O salbă de sate cuprinse între izvorul Trotușului și vechea graniță moldo-transilvană par să constituie unul din acele puține locuri în care națiunea etnică, conceptul care a luat pe sus Europa Centrală și de Est în epoca modernă, se împotmolește ( probabil în noroaiele locale ). Deși pare în general evident că deosebirea dintre români și maghiari e una absolut fundamentală ce ține în primul rând de o realitate lingvistică observabilă cu ochiul liber ( în ciuda tuturor mixajelor culturale, cei mai mulți oameni au o singură limbă maternă, iar diferențele dintre română și maghiară sunt astronomice ), ceangăii de pe Trotușul Superior ne arată cum la marginile sale națiunea etnică e de fapt tot națiune civică, fie și doar temporar, în așteptarea omogenizării lingvistice.
Ceangăii sunt o populație ( sau mai multe ) care vorbește ( sau adesea vorbea până de curând ) un idiom maghiar izolat, cu trăsături arhaice, dar și puternic influențat de română. Ceangăiasca nu este reciproc inteligibilă cu româna și este dificil reciproc inteligibilă cu maghiara literară. Ceangăii sunt romano-catolici și cei mai mulți locuiesc de multă vreme în Moldova, de unde o parte au migrat înapoi peste graniță, stabilindu-se pe Valea Trotușului Superior, o zonă montană izolată ( cunoscută și ca Ghimeș / Gyimes ). Nu e neapărat clar cât de vechi sunt satele ceangăiești de aici, dar cel puțin o parte dintre ele au fost colonizate la inițiativa autorităților austriece ( în vremea Mariei Tereza ), ca sate grănicerești. Unii locuitori ar avea origini mai vechi de atât, alții mai noi. Unii s'ar trage din secui veniți direct din alte zone ale Ținutului Secuiesc. Prinsă în menghina naționalismelor moderne, această populație nu pare să fie în nici un fel evidențiată în recensămintele perioadei austriece și dualiste ( atât cât le'am putut consulta ), fiind supuși unei presiuni de asimilare la naționalitatea maghiară, înlocuită după 1918 cu o presiune de asimilare la naționalitatea română ce pare să fi dat roade. Problema e sporită de faptul că trăiesc în mare parte în mici cătune de munte care mult timp nu au avut existență oficială de sine stătătoare, unele neavând-o nici astăzi sau dispărând între timp. Astăzi par să poată fi detectați în recensăminte în general prin formula 'ceangăi = români minus ortodocși' sau 'ceangăi = romano-catolici minus maghiari'. Este însă probabil ca unii să se declare în continuare maghiari și să fie în diverse grade de maghiarizare, mai ales în satele unde apare populație maghiară masivă ( ex. Făget / Gyimesbükk, Ghimeș / Gyimes ). De notat că pe alocuri se conturează segmente non-neglijabile de populație care se identifică de etnie română și de limbă maghiară. Există răzleț și auto-declarați etnici ceangăi ( în procente mici ). Urmează mai jos harta așezărilor locuite de ceangăi pe Valea Trotușului Superior, bazată pe identificarea cu românii catolici ( și ceangăii declarați ca atare, unde există ). Pentru procente, vezi acest post anterior. Legendă: primul marker = români ortodocși (sau greco-catolici), al doilea marker = ceangăi, al treilea marker (unde există) = maghiari; bleu = sub 10%, roșu = 10-24%, galben = 25-49%, verde = 50-74%, albastru = cel puțin 75%; stegulețe = unele localități pentru care sunt semnalați ceangăi (ex. aici), fără însă a fi evidențiați în recensăminte. Notă: Ceangăii din Moldova vor fi subiectul unor postări viitoare.
A string of villages between the source of the Trotuș / Tatros and the old Moldavian-Transylvanian border seem to be one of those few places where the ethnic nation, the concept that has swept over Central and Eastern Europe in the Modern Age, bogs down ( probably in some local mud ). Although in general it appears obvious that the difference between Romanians and Hungarians is a fundamental one, based primarily on a linguistic reality that is readily noticeable ( despite all the cultural mingling, most people still have a single mother tongue, and the differences between Romanian and Hungarian are gigantic ), the Csángós of the Upper Trotuș show us how towards its edges the ethnic nation becomes really the civic nation, at least temporarily, while waiting for linguistic homogenisation.
The Csángós are a population ( or several ) that speaks ( or often used to speak until recently ) an isolated Hungarian idiom, with archaic traits but also strongly influenced by Romanian. Csángó is not mutually intelligible with Romanian and is only difficultly mutually intelligible with Standard Hungarian. Csángós are Roman Catholic and most of them have been living for a long time in Moldavia, whence some migrated back across the border, settling in the Upper Trotuș Valley, an isolated mountain area ( also known as Ghimeș / Gyimes ). It is not necessarily clear just how old the Csángó villages here are, but at least some of them were colonised upon the initiative of the Austrian authorities ( under Maria Theresia, in the 18th c. ), as border guard villages. Some parts of the population are reportedly older than this in origin, some more recent. Some are said to descend from Szeklers who came here directly from other areas of the Szekler Land. Caught up between modern nationalisms, this population doesn't seem to shine through in any way in the censuses of the Austrian and Austro-Hungarian period ( as far as I've been able to study them ), having been subjected to a pressure to assimilate to the Hungarian ethnicity, replaced after 1918 with a pressure to assimilate to the Romanian ethnicity that seems to have been successful. The problem is compounded by the fact that they live largely in small mountain hamlets that for a long time didn't exist officially as independent units, some not having village status even today or having disappeared in the meantime. Nowadays they seem to be detectable in censuses through the formulas 'Csángós = Romanians minus Orthodox' or 'Csángós = Roman Catholics minus Hungarians'. Nonetheless, it's likely that some continue to declare themselves Hungarians and are in various degrees of Magyarisation, especially in the villages that come across as massively Hungarian ( e.g. Făget / Gyimesbükk, Ghimeș / Gyimes ). One should note than in some places a fairly significant section of the population can be identified that indicates its ethnicity as Romanian and its language as Hungarian. Occasionally, one also encounters self-identified ethnic Csángós ( in fairly small percentages ). See below the map of communities inhabited by Csángós in the Upper Trotuș Valley, based on the identification with Roman Catholic Romanians ( and with self-declared Csángós, where applicable ). For percentages, see this older post. Legend: 1st marker = Orthodox ( or Greek Catholic ) Romanians, 2nd marker = Csángós, 3rd marker (where applicable) = Hungarians; light blue = under 10%, red = 10-24%, yellow = 25-49%, green = 50-74%, dark blue = over 75%; flags = some localities where Csángós are mentioned (e.g. here), but without them being noticed in censuses. Note: the Moldavian Csángós will be the topic of future posts.
