Ofsenița / Ovsenica ( 15 / 5 / 5-4 ), Soca / Soka ( 90 / 88 / 23 ), Livezile / Tolvădia / Tolvadia ( 16 / 14 / 4 ), Giera / Đir ( 29 / 25 / 9 ), Grănicerii / Ciavoș ( 11 / 8 / 0 ), Foeni / Fenj ( 23 / 23 / 10 ), Gad / Gad ( 59 / 41 / 23-2 ), Rudna / Rudna ( 81 / 45 / 23 ), Ciacova / Čakovo ( 20 / 6 / 3 ) 


Serbian Orthodox Bishopric and Cathedral in Timișoara / Temišvar

 




      Ivanda / Ivanda ( 82 / 67 / 24 ), Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton ( 91 / 97 / 46 ), Diniaș / Dinjaš ( 94 / 99 / 30 ), Parța / Parac ( 14 / 7 / 3 ), Cenei / Čenej ( 26%, la 1930 45% sârbi și 6% țig. sbf., la 1869 52% la Ceneiu Sârbesc și 0 la Ceneiu Croat ), Checea / Keča ( 22 / 25 / 3; + Checea Croată, 0 la 1869, dar 14% la 1910 ), Beregsău Mic / Nămat / Nemet ( 87 / 77 / 17; în 1930 și 6% rom. sbf. )






     Becicherecu Mic / Mali Bečkerek ( 17 / 14 / 3 ), Timișoara / Temišvar ( 6 / 2 / 2 ), Ghiroda Nouă ( 15% la 1910, în rest parte din Timișoara ), Mehala ( 18% la 1869, până la 10% la 1910, apoi anexat la Timișoara ), Herneacova / Hernakovo ( 73 / 1 / 0; scădere dramatică și absurdă în anii 1880, deși pop. a rămas relativ constantă ), Petrovaselo / Petrovo Selo ( 87 / 92 / 66 ), Stanciova / Stančevo ( 83 / 47 / 60; + Valea Stejarului, 12% în 1966, toți romf. ), Lucareț / Lukarevac ( 63 / 23 / 33-33 ), Cralovăț / Kraljevac ( 95 / 97 / 81 ), Brebu Nou / Vaidental ( 12% sau 2 din 17, inexisenți înainte )





     Cenad / Čanad ( 28 / 22 / 8; doar Cenadu Român ), Sânnicolau Mare / Veliki Semikluš ( 15 / 9 / 4 ), Saravale / Saravola ( 33 / 27 / 10 ), Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar ( 58 / 69 / 25 ), Satu Mare / Načvola / Načfala ( 55 / 57 / 18 ), Variaș / Varjaš ( 45 / 37 / 12 ), Gelu / Ketfelj ( 78 / 71 / 19 ), Mănăștur / Monoštor ( 23 / 15 / 2 ), Munar / Munara ( 6 / 28-8 / 4 ), Felnac / Fenlak ( 29 / 19-16 / 8-3 )





     Turnu / Tornja ( 19 / 12 / 4 )



Sunday 20 July 2014

Slovacii din România (hărți) / Slovaks in Romania (maps)

     Slovacii din România au fost colonizați în general la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX, cei mai mulți din centrul și estul Slovaciei. În Banat și sudul Crișanei ( județul Arad ) au fost colonizați în sate relativ separate unele de altele, în timp ce în Bihor (zona Munților Plopiș) și în mai mică măsură în Sătmar au fost așezați în zone compacte. Cei din Bihor și Sătmar sunt romano-catolici; în Banat și zona Aradului au fost la origine luterani, dar greco-catolici la Scăiuș și Peregu Mare / Vel'ký Pereg ( ucraineni deja slovacizați din estul Slovaciei ) și romano-catolici la Brestovăț / Brestovac. Imediat după al Doilea Război Mondial o mare parte a slovacilor din România au migrat înapoi în Slovacia, în cadrul unui program de repatriere. În unele sate din Banat ( fie slovace la origine fie ne-slovace ) s'au așezat în primele decenii de după Război mulți slovaci din Bihor. 
     Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Am inclus și satele din Banatul Sârbesc la harta pentru 2002 ( recensământ sârb în același an ). Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.

     Slovaks in Romania were colonised mostly in the late 18th c. and in the first half of the 19th c., most of them from central and eastern Slovakia. In the Banat and southern Crișana ( Arad county ), they were settled in villages that were relatively separate from one another, whereas in Bihor ( Plopiș Mountains area ) and less so in Sătmar they were settled in uniform areas. Those in Bihor and Sătmar are Roman Catholics; in the Banat and Arad area they were originally Lutherans, but Greek Catholics in Scăiuș and Peregu Mare / Vel'ký Pereg (i.e. already Slovakised Ukrainians from easter Slovakia ) and Roman Catholics in Brestovăț / Brestovac. Immediately after the Second World War, a large part of the Slovak population migrated back to Slovakia, as part of a repatriation programme. In some villages in the Banat ( either Slovak originally or non-Slovak ), many Slovaks from Bihor have settled in the first post-War decades.
     See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have also included the villages in the Serbian Banat in the 2002 map ( Serbian census the same year ). Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.    






Saturday 14 June 2014

Slovacii din România (listă) / Slovaks in Romania (list)

     Lista localităților cu populație slovacă de cel puțin 4% din România, în Banat, Crișana și Sătmar, precum și Banatul Sârbesc. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ slovacă ). Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

Evangelical Lutheran Church in Nădlac / Nadlak 


     The list of communities in Romania ( in the Banat, Crișana and Sătmar ) and the Serbian Banat with Slovak population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Slovak ) and Slovak / Serbian (/ Hungarian / German ). See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.





     Slovacii din Banatul Sârbesc sunt prezenți în general în centrul regiunii și au maj. abs. la Kovačica / Antalfalva ( 84% ), Padina / Nagylajosfalva / Ludwigsdorf ( 97% ) și Jánošík / Janošik / Slovački/Slovensky Aleksandrovac / Újsándorfalva / Schandorf ( 92% ) și maj. rel. la Biele Blato / Lízika / Belo Blato ( 39%; ușoară maj. abs. la 1930 ) și Hajdušica / Hajdučica / Istvánvölgy ( 42% ). Min. imp la Aradáč / Aradac ( 40%, față de totalitatea din 1930 ).




     Berzovia / Jidovin ( 12 / 16 / 4; rom.-cat., câțiva luth. la început ), Dealul lui Ștefan ( până la 16% după limbă la 1880, apoi dispar vertiginos; anexat la Căvăran; luth. ), Surducu Mare ( 0, posibil 11% la 1869, cert 9% la 1930; rom.-cat. ), Vermeș ( 4 / 5 / 0; probabil rom.-cat. ), Ersig ( 27 / 9 / 1; rom.-cat. ), Vucova / Vuková ( 45 / 51 / 35; mixt, pentru că a fost imigrație din Bihor după Război, vechea pop. fusese luth. ), Butin / Butín ( 36 / 54 / 78; cat. veniți după Război din Bihor, vechea pop. fusese luth. ), Șemlacu Mare / Semlak ( 13 / 10 / 2; luth. ), Șemlacu Mic ( 15 / 0 / 0; luth. )
     Scăiuș ( 5%; la 1869 18% și 15% declarați ucr., în total 33%, probabil 23% gr.-cat. și cca. 10% rom.-cat., la 1930 28% + 6% "alții" nenumiți, dar incluzând în oricare categorie și cca. 5% cehi, în total 35% gr.-cat. și 8% rom.-cat.; astăzi există și 18% ucr., toți ucrf., deci în principiu noi, veniți după Război, dar îi includ pe toți cei 9% gr.-cat. din sat iar slov. ar trebui să fie rom.-cat., la fel ca cehii, deci toți slov. gr.-cat. au părăsit satul după Război)




     Brestovăț / Brestovac ( 35 / 30 / 32; rom.-cat. ), Iosifalău ( 8%, apar în 1977 cu 4%, 10% în 1992; 20% rom.-cat., din care maj. se declară deci români ), Imrefalva ( 30% la 1910, apoi anexat la Darova, deși nu apar niciodată la Darova; rom.-cat. ), Nemeșești ( 12% doar în 1966 ), Nădlac / Nadlak ( 53 / 62 / 47; luth., dar mai nou și o prezență rom.-cat., probabil veniți din Bihor ), Peregu Mare / Vel'ký Pereg ( 12 / 34 / 36; gr.-cat. ), Mănăștur ( 13%; apar în 1977; rom.-cat. )
  



     Sintea Mică ( 22%; apar în 1977 cu 7%, hotărât din 1992; rom.-cat. ), Țipar / Cipár ( 25 / 32 / 17; rom.-cat., mai demult era și o minoritate luth. ), Mocrea / Mokrá ( 18 / 15 / 3; luth. ), Prunișor ( 12 / 11 / 0; rom.-cat. ), Seliștea ( 12% doar la 1880; rom.-cat. )




     Mădăras / Madarás ( 21%; 1977 ), Marțihaz ( 13%; 1977 și 1992 ), Bicaci ( 45 / 43 / 3; la 1930 5% maghf. )
 



    Tăutelec ( 35 / 1 / 0; maghiarizare în perioada dualistă ? vezi numele ), Dijir ( 16 / 0 / 0; dispar înainte de 1900 ), Boianu Mare ( 17% la 1930, mai curând migrație temp. ), Huta ( 30% după limbă la 1910, înainte și după nu e clar ), Sâniob ( 0 / 33 / 0 ), 
     Chioag ( 28 / 25 / 12 ), Fegernic ( 46 / 40 / 17 ), Fegernicu Nou ( 9%, 17% în 1966 ), Cenaloș ( 2 / 14 / 0 ), Săliște ( 10% la 1930; doar în perioada interb. ), Budoi / Bodonoš ( 96 / 91 / 91 ), Sacalasău Nou / Nový Šastelek ( 95% ), Loranta ( 47%, 23% în 1966 ), Varasău / Harasov ( 50%, 31% în 1966 ), Derna / Derna ( 0 / 2 / 28; apar din 1977 și serios din 1992 )

     


     Cuzap ( 2 / 20 / 1 ), Foglaș / Fogaš ( 15% ), Vâlcelele / Ritoblaga ( 59%, 45% în 1966 ), Borumlaca / Boromolaka ( 59 / 66 / 16 ), Vărzari / Varzaľ ( 94 / 95 / 70 ), Valea Cerului / Čerpotok ( 96%, similar la 1910 ), Marca / Markasek ( 4%, par să fi venit în anii '30, 32% în 1941, 10% în 1966 ), Marca-Huta / Bojovské ( 87%, 100% în 1966; 6% rom. slovf. ), Pădurea Neagră / Bystrá ( 16%, 34% după limbă la 1869, 54% la 1910, loc. nu apare official mult timp )
     Zalnoc ( 9% la 1930 ), Zăuan / Zavaň ( 7% la 1930 ), Zăuan-Băi ( 89%, 75% în 1966 ), Ip / Ip ( 25% la 1930 ), Halmășd ( 39% la 1930 ), Aleuș ( 2%, 8% la 1930 ), Plopiș / Plopiš ( 0 / 30 / 5 )   
    



     Șinteu / Nová Huta ( 98%, similar la 1930 ), Huta Voivozi / Stará Huta ( 98%, similar tot timpul ), Socet / Huta Sočet ( 100%, similar tot timpul ), Valea Târnei / Židáreň ( 98%, similar tot timpul; a fost în Sălaj, la 1850 apar ca altceva, dar nu știu ce ), Fufez ( 88%, de la 100% la 1910 ), Codrișoru ( 100%; loc. apare oficial doar din 1966 ), Făgetu / Gemelčička ( 100%, la fel tot timpul începând cu 1869 ), Lugașu de Sus / Vyšný Lugaše ( 13 / 12 / 16 ), Peștiș / Peštiš ( 32 / 18 / 11 ) 
    Aștileu / Aštileu ( 0 / 1 / 11; apar în 1977 și serios în 1992 ), Groși ( 0 / 17 / 3; mai curând migrație temp. în perioada interbelică ), Luncșoara / Lunkšora ( 7%, 10% în 1966; încep să apară în perioada interbelică ), Șerani / Šarany ( 68%, similar după limbă la 1910 ), Iaz ( 0 / 14 / 10 ), Tusa ( 0 / 18 / 12 ), Sub Cetate ( 26% doar în 1941 ), Mesteacănu ( 4% la 1930, încă 5% în 1977 ), Bogdana ( 14% la 1930, dispar după Război ), Huta ( 0 la 1850, 79% la 1910 când satul apare din nou, 9% în 1966 când apare din nou, apoi dispar ), Borod / Borod ( 6 / 49 / 2; creștere treptată până în perioada interbelică )




     Boinești ( 2%, toți romf.; până la 7% în 1966 ), Orbău ( 6% la 1930 ), Certeze ( 9% la 1930 ), Huta Certeze ( 9%, din care 6% romf., dar 78% rom.-cat.; 24% după limbă la 1910 ), Chegea ( 8% la 1930, probabil doar Huta Chegii, care apare oficial doar în 1966 cu 29% slov. )






Saturday 3 May 2014

Cehii din România (hărți) / Czechs in Romania (maps)



     Cehii din centrele industriale ale Banatului Montan au fost colonizați în sec. XVIII-XIX împreună cu 'austriecii' de acolo care i'au și asimilat aproape complet până la Primul Război Mondial. Satele de cehi din sudul Banatului Montan au fost colonizate în două valuri succesive în prima jumătate a sec. XIX, fiind vorba de sate grănicerești din Granița Militară. Această colonizare a fost aceeași cu cea a satelor 'austriece' din Munții Semenicului ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), unde au fost așezați germani din Boemia. În satele cehe au fost așezați cehi din aceleași regiuni, dar sporadic și unii germani. Și unii și alții sunt cunoscuți sub numele de 'pemi' sau în cehă 'pémové' ( de la 'Böhmen', 'boemi' ). Într'un al treilea val, la mijlocul sec. XIX, au fost colonizate pop. cehe mai mici prin sate deja existente: Clopodia, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. Există sate cehe și în Banatul Sârbesc. Marea majoritate a cehilor sunt romano-catolici, dar la Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn și Sfânta Elena / Svatá Helena au fost colonizați și reformați; cei din Clopodia au emigrat înainte de 1900, iar cei din Sfânta Elena în sec. XX au trecut la baptism. În afară de unii coloniști din Moravia ( ex. la Clopodia ), este vorba doar despre boemi, în special din SV Boemiei ( zona Plzeň / Pilsen și Klatovy / Klattau ).
     Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Am inclus și cele două sate din Banatul Sârbesc la harta pentru 2002 ( recensământ sârb în același an ). Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.






     Czechs in the industrial centres of the Highland Banat were settled in the 18th and 19th c. together with the 'Austrians' there, who actually assimilated them almost completely by the First World War. The Czech villages in the southern Banat were colonised in two successive waves in the first half of the 19th c., being border guard villages of the Military Frontier. This colonisation was the same as that of the 'Austrian' villages in the Semenic Mountains ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), where Bohemian Germans were settled. In the Czech villages were settled Czechs from the same areas, but occasionally also Germans. Both groups are known as 'pemi'  or, in Czech, 'pémové' ( from German 'Böhmen', 'Bohemians' ). In a third wave, in the mid 19th c., smaller Czech populations were settled throughout already-existing villages: Clopodia / Klopotýn, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. There are also Czech villages in the Serbian Banat. The vast majority of Czechs are Roman Catholics, but Reformed were also colonised, in Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn and Sfânta Elena / Svatá Helena; those in Clopodia emigrated before 1900, whereas those in Sfânta Elena have converted to Baptism. Besides some Moravian settlers ( e.g. in Clopodia ), they are only Bohemians, especially from SW Bohemia ( the Plzeň / Pilsen and Klatovy / Klattau area ).
     See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have also included the two villages in the Serbian Banat in the 2002 map ( Serbian census the same year ). Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx. 







Cehii din România (listă) / Czechs in Romania (list)

     Lista localităților cu populație cehă de cel puțin 4% din România, județele Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș și Arad. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ cehă ). Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.


The Baptist (formerly Reformed) church in Sfânta Elena / Svatá Helena 


     The list of communities in Romania ( counties Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș and Arad ) with Czech population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Czech ). See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.



  
     Ogradena Nouă / Frauvízn / Frauenwiese ( 60% la 1930; anexat la Eșelnița, dar nu e clar unde dispar din date cehii ), Baia Nouă / Nové Doly ( 62%, 51% la 1930, dar doar 40% în 1966 ), Eibenthal / Tisove Údolí / Jeventál ( 87%, 99% la 1930 ), Bigăr / Bígr / Schnellersruhe ( 100 / 96 / 89 ), Cozla ( 6%, 12% la 1910 ), Berzasca / Berzáska ( 10%, similar la 1930 ), Liubcova ( 4% ), Sfânta Elena / Svatá Helena ( 100 / 99 / 97 ), Ravensca / Rovensko ( 100 / 100 / 96 ), Gârnic / Gerník / Weitzenried ( 100 / 99 / 98 )  






     Șumița / Šumice ( 100 / 99 / 96 )




     Zlatița ( 16 / 14 / 14 ), Clopodia ( 29 / 20 / 4; au fost și unii slovaci ), Reșița ( 11% după limbă la 1869, apoi scad, dispar până la al Doilea Război ), Cuptoare Secu ( apar în recensăminte la 1880, 19% după limbă la 1890, apoi dispar rapid ), Staierdorf-Anina ( 20% după limbă la 1869 sau până la 38% incluzând și 'alții', la 1930 23%, din care 19% germf., în 1966 încă 5% la Staierdorf, toți germf. )
      În Serbia ( obștina Biserica Albă / Bela Crkva ): Češko Selo (85%) și Kruščica (23%).






     Scăiuș ( 4%, 8% la 1910 după limbă, neclar pentru alte recensăminte ), Jupa ( 5%, probabil 11% la 1930, neexistând slovaci ), Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ( 28% la 1869, similar la 1900, apoi dispar ), Oțelu Roșu / Ferdinandsberg ( 31% după limbă la 1869, la 1930 13%, din care 10-11% germf. ), Rusca Montană ( 14% după limbă la 1869, asimilare rapidă, la 1930 doar 5%, din care 3-4% germf. ), Ruschița ( apar la 1880 cu 42% după limbă, 27% la 1930, loc. nu apare în perioada interbelică, după Război sunt deja complet asimilați ), Nădrag ( 19% după limbă la 1869, 11% la 1930 din care 10% germf., 9% în 1956 din care 8% germf., 4% în 1966 din care 3% germf., azi 0% ), Colonia Fabricii ( 9% după limbă la 1910, apoi scad )







     Peregu Mare ( 20 / 19 / 8 )




Monday 28 April 2014

'Austriecii' din România (listă) / 'Austrians' in Romania (list)

     Formatul ( x / y / z ) reprezintă datele conform recensămintelor din 1850 ( etnie, Transilvania ) sau 1869 ( limbă, Maramureș, Sătmar, Crișana, Banat ), 1930 și respectiv 2002. Unde nu există date vechi, se face referire la 2002 și 1930. Harta reprezintă 1850 și 1869. Numele localităților sunt în formatul română / (română fost /) germană (/ germană alternativ). Germf. = germanofoni. Am adăugat ramura economică care explică prezența pop. 'austriece'. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar. Vezi hărțile aici. 


Diaconovici-Tietz Romanian-German High School in Reșița / Reschitz


       The format ( x / y / z ) represents the data according to the censuses of 1850 ( ethnicity in Transylvania ) or 1869 ( language in Partium and the Banat  ), 1930 and 2002 respectively. Where there are no old data, the reference is to 2002 and 1930. The map represents 1850 and 1869. Place names are in the format Romanian / (Romanian formerly /) German (/ German alternatively). Germf. = German-speaking. Source: http://www.kia.hu/konyvtar. See maps here.





     Orșova / Orschowa ( 41 / 20 / 1; + Jupalnic / Schupaneck, 17% la 1890, 6% la 1930, 20% la Jupalnicu Nou / Neu-Schupaneck la 1880 ), Baia Nouă / Neuwerk ( 0, 7% la 1930, 11% germf. la 1910; minerit de cărbune ), Eibenthal ( 5% la 1880 ), Eșelnița ( 5% la 1880 ), Ogradena Nouă ( 8% la 1880 ), Ogradena Veche ( 4% la 1880 ), Bârza / Bersing ( 7 / 21 / 2; ind. constructoare de mașini agr. și casnice ), Pecinișca ( 4% la 1869 ), Băile Herculane / Herkulesbad ( 1%, 23% la 1930, oficial 52% germf. la 1880; stațiune balneară ), Mehadia ( 8 / 6 / 1 ) 
     Berzasca ( 7% la 1869, similar la 1930; minerit de Au ), Sirinia ( oficial 21% germf. la 1910, anexat la Berzasca ), Cozla / Kosla ( 0, oficial 22% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Drencova ( 0, oficial 28% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Bozovici ( 4% la 1869; armată ), Moldova Nouă / Neu-Moldowa ( 13 / 5 / 0; e vorba de fostul sat Bosniac din sec. XVIII; minerit de cupru ), Baziaș / Baziasch ( 0, 62% germf. la 1880, 24% la 1910 ), Sasca Montană / Sasca Germană / Deutsch-Saßka ( 32 / 18 / 1; minerit de Cu )
     Oravița (Montană / Germană) / (Deutsch-)Orawitz ( 56 / 31 / 2; + Oravița Română / Rumänisch-Orawitz, 21% la 1869; minerit de Cu ), Ciclova Montană / Ciclova Germană / Deutsch-Tschiklowa ( 11 / 4 / 1; minerit de Cu ), Anina ( 15%, în 1956 încă 15% germ. și 18% alți germf., din care probabil 5% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf ( 15%, în 1966 încă 34% germ. și 18% alți germf., din care probabil 4% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf-Anina ( 57% germf. la 1869, la 1930 55% germ. și 23% alți germf., din care probabil 19% cehi; minerit de cărbune ), Marila ( 4% în 1966 )




     Tirol / Königsgnad ( 73 / 73 / 18 ), Fizeș ( 6 / 7 / 2; posibil șvabi ), Forotic ( 21% germf. la 1900 în timpul unei migrații temporare ), Brezon / Bresendorf ( 5%, 88% la 1930; posibil șv. ), Dognecea / Dognatschka ( 39 / 25 / 7; minerit de Cu, Pb, Au și Ag ), Bocșa (Montană) / Bocșa Germană / Deutsch-Bokschan ( 29 / 27 / 3; + Bocșa Română / Rumänisch-Bokschan, 5% la 1869, 13% la 1930; + Vasiova / Wassiowa, 15% la 1869, 26% la 1930; minerit de Fe ), Ocna de Fier / Eisenstein ( 4 / 6 / 1; minerit de Fe ) 
     Reșița / Reschitz ( 64 / 54 / 3; + Reșița Română / Walachisch-Reschitz, 13% la 1869, deja 45% la 1900; siderurgie ), Doman / Domann ( 4%, similar la 1869, la 1930 31% germ. și 6% cehi germf., probabil germanizați; minerit de cărbune ), Secu / Zeckel ( 21%, încă 37% în 1966, 100% la 1869, apoi fuzionat cu Cuptoare / Öfenau / Ofenburg, 44% la Cuptoare Secu la 1930, redesfăcut după Război; minerit de cărbune ), Văliug / Franzdorf ( 44 / 35 / 8; minerit de cărbune ), Gărâna / Volfsberg / Wolfsberg ( 100 / 100 / 46; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Brebu Nou / Vaidental / Weidenthal ( 100 / 98 / 12 sau 2 din 17; agricultură, expl. lemnului; pemi germani )
     Sadova Veche / Alt-Sadowa ( 94 / 97 / 23; agricultură, exploatarea lemnului; pemi germani ), Lindenfeld ( 100 / 100 / 0, părăsit; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Caransebeș / Karansebesch ( 29 / 24 / 2; + Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch, 70% la 1869, 87% la 1930, pemi germani ), Jupa ( 9 / 4 / 3 ), Zăgujeni ( 5% la 1869 ), Oțelu Roșu / Ferdinand / Ferdinandsberg ( 4%, 37% germf. la 1869, la 1930 46% germ. și 16% alți germf., din care probabil 11% cehi germanizați; + Ohaba Bistra, 10% germf. la 1930, din care 8% germ.; siderurgie ), Poiana Mărului / Apfelalm ( 0, 28% germf. la 1910 )




    Rusca Montană / Russberg ( 45 / 26 / 3; metalurgie ușoară, moară de ciocane ), Rușchița / Ruskitza ( 6%, 29% germf. la 1869; minerit de marmură ș.a. ), Dealul lui Ștefan ( 16% germf. la 1869, anexat la Constantin Daicoviciu / Căvăran; posibil șvabi ), Sacu / Sakul  ( 7% la 1869, similar la 1930; posibil șvabi ), Nădrag / Steinacker ( 39 / 41 / 8; siderurgie )
     Gladna Montană / Gladna Germană / Deutsch-Gladna ( 26 / 7 / 0; minerit de Cu ), Luncanii de Jos / Niederlunkan ( 17 / 1 / 0; minerit de fier, siderurgie ), Tomești / Tomescht ( 2 / 30 / 0; sticlărit ), Colonia Fabricii / Hüttenkolonie ( 2%, oficial 80% germf. la 1910; sticlărit ), Făget / Fatschet ( 23 / 9 / 3; pt. 1869 colat de Vargas, la 1880 Făgetu Român, 3%, și Făgetu German, 45%; vamă, pielărie, expl. lemnului )




     Băița / Kupferberg ( 1%, 2% la 1930, la 1869 23% germf. la Băița-Oraș și 12% la Băița-Sat; minerit de Ag, precum și Au și Cu )




     Pădurea Neagră / Schwarzwald ( 3%, toți maghf., 54% germf. la 1869, 27% la 1910, nu a existat oficial în perioada interbelică; sticlărit ), Cuzap / (Schwäbisch-) Mitteldorf ( 1%, au depășit 10% între anii 1880 și 1910; sticlărit ), Tăutelec / Ratzdorf? ( 0, pare că ar fi venit în anii 1870, 14% la 1880, apoi maghiarizare rapidă ), Huta ( 40% la 1850, dar 79% vorbitori de cehă la 1910, deci mai curând cehi; satul nu a mai existat oficial decât la 1910 și din 1966; probabil stclărit ), Gârbou ( 6% la 1850; probabil fabrica de zahăr, actualul sat Fabrica )




     Tarna Mare / Groß-Tarna ( 14 / 7 / 1-1 ), Bătarci / Batartsch ( 0 / 14 / 0 ), Piatra / Petra ( 22% germf. la 1869, cresc constant până la 53% la 1900, după care dispar brusc; sticlărit )
     În Ucraina, regiunea Transcarpatia, raionul Muncaci / Munkatsch / Mukaceve (minim 4% în 2001, numai după limbă): Blaubad / Sineak ( 13% ), Deutsch-Kutschau / Kuceava ( 17% ), Pausching / Pavșino ( 34% ), Unterschönborn / Șenborn / Nove Selo ( 13% ). Raionul Teceu / Teaciv (minim 4% în 2001, numai după limbă): Königsfeld / Ust-Ciorna ( 4% ).




     Poiana Codrului / Glashütte ( 37 / 23 / 2; sticlărit ), Baia Mare / Frauenbach ( 11% germf. la 1869, dar din care până la 2-3% evrei, apoi scădere; minerit de Au, Cu etc. ), Cavnic / Kapnikgrub ( 15% la 1850, apoi maghiarizare; + Cavnicu de Jos / Oberkapnik, 21% germf. la 1869, apoi maghiarizare; minerit de Au ), Băiuț / Elsdorf / Elisabethsdorf ( 17% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn ), Strâmbu Băiuț / Krummbach ( 26% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn )




     Vișeu de Sus / Oberwischau ( 7%, oficial 38% germf. la 1869, dar până la 26% erau de fapt evrei, pop. germ. crește, nu scade, în perioada dualistă, 25% la 1930; expl. lemnului; țipțeri ), Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf ( 56% germf. oficial la 1880, din care probabil 21% evrei; 64% la 1930, 40% în 1992, 23% în 2002, din care cei mai mulți germf.; curios este că la 1880 de exemplu apar 18% romf. ort. și tot 18% romf. rom.-cat.; exploatarea lemnului; țipțeri ), Năsăud ( cca. 5% la 1850, dar 2% luth. )




     Turda Veche / Thorenburg ( 14% la 1850, apoi anexat la Turda; probabil salina ), Oprișani / Cristiș / Kreuzfeld ( 8% la 1930, recent apăruți, apoi anexat la Turda ), Valea Ierții ( 20% la 1850, la 1869 oficial 0 după limbă, apoi anexat la Băișoara / Kleingrub; minerit de Au, cel puțin la Băișoara ),  Baia de Arieș / Offenburg ( 14%, doar 1% la 1930; minerit de Au ), Roșia Montană / Goldbach ( 8% la 1850; minerit de Au ), Abrud / Groß-Schlatten ( 5% la 1850; minerit de Au ), Poieni ( com. Bucium; 6% la 1850; minerit )




      Baia de Criș / Altenburg ( 10% la 1850, 4% la 1930; minerit de Au ), Zlatna / Klein-Schlatten ( 12% la 1850, 2% la 1930; minerit de Au ), Călimănești-Colindești ( 8% la 1850, apoi anexat la Brad ), Ruda-Brad / Ruden / Eisenau ( 4% la 1850; minerit de Au ), Crișcior ( 4% la 1850, 5% la 1930; minerit de Au ), Băița / Pernseifen ( 2%, 45% la 1850, 18% la 1930, din care 2% luth. și 3% romf.; minerit de Au, precum și Ag, Pb, Cu și Zn ), Barbura ( 6% la 1850; minerit de Au )
     Măgura-Toplița ( 10% la 1850; minerit de Au ), Certeju de Sus ( 9% la 1850, 3% la 1930; minerit de Au ), Hondol ( 6% la 1850; minerit de Au ), Săcărâmb / Sekerimb / Groß-Astdorf ( 3%, 47% la 1850, 12% la 1930, din care 3% romf.; minerit de Au ), Deva / Diemrich ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 4% la 1930 din care 2% luth. )




     Cugiru Nou / Neu-Kudschir? ( 17% la 1850, 28% germf. la 1869; anexat apoi la Cugir; ind. de apărare ? ), Sibișelu Nou / Neu-Sebeschel / Eisenhammer ( 31% la 1850, asimilați până la Primul Război sau emigrați; anexat la Sibișel, com. Beriu; siderurgie ușoară, moară de ciocane ), Simeria / Pischkendorf / Fischdorf ( 1%, 8% la 1930, din care 3% luth.; apar prima dată, la fel ca întreaga loc., la 1869, cu 21%, din care 6% luth., minus maxim 5% evrei; nod și atelier de cale ferată ), Hunedoara / Eisenmarkt ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 5% la 1930; siderurgie )
     Călan / Klandorf ( 2%, apar prima dată în recens. la 1869 cu 18%, 34% la 1930, din care 3% luth.; siderurgie ), Batiz / Batisen ( 1%, 22% la 1930, apar în anii 1890; e vorba de șv. luth. din Tscherwenka / Rotweil / Crvenka, în Bacica; ceramică; au existat și în alte așezări ind. din zonă unii luth., probabil sași ), Govăjdia / Sensenhammer ( 1% germ. și 1% rom. germf., 39% la 1850, la 1930 9%, din care 3% romf. și 3% maghf.; siderurgie ), Toplița / Königsgruben / Unterhammer ( 0, 33% la 1850, 11% la 1930, din care 10% romf.; siderurgie ), Ciumița ( 18% după limbă la 1910 ), Bretea Română ( 4% la 1850 )




     Hațeg ( 5% la 1850 ), Jieț ( 6% la 1910; minerit de cărbune ), Hățăgel ( 8% la 1850 ), Petroșani / Petroschen / Steintal ( 1%, 4% la 1930, apar prima dată în recens. la 1869 cu 24%, din care 5% luth., minus maxim 3% evrei; minerit de cărbune; + Gheorghe Lazăr, 10% germ. în 1966 și 2% alți germf. ), Aninoasa ( 9% la 1910, din care 6% luth., minus maxim 2% evrei; minerit de cărbune ), Vulcan / Wolkersdorf ( 5% la 1850, 6% la 1930, din care 1% luth.; minerit de cărbune )




     Alba Iulia / Karlsburg ( 14% la 1850, din care 4% luth., 4% la 1930, din care 3% luth.; armată ? administrație ? ), Vințu de Jos / Unter-Wintz ( 6% la 1850, din care 1% luth.; ar putea fi urmași ai bulgarilor chiproviceni )




     Miercurea Sibiului / Reußmarkt ( cca. 5% la 1850 și 1869 ), Orlat ( 5% germ. la 1850, toți cat.; armată ? ), Sibiu / Hermannstadt ( cca. 15% la 1850 sau maxim 20% dacă luăm în calcul posibila prezență a magh. luth.; la 1910 scăzuseră probabil sub 10%, la 1930 cca. 5%; administrație ? ), Arpașu de Sus ( 7% la 1850 ), Porumbacu de Sus ( 6% germ. la 1850, toți cat.; cu un spor temporar ajung la 11% la 1890; sticlărit ), Cârțișoara / Kleinkerz + Oberkerz ( 8% germ. la 1850, cam 7% cat.; sticlărit, olărit )




     Sighișoara / Schäßburg ( 4% la 1850 ), Făgăraș / Fogarasch ( 17% la 1850, ½ din pop. germ. ), Turzun / Freitum ( 89% la 1850, apoi anexat la Hoghiz ), Bogata Olteană / Bogatbach ( 8% la 1850 ), Minele Lueta / Eisenberg ( 8% la 1850, din care însă 7% luth.; minerit de fier ), Oituz ( 4% la 1850 )




     Reghin / Sächsisch-Regen ( 5% la 1850 ), Glăjărie / Görgényer Glashütte ( 9% la 1850; sticlărit ), Borsec ( 33% la 1850; sticlărit ), Bălan / Kupferbergwerk ( 29% la 1850, din care 2% luth.; oficial încă 14% germf. la 1890, dar doar 2% la 1910; minerit de cupru )




     Bran / Törzburg ( 18% la 1850; vamă ), Brașov / Kronstadt ( probabil circa 5% germ. catolici la 1850, oricum nu mai mult de 10%, dar greu de apreciat din cauza proximității magh. luth. din Săcele ),  Timișu de Jos / Untertömösch ( 33% la 1850, tind să cred că rom.-cat. și nu sași, dar aceeași problemă ca la Brașov; expl. lemnului ? ), Timișu de Sus / Obertömösch ( 39% la 1850, aceeași problemă; expl. lemnului ? )