Români romano-catolici din Banat, Crișana și Translvania / Roman Catholic Romanians in the Banat, Crișana and Transylvania

În afară de Slatina de Timiș și Bulci, există romano-catolici de etnie română și în alte localități din Banat. Aceștia sunt probabil în cea mai mare parte rezultatul asimilării etnice și lingvistice recente a unei mici părți a pop. șvabe sau "austriece" prin întemeierea de familii mixte. La Beșenova Veche și Breștea originea este bulgară pavlicheană. În localitățile industriale originea romano-catolică poate fi mixtă ("austrieci", șvabi, cehi, maghiari etc.). Procentajele sunt greu de stabilit cu exactitate, dar o aproximație pe baza recensământului din 2002 este următoarea:

Bacova 4%, Deta 6%, Jimbolia 15%, Sânnicolau Mare 9%, Dolaț 4%, Ofșenița 9%, Pordeanu 5% (sau 3 din 78), Biled 7%, Cărpiniș / Gertiamoș 8%, Iecea Mare 10%, Breștea 4%, Dudeștii Vechi / Beșenova Veche 10%, Cheglevici 8%, Grănicerii / Ciavoș 4%, Jamu Mare 9%, Clopodia 4%, Lenauheim 7%, Bulgăruș 11%, Grabaț 11%, Gottlob 6%, Tomnatic / Triebswetter 8%, Moravița 12%, Dejan 5%, Stamora Germană 5%, Nădrag 5%, Covaci 5%, Iosifalău 7%, Uivar 5%, Petroasa Mare 4%, Neudorf 4%. Pentru Banatul Montan: Secu 5%, Jupa 4%, Oțelu Roșu 5%, Ruschița 4%, Sadova Veche 9%, Ersig 4%, Tirol 13%, Anina 4%. Alte localități industriale cu pop. romano-catolică de etnie română se găsesc în Crișana (Băița 4%), Sătmar (Boinești 5%, Huta Certeze 69%) și Transilvania (Aninoasa 6%, Vulcan 4%, Govăjdia 4% sau 6 pers. din 134, Teliucu Superior 5% sau 15 pers. din 306, Roșia Montană 10%, Bălan 8%, Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf 22%, Rodna 5%, Valea Vinului / Radnaborberek 29%).

La Boinești și Huta Certeze originea este slovacă, la Cârlibaba Nouă germană (țipțeri), iar la Valea Vinului maghiară. Satul Bărăbanț de lângă Alba Iulia este un caz foarte special, fiind vorba de o populație maghiară transilvană care s'a românizat doar lingvistic, ceea ce îl apropie mai curând de cazul Bulci. Satul a fost întemeiat în Evul Mediu ca sat săsesc de coloniști din Brabant (de unde și numele), și a rămas în proprietatea Episcopiei Transilvaniei, de aceea nu a devenit reformat; 11% din pop. era romano-catolică și română în 2002, față de 33% la 1930, când însă se înregistrau încă ca maghiari românofoni.

Mai jos harta corespunzătoare pentru recensământul din 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Besides Slatina de Timiș and Bulci, there are ethnic Romanian Roman Catholics in other communities in the Banat as well. These are probably the result of recent ethnic and linguistic assimilation of a small part of the Danube Swabian or 'Austrian' population through mixed families. In Beșenova Veche and Breștea the origin is Paulician Bulgarian. In industrial communities the origin can be mixed ('Austrians', Danube Swabians, Czechs, Hungarians etc.). Percentages are hard to determine exactly, but the estimte based on the 2002 census is as follows:

Bacova 4%, Deta 6%, Jimbolia 15%, Sânnicolau Mare 9%, Dolaț 4%, Ofșenița 9%, Pordeanu 5% (sau 3 din 78), Biled 7%, Cărpiniș / Gertiamoș 8%, Iecea Mare 10%, Breștea 4%, Dudeștii Vechi / Beșenova Veche 10%, Cheglevici 8%, Grănicerii / Ciavoș 4%, Jamu Mare 9%, Clopodia 4%, Lenauheim 7%, Bulgăruș 11%, Grabaț 11%, Gottlob 6%, Tomnatic / Triebswetter 8%, Moravița 12%, Dejan 5%, Stamora Germană 5%, Nădrag 5%, Covaci 5%, Iosifalău 7%, Uivar 5%, Petroasa Mare 4%, Neudorf 4%. For the Highland Banat: Secu 5%, Jupa 4%, Oțelu Roșu 5%, Ruschița 4%, Sadova Veche 9%, Ersig 4%, Tirol 13%, Anina 4%. Other industrial communities with ethnic Romanian Roman Catholic population can be found in the regions of Crișana (Băița 4%), Sătmar (Boinești 5%, Huta Certeze 69%) and Transylvania (Aninoasa 6%, Vulcan 4%, Govăjdia 4%, Teliucu Superior 5%, Roșia Montană 10%, Bălan 8%, Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf 22%, Rodna 5%, Valea Vinului / Radnaborberek 29%).

In Boinești and Huta Certeze the origin is Slovak, in Cârlibaba Nouă it is German (Zipsers) and in Valea Vinului it is Hungarian. The village of Bărăbanț close to Alba Iulia is a very special case, since here there is a Transylvanian Hungarian population that has been Romanianised only linguistically, which brings it rather closer to the Bulci case. The village was founded in the Middle Ages as a Transylvanian Saxon village by colonists from Brabant (hence the name) and then remained property of the Bishopric of Transylvania, which is why it did not become Reformed; 11% of the population was Roman Catholic and Romanian in 2002, compared to 33% in 1930, when they nonethteless declared themselves as Romanian-speaking Hungarians. Above the corresponding map for the 2002 census. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%.

Românii din Slatina de Timiș și Bulci / Romanians in Slatina de Timiș and Bulci

Slatina de Timiș este un sat din Banatul Montan, pe valea superioară a Timișului, locuit de o populație etnic românească și romano-catolică. Comunitatea romano-catolică pare să se afle într'un proces lent de asimilare la populația ortodoxă din jur: astăzi doar jumătate din locuitori (52% în 2002) mai sunt catolici, în timp ce la 1869 erau încă două treimi, 68%; mai demult probabil nu existau ortodocși în sat. Originile satului și ale acestei populații nu sunt cunoscute, dar cel mai probabil este vorba de crașoveni românizați. Slatina de Timiș este aproape de Crașova, iar crașovenii sunt singura altă populație catolică veche din Banatul Montan. Este clar că în Evul Mediu aproximativ toți românii țineau de ritul răsăritean și nu există nici un exemplu clar de schimbare masivă de rit în sânul unei întregi comunități, fapt valabil pentru Europa de Est în general în vremurile vechi. O tradiție consemnată la începutul secolului XIX afirmă că strămoșii slătinenilor ar fi venit de la Crașova în vremea bătăliei de la Mohács (1526); tradiția este consemnată târziu, dar, ca și în cazul celor mai vechi consemnări despre crașoveni, are un aspect realist și verosimil.

Bulci / Bulcs este un sat pe Mureș, la ieșirea Mureșului din Transilvania în Câmpia Pannoniei (vizavi de Vărădia de Mureș, lângă Săvârșin). La origine aparent unguresc, satul este deja românesc dar romano-catolic pe vremea ocupației turcești (secolele XVI-XVII), când populația se refugiază în satul apropriat (și ortodox) Țela. Minoriții care îi păstoreau pe catolicii din Țela i'au făcut să se întoarcă la Bulci și să reîntemeieze satul în 1749. Satul a rămas covârșitor catolic până astăzi (spre deosebire de Slatina de Timiș), 76% în 2002, 95% la 1869 și 1930. Originea locuitorilor rămâne necunoscută, dar este posibil să fi fost maghiari românizați rămași catolici sub influența abației benedictine de aici, după cum se speculează chiar printre ei.


Slatina de Timiș is a village in the Highland Banat, in the upper valley of the Timiș, inhabited by an ethnically Romanian Roman Catholic population. The Roman Catholic community seems to be undergoing a slow process of assimilation to the surrounding Orthodox population: today only half the inhabitants (52% in 2002) are still Catholic, whereas they were still two thirds or 68% in 1869. At some earlier point there had probably been no Orthodox in the village. The origins of the village and of this population are not known, but it is most likely that they are Romanianised Krashovani. Slatina de Timiș lies close to Crașova / Krašova / Karaševo and the Krashovani are the only other old Catholic population in the Highland Banat. It is clear that in the Middle Ages roughly all Romanians belonged to the Eastern rite and there is no clear example of a massive rite change within a whole community, something that is true for Eastern Europe in generl in older times. According to a tradition attested in the early 19th c., the ancestors of Slatina's inhabitants would have come from Crașova / Krašova at the time of the Battle of Mohács (1526); this tradition is attested late, but it has, just like in the case of the earliest witnesses about the Krshovani, a realistic and plausible outlook.

Bulci / Bulcs is a village on the Mureș, where the Mureș leaves Transylvania and enters the Pannonian Plain (across the river from Vărădia de Mureș, next to Săvârșin). Apparently Hungarian originally, the village is already Romanian but Roman Catholic during the Turkish occupation (16th-17th c.), when the population retreats to the neighbouring Orthodox village of Țela / Cella. The Conventual Franciscans who took care of Țela's Catholics made them return to Bulci and re-found the village in 1749. The village has remained overwhelmingly Catholic to this day (unlike Slatina de Timiș), 76% in 2002, 95% in 1869 and 1930. The inhabitants' origins remain unknown, but it is possible the they were Romanianised Hungarians that remained Catholic under the influence of the Benedictine abbey here, as conjectured even among themselves.

Românii din NV Bulgariei / Romanians in NW Bulgaria

     Românii din NV Bulgariei au migrat în această zonă din Oltenia în sec. XVIII-XIX, în special în perioada fanariotă. Au aceeași origine cu o parte dintre românii din Serbia Centrală (așa-numiții "țărani") și, ca și ei, se auto-desemnează adesea drept "vlahi". Locuiesc într'o zonă compactă, colțul nord-vestic al Bulgariei de la N de Vidin, dar și într'un număr destul de mare de sate răsfirate de'a lungul Dunării în zona Kozlodui-Rahova (/Oreahovo)-Nicopole (/Nikopol). Câteva sate din Serbia Centrală, dintre Negotin și Zăiceari / Zaječar, au făcut parte din Bulgaria până la anexarea de către Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma Tratatului de la Neuilly (1919). Numărul românilor din NV Bulgariei este astăzi imposibil de apreciat. De la formarea statului bulgar (1878) până după Primul Război Mondial, ei au apărut în recensăminte în proporții realiste și relativ însemnate. La 1892 erau în ocolul Vidin 21 500 de români (cca. 40%), în ocolul Kula 9300 (cca. 25%), în ocolul Lom Palanka 2700 (cca. 6%), în ocolul Rahova 9700 (cca. 20%), în ocolul Nicopole 7900 (cca. 20%), iar în ocolul Șiștov 1400 (cca. 3%). Începând cu anii '20 și '30, numărul lor oficial a scăzut dramatic, pentru ca astăzi să fie absolut neînsemnat. Acest fapt se datorează probabil unei presiuni naționaliste crescute în perioada interbelică, precum și înrăutățirii semnificative a relațiilor româno-bulgare după Războiul Balcanic și Primul Război Mondial. Cercetări informale par să arate că limba română se vorbește încă pe malul drept al Dunării și nu este neapărat muribundă, dar vorbitorii ei sunt în general lipsiți de conștiință colectivă, mai mult chiar decât în cazul vlahilor din Serbia.

     Romanians in NW Bulgaria have migrated to this area from Oltenia in the 18th and 19th c., especially during the Phanariot era. Their origins are the same as those of some of the Romanians in Central Serbia (the so-called "țărani") and, like them, they call themselves "Vlachs". They live in a compact area, the NW corner of Bulgaria north of Vidin, but also in a fairly large number of villages strewn along the Danube in the Kozloduy-Oryahovo-Nikopol area. A few villages in Central Serbia, between Negotin and Zaječar, were part of Bulgaria until they were annexed to the Kigdom of Serbs, croats and Slovenes, after the Treaty of Neuilly (1919). The number of Romanians in Bulgaria today is impossible to estimate. After the creation of the Bulgarian state (1878) and until after the First World War, they appeared in censuses in realistic and fairly large proportions. In 1892 there were 21 500 Romanians in Vidin district (ca. 40%), 9300 in Kula district (ca. 25), 2700 in Lom Palanka district (ca. 6%), 9700 in Oryahovo district (ca. 20%), 7900 in Nikopol district (ca. 20%) and 1400 in Svishtov district (ca. 3%). Beginning in the '20s and '30s, the official number of Romanians dramatically droppe, so that today it is completely insignificant. This is probably due to a certain nationalist pressure in the Interwar period, as well as to the deterioration of Romanian-Bulgarian relations after the Balkan Wars and the First World War. Informal research seems to show that Romanian is still spoken on the right bank of the Danube and is not even necessarily moribund, but its speakers are by and large devoid of a collective conscience, even more so than in the case of Vlachs in Serbia. 

Românii din Serbia Centrală (hartă) / Romanians in Central Serbia (map)

   Românii din Serbia Centrală (numiți de obicei în Serbia "vlahi" iar în România, oarecum impropriu, "români din Valea Timocului" sau "timoceni"), locuiesc în districtele Bor, Zaječar / Zăiceari, Braničevo și Pomoravlje din nord-estul Serbiei propriu-zise, între Morava și Dunărea românească, în special de o parte și de alta a Carpaților Serbiei. Câteva sate se găsesc la vest de Morava. Românii din Serbia Centrală au migrat aici din actuala Românie în epoci diferite, dar baza acestei populații sunt imigranții sec. XVIII și XIX. Cei aflați la vest de munți (deci vizavi peste Dunăre de Banat) au fost în general colonizați de administrația austriacă între 1718 și 1739, perioada când această zonă a făcut parte din Banatul Timișoarei. În vest, spre Morava și dincolo de ea, colonizarea s'a făcut într'un alt stat habsburgic, Regatul Serbiei. Originea acestor români este probabil în Banatul Montan, ei vorbind o română bănățeană și desemnându-se ca "ungureni". O excepție ar fi românii din Majdanpek, care ar fi bufani (olteni stabiliți în Banat în sec. XVIII și începutul sec. XIX, ceea ce în cazul de față se referă probabil tot la perioada 1718-1739). Românii de la est și sud-est de Carpații Serbiei vorbesc o română olteană și se desemnează ca "țărani", fiindcă au migrat din Țara Românească (mai precis din Oltenia) în sec. XVIII-XIX, din motive sociale și economice. Partea de nord a acestui teritoriu (zona Negotin) a făcut parte și ea din Banatul Timișoarei între 1718 și 1739, deci poate a existat colonizare românească aici și sub administrație austriacă. "Țăranii" au aceeași origine cu românii din NV Bulgariei (zona Vidinului).

   Românii din Serbia Centrală nu locuiesc acolo din Antichitate sau Evul Mediu, teorie lipsită de orice fel de dovezi sau indicii și infirmată de numărul infim de toponime românești. De asemenea, fiindcă s'au dezvoltat în perioada modernă sub regimurile otoman și sârb, ei nu și'au creeat niciodată instituții proprii, nu au avut și nu au învățământ în limba proprie, nu au avut și nu au Biserică în limba proprie (aparțin Bisericii Ortodoxe Sârbe). Din acest motiv nu au fost influențați de apariția conștiinței naționale românești în sec. XVIII-XX (dar mai ales în sec. XIX), fiind în schimb părtași la apariția conștiinței naționale sârbe în aceeași perioadă. Ei sunt de aceea români doar în sens etnic (practic lingvistic), în sens național-civic sunt sârbi. De'a lungul sec. XX fenomenul de asimilare a fost puternic și continuă, astăzi fiind mult mai puțini "vlahi" decât acum un secol. După căderea comunismului, o parte a lor au început să se organizeze ca minoritate etnică într'un sens mai puternic și să ceară drepturi de la statul sârb, inclusiv în contextul activităților statului român în zonă și al presiunilor diplomatice. Unii au început să se identifice în recensăminte ca români și nu vlahi. Mai jos harta corespunzătoare postului anterior, pentru recensământul sârbesc din 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Romanian church in Malajnica, the only such place of worship in Central Serbia

   Romanians in Central Serbia (usually called "Vlachs" in Serbia) live in the Bor, Zaječar, Braničevo and Pomoravlje districts in the NE part of Serbia proper, between the Morava and the Romanian section of the Danube, especially on either side of the Serbian Carpathians. A few villages lie west of the Morava. Romanians in Central Serbia migrated there from today's Romania in different periods, but the core of this population are the 18th- and 19th-c. immigrants. Those who live on the western side of the mountains (so facing the Banat across the Danube) were mostly settled by the Austrian administration between 1718 and 1739, when this area was part of the Banat of Timișoara / Temeswar / Temišvar. Further west, towards the Morava and beyond it, the settlement took place in another Habsburg state, the Kingdom of Serbia. The origins of these Romanians lie probably in the Highland Banat, since they speak a Banatian form of Romanian and call themselves "ungureni" (i.e. people from the historical Kingdom of Hungary). The Romanians of Majdanpek are seemingly an exception, as they are supposed to be "bufani" (i.e. Oltenians settled in the Banat in the 18th and early 19th c., which in this case probably refers again to the 1718-1739 period). Romanians who live on the eastern and southeastern side of the Serbian Carpathians speak an Oltenian form of Romanian and call themselves "țărani", because they migrated from Wallachia (in Romanian "Țara Românească", i.e. "the Romanian Land"), from Oltenia more precisely, in the 18th and 19th c., for social and economic reasons. The northern part of the territory (the Negotin area) was also part of the Banat of Timișoara between 1718 and 1739, so perhaps Romanian colonisation also took place there under the Austrian administration as well. The "țărani" have the same origin as the Romanians in NW Bulgaria (the Vidin area).

   Romanians in Central Serbia do not live there since Antiquity and the Middle Ages, which is a theory devoid of any proof or clue whatsoever and proved false by the minute number of Romanian placenames. Also, because they evolved in modern times under the Ottoman and Serbian regimes, they never created institutions of their own, they have not had and do not have education in their own language, they have not had and do not have Church in their own language (they belong to the Serbian Orthodox Church). Because of this, they have not been influenced by the rise of Romanian national consciousness in the 18th-20th c. (but chiefly in the 19th c.), but have taken part in the rise of Serbian national consciousness throughout the same period. They are for this reason Romanians only in an ethnic (linguistic, really) sense, in a national-civic sense they are Serbs. The assimilation process has been strong throughout the 20th c. and it continues; there are far fewer "Vlachs" today than there were a century ago. After the fall of communism, some of them have begun to organise themselves as an ethnic minority in a stronger sense and to demand minority rights from the Serbian state, including in the context of the Romanian state's activity in the area and of diplomatic pressure. Some have begun to identify as Romanians in censuses and not as Vlachs. See below the map corresponding to the preceding post, for the 2002 Serbian census. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%. 

   

Românii din Serbia Centrală (listă) / Romanians in Central Serbia (list)

   Lista localităților cu populație românească de cel puțin 4% din Serbia Centrală, așa-zișii "vlahi" sau "români din Valea Timocului". Datele sunt valabile pentru recensământul sârbesc din 2001, uneori însoțite de comparație cu datele din 1930, preluate din această hartă. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, negru = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul (română /) sârbă (/sârbă fostă). Vezi harta aferentă aici. 

   The list of communities in Central Serbia with Romanian population  (the so-called "Vlachs") of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, black = 4-9%. Data are as per the 2001 census, sometimes compared with the 1930 data, taken from this map. Place names will be in the format (Romanian /) Serbian (/ Serbian formerly). See the corresponding map here.

                                                                                                                                                                       

     În 2002 reprezentau 12% din pop. Dist. Bor (17% românofoni). În obșt. Bor 18% (19% romf.), în obșt. Cladova / Kladovo 3% (7% romf.), în obșt. Maidanpek 12% (16% romf.), iar în obșt. Negotin 8% (20% romf.). În obșt. Cladova erau la Cladova / Kladovo 2% ( față de 1/3 în 1930 ), iar în fostele sate maj. cam 2-3%, în special în zona Clisurii ( deloc la Teklija, probabil din cauza mutării satului cu ocazia construirii barajului ). Excepții: la Mala Vrbica 5%, Rtkovo 6%, Korbovo 5%, Velika Kamenica 13%, Velesnica 8%, Grabovica 5%, Brza Palanka 6% și Kupuzište 15%.

     În obșt. Negotin sunt în Negotin 2%, iar în satele (foste) maj. sunt la Slatina 31%, la Urovica 33%, Mihajlovac 12%, Vratna 27%, Iabukovac 16%, Plavna 20%, Malajnica 34%, Dušanovac / Đanjevo 19%, Radujevac 10%, Samarinovac 15%, Bukovče 8%, Kobišnica 19%, Kovilovo 58%, Aleksandrovac / Zlokuče 51%, Crnomasnica / Tomislavovo 18%; procente mai mici ( adesea destul de inexplicabil ) la Mala Kamenica, Dupljane, Prahovo, Miloševo / Koroglaš, Srbovo / Srbovlah (4%), Mokranje / Milanovo, Veljkovo / Bljuvanovac.

    În obșt. Bor sunt în Bor 6% iar în (fostele) localități maj. sunt la Gornjane 81%, Tanda 53%, Luka 62%, Topla 61%, Bučje 83%, Oštrelj 33%, Slatina 40%, Šarbanovac 52%, Brestovac 25%, Zlot 43%, Krivelj 60% ( dați ca infimă min. pe harta de la 1930 ), Metovnica 75%; toate în jurul Bor-ului. În dist. Zaječar / Zăiceari sunt 5% (6% romf.), anume 5% în orașul (=obșt.) Zaječar / Zăiceari (6% romf.), în obșt. Boljevac 27% (28% romf.), deloc în obșt. Knjaževac și Sokobanja. În obșt. Zăiceari sunt absenți în oraș dar prezenți în N, și în (fostele) localități maj. dintre Negotin și Bor: la Glogovica 49%, Dubočane 84%, Velika Jasikova 37%, Mala Jasikova 71%, Tabakovac 10%, Veliki Jasenovac 26%, Mali Jasenovac 41%, Šipikovo 31%, Halovo 28%, Gradskovo 28% și Čokonjar 12%. În jurul Zăiceariului sunt: la Nikoličevo 12%, la Šljivar 22%, Lubnica 36%, Gamzigrad / Felix Romuliana 18%, dar în procente f. mici și ciudat de mici la Prlita ( nume românesc ) și Grljan.

    În obșt. Boljevac sunt în Boljevac 18%, iar în (fostele) localități maj. sunt la Osnič 63%, Bačevica 51%, Dobro Polje 36%, Mali Izvor 25%, Valakonje 65%, Savinac 44%, Bogovina 27%, Lukovo 9% și Podgorac 53%; absenți inexplicabil din Ilino.

    În obșt. Majdanpek din Districtul Bor, care reprezintă zona de trecere dintre cele două nuclee rom., sunt la Majdanpek 4%, iar în satele (foste) maj. sunt la Topolnica 16%, la Klokočevac 8%, Crnajka 29%, Rudna Glava 28%, Jasikovo 49%, Leskovo 41%, Boljetin 10% (1/3 la 1930), Vlaole 69% (dat ca total sârbesc pe harta de la 1930), Debeli Lug 29%, dar aproape dispăruți din cele de pe malul Dunării. În Districtul Braničevo sunt 7% (10% romf.), anume 2% în obșt. Veliko Gradište (4% romf.), 9% în obșt. Golubăț / Golubac (13% romf.), 3% în obșt. Žabari (7% romf.), 22% în obșt. Žagubica (27% romf.), 28% în obșt. Kučevo (38% romf.), 3% în obșt. Malo Crniče (7% romf.), 11% în obșt. Petrovac (16% romf.) și practic deloc în obșt. urbană Požarevac. În obșt. Žagubica sunt nesemnificativi în Žagubica, iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Laznica 64%, la Osanica 57%, Sige 67%, Krepoljin 16%, Bliznak 10%, Milanovac (/ Magudica ? ) 25%, Breznica 53% (nu apare ca având nici un rom. pe harta de la 1930), Medveđica 95%, Selište 43%; procente f. mici și inexplicabile la Vukovac, Milatovac și Krupaja.

    În obșt. Kučevo sunt în Kučevo 4% (deloc pe harta de la 1930), iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Neresnica 51%, la Bukovska 84%, Cerovica 25%, Mustapič 70%, Sena 27%, Srpce 15%, Lješnica 39%, Turija 27%, Rakova Bara 80%, Radenka 70%, Ševica 53%, Duboka 9%, Voluja / Cigansko Selo 39%, Kaona 35%, Vukovič 69%, Ceremošnja 17%, Brodica 47%, Blagojev Kamen 37% (ultimele două inexistente pe harta de la 1930); Majdan Kučajna, total rom., pare să fi dispărut, cel puțin administrativ (poate anexată la Kučajna, dar acolo nu sunt deloc rom.), la fel Veliki Crnivrh. În obșt. Golubac sunt la Golubac 6%, la Brnjica pe malul Dunării 16%, Dvorište imediat la S de Golubac 60%, Žitkovica 28%, Krivača 88%, Kudreš 20% și Snegotin 37% (pe harta de la 1930 nu apar loc. maj., dar e probabil greșit). În obșt. Veliko Gradište sunt în Veliko Gradište nesemnificativi, iar la Doljašnica 10%, la Topolovnik 14%, Češljeva Bara 19%.

În obșt. Petrovac sunt în Petrovac nesemnificativi, iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Leskovac 7% ( harta de la 1930 dă 100% ), la Ždrelo 12%, Melnica 46%, Kladurovo 64%, Ranovac 32%, Busur 49%, Dubočka 31%, Rašanac 31%, Manastirica 72%, Starčevo 61% (absenți la 1930?), Vitovnica 46% (la fel), Stamnica 16% (la fel); procent surprinzător de infim la Orljevo. În obșt. Malo Crniče sunt la Vrbnica 14%, Zabrega 18% și la Kobilje 33%. În obșt. Žabari sunt la Viteževo 13%, la Kočetin 26%, 17% la Mirijevo și la Svinjarevo 11%; mai există și un sat sârbesc Vlaški Do.

   În Districtul Pomoravlje sunt 1% ( 1% romf. ), anume în obșt. Despotovac 2% ( 2% romf. ), în obșt. Svilajnac 1% ( 2% romf. ), iar în obșt. Čuprija 4% ( 5% romf. ). În obșt. Svilajnac sunt: la Bobovo 10%, la Proštinac 15%, Subotica 5% și Troponje 7%; există și satul sârbesc cu nume foarte ardelenesc Roanda.

   În obșt. Despotovac sunt la Beljajka 25%, la Židilje 5% (1/3 la 1930), Jasenovo 38% (cvasi-totalitatea la 1930) și la Resavica 22%. În obșt. Čuprija sunt: la Batinac 27%, la Bigrenica 70%, Vlaška 6% (față de ¾ în 1930) și Isakovo 56%. În obșt. Jagodina, sunt la Dobra Voda 5% și la Strižilo 40% (imensa maj. declarați rom. și nu vlahi la recensământ, ceea ce e rar), dincolo de Morava. În obșt. Rekovac se găsesc satele cu nume rom. Ursule și (poate) Sekurić. În obșt. Paraćin sunt la Trešnjevica 8% (de asemenea peste Morava). Cei din obșt. Varvarin ( Districtul Rasina ) au fost puțini ( semnificativ doar cvasi-totalitatea la Cigani, azi aparent Suvaja ) și sunt practic dispăruți (totuși 1% la Bošnjane).

Românii din Ungaria / Romanians in Hungary

     Sunt prezenți în proximitatea graniței româno-ungare, în partea ei sudică, în proporții probabil mult scăzute față de trecut ( vezi ex. pentru 1890 ). Sunt în general ortodocși ( vezi Episcopia Ungariei ), în afară de unii greco-catolici spre extremitatea nordică ( Pocei / Pocsaj, Leta Mare / Létavértes, Bedeu / Bedő ) și baptiști. În sec. XIX românii se întindeau probabil și mai mult înspre nord, procesul de maghiarizare ( la ei și la ucrainenii de acolo ) ducând însă la apariția comunității maghiarilor greco-catolici din NE Ungariei și unele sate din jud. Satu Mare / Sătmar ( vezi Maghiarii din Sătmar ). De exemplu, greco-catolicii reprezintă astăzi 9% din pop. comitatului Hajdú-Bihar, 18% din cea a comitatului Szabolcs-Szatmár-Bereg și 7% din cea a comitatului Borsod-Abaúj-Zemplén ( în primul caz este vorba în principal de urmași ai românilor, în ultimele două cazuri de urmași ai ucr. ). Pop. ortodoxă română din Ungaria nu este însă mai numeroasă decât cea de etnie română. Hartă, urmată de descrierea succintă în română, bazată în general pe recensământul din 2001 ( pentru sursă, vezi aici ). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-10%. Steaguri = localități cu biserici românești, dar rămase fără pop. românească ( vezi sursa aici ). Romf. = românofoni, ort. = ortodocși, a.c. = ”alte credințe” conform recensământului ( ortodocșii nu apar ca atare ) etc. Numele localităților vor fi în formatul română / maghiară. 

Romanian Orthodox church in Giula / Gyula

     They are present by the Romanian-Hungarian border, in its southern section, probably in much lower proportions than in the past ( see e.g. for 1890 ). They are mostly Orthodox, except for a few Greek Catholics towards the North ( churches in Pocei / Pocsaj, Leta Mare / Létavértes and Bedeu / Bedő ) and Baptists. In the 19th c. Romanians were probably spread further to the north, but the Magyarisation process has led ( as with Ukrainians there ) to the emergence of the Hungarian Greek Catholic group in northeastern Hungary and some villages in Romania's county Satu Mare / Sătmar ( see Hungarians in Sătmar ). For instance, Greek Catholics form today 9% of the population in Hungary's county Hajdú-Bihar, 18% in county Szabolcs-Szatmár-Bereg and 7% in county Borsod-Abaúj-Zemplén ( in the first case they are chiefly descendants of Romanians, in the last two cases descendants of Ukrainians ). Nonetheless, Hungary's Romanian Orthodox population is not bigger than the ethnically Romanian one. Map, followed by brief description in Romanian, mostly based on the 2001 census ( see source here ). Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%, turquoise = 4-10%. Flags = local communities with Romanian churches, but with no Romanian population left ( see source here ). Romf. = Romanian speakers, ort. = Orthodox, a.c. = ”other denominations” according to the census ( the Orthodox do not appear as such ) etc. Placenames will be in the format Romanian / Hungarian.

     În comitatul Csongrád la Cenadu Unguresc / Magyarcsanád (11%, doar 9% după naț., 16% ort. rom.). În comitatul Békés sunt 1%, anume la: Aletea / Elek (5%, doar 2% romf. în mod curent, 4% gr.-cat., 5% ‘alte credințe’), Bătania / Battonya (2%, 7% ‘alte credințe’), Giula / Gyula (2%, 1% romf. curent, 4% ‘a.c.’), Kétegyháza / Chitighaz (25%, doar 15% după naț., 36% ‘a.c.’), Méhkerék / Micherechi (68%, doar 60% după naț., 71% ‘a.c.’), Otlaca-Pustă / Pusztaottlaka (17% romf., doar 5% în mod curent, 32% ‘a. c.’). În comitatul Hajdú-Bihar sunt la: Bedeu / Bedő (46%, doar 25% romf. curent, 74% gr.-cat.), Săcal / Körösszakál (16%, doar 1% romf. curent, 27% ‘a.c.’), Apateu / Körösszegapáti (15%, doar 6% romf. curent, 24% ‘a.c.’; în 1938 32%, 39% ort. rom.), Pocei / Pocsaj (1%, mai puțini romf., 32% gr.-cat.), Vecherd / Vekerd (15%, fără romf., 48% ‘a.c.’). Mai există oficial parohii ort. rom. și filii ( în paranteză ”alte credințe” conform recensământului ): în comitatul Hajdú-Bihar la Peterd / Mezőpeterd (13% ), Darvaș / Darvas (11%), Cheresteșu Bihorului / Biharkeresztes (1%), Pusta Cărmăjdului / ?, Homorogu Unguresc / Magyarhomorog (1%), Ifalău / Berettyóújfalu (2%) și Jaca / Zsáka (8%), în comitatul Békés la Bichiș / Békés (4%), Bichișciaba / Békéscsaba (1%), Ciorvaș / Csorvás, Doboz, Șecard / Sarkad (1%), Sarvaș / Szarvas, Vareu / ?, Uichighioș / Újkígyós (2%), Megieșhaz / Medgyesegyháza (2%), Leucușhaz / Lőkösháza și Crâstor / Sarkadkeresztúr (7%) și în comitatul Csongrád la Seghedin / Szeged (2%, din care mulți pot fi de origine sârbă), Macău / Makó (1%), Dâmbighaz / Dombegyház, Patfal / Apátfalva și Nădlacu Unguresc / Nagylak (dar nu mai mult de 3 ort. în 2001). Parohie gr.-cat. rom. (cel puțin la origine) și la Leta Mare / Létavértes (24% gr.-cat.).

 

Românii din Banatul Sârbesc / Romanians in the Serbian Banat

     În Banatul istoric românii erau mai curând limitați la jumătatea sa sud-estică, unde erau însă prezenți masiv, și de aceea ei au astăzi în Banatul Sârbesc același tip de distribuție, fiind prezenți masiv în SE acestei regiuni și extrem de puțin în rest ( în mare prin colonizări habsburgice ). Sunt în mare ortodocși și ca urmare a politicii habsburgice de separare ecleziastică a etniilor, ei fac și astăzi parte din Biserica Ortodoxă Română ( vezi Episcopia Daciei Felix ). Descriere succintă în română, cu comparație bazată pe recensămintele din 2002 și 1930 ( pentru sursă, vezi aici ), urmată de hartă. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Negru = Tisa și Dunărea ( limita Banatului Sârbesc în interiorul Serbiei. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă )/ sârbă (/ sârbă fostă ). Obșt. = obștină ( cel mai mic nivel de unitate administrativă în Serbia ).

Romanian Orthodox church in Uzdin

     In the historical Banat, Romanians were mostly limited to its southeastern half, where they were nonetheless predominant, which is why in the Serbian Banat they have nowadays the same kind of distribution, being massively represented in the SE of this region but very little elsewhere ( mostly through Habsburg colonisations ). They are by and large Eastern Orthodox and, as a result of the Habsburg policy of ecclesiastical separation of different ethnicities, they still belong to the Romanian Orthodox Church ( see Bishopric of Dacia Felix ). Brief description in Romanian, with comparison based on the 2002 and 1930 censuses ( for source, see here ), followed by map. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black = the Tisza / Tisa and Danube ( limit of the Serbian Banat inside Serbia ). Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly )/ Serbian (/Serbian formerly ). Obșt. = the smallest administrative unit in Serbia.

     Sunt prezenți cu precădere în S, în zona Vârșețului. Sunt 7% în Dist. Banatul de Sud, 11% în obșt. Vârșeț / Vršac, 5% în obșt. Biserica Albă / Bela Crkva, 4% în obșt. Cuvin / Kovin ( de la 17% în 1961, o scădere bruscă ), 3% în obșt. Pancevo, 2% în obșt. Opovo, 7% în obșt. Covacița / Kovačica, 27% în obșt. Alibunar, 7% în obșt. Plandiște / Plandište. Sunt 2% în Dist. Banatul Central, 9% în obșt. Jitiște / Žitište, 2% în obșt. Becicherecu Mare / Zrenjanin / Veliki Bečkerek / Petrovgrad.

     În obșt. Vârșeț / Vršac sunt maj. la Jamu Mic / Mali Žam ( vizavi de Jamu Mare ), Marcovăț / Markovac ( vizavi de Comorâște ), Srediștea Mică / Malo Središte, Mesici / Mesič, Sălcița / Sočica ( vizavi de Vărădia ), Iablanca / Jablanka ( vizavi de Vrani ), Coștei / Kuštilj ( vizavi de Ciortea ), Voivodinț / Vojvodinci ( vizavi de Iam ) și Straja / Straža și au maj. rel. la Oreșaț / Orešac, formând o fâșie de’a lungul graniței cu România. De asemenea la Râtișor / Ritiševo, izolat. Situația era aproape identică la 1930, cu diferența că Oreșaț avea maj. abs. sârbă și min. rom., că Vârșeț nu avea deloc rom. ( azi 4% ) deși se învecina în mare parte cu sate rom. și că Vlaicovăț / Vlajkovac avea ½ rom. și min. sârbă ( azi maj. sârbă și ¼ rom. ).

     În obșt. Biserica Albă maj. doar la Grebenaț / Grebenac, pe malul Carașului ( continuă fâșia spre S ), fără alte pop., la fel ca în 1930. În obșt.Cuvin / Kovin nu sunt maj., doar min. la Deliblata / Deliblato ( 13% acum, 1/3 atunci ), Mramorac / Mramorak ( 13% acum, ¼ atunci ) și Cuvin / Kovin ( 4% acum, 17% atunci ). În obșt. Pancevo / Pančevo nu sunt maj., doar min. la Satu Nou / (Banatsko) Novo Selo ( 28% acum, dar ¾ atunci ) și Doloave / Dolovo ( 14% acum, ¼ atunci ).

     În obșt. Palilula ( distr. Belgrad ), reprezentând zona dintre Dunăre și Timiș, au min. imp. la Ofcea / Ovča ( 27% acum, 100% atunci ), unul din cele doar două așezări care au existat în zonă și înainte de ultimul război, după care s’au secat mlaștinile și s’au întemeiat noi așezări. Palilula însăși și alte câteva așezări din obșt. sunt pe malul belgrădean al Dunării. În obșt. Opovo nu sunt rom.

     În obșt. Covacița / Kovačica sunt doar la Uzdin, izolat, dar cu pop. f. numeroasă în general și maj. rom. de ¾ ( aproape totalitatea la 1930 ). În obșt. Alibunar sunt maj. la Nicolinț / Nikolinci și Sânmihai / Lokve și au maj. rel. la Seleuș / Seleuš ( de fapt ½, față de totalitatea din 1930 ), Alibunar ( 28% acum, 2/3 atunci ) și Pătrovăsâla / Vladimirovac ( 35% acum, cvasi-totalitatea atunci ). Pătrovăsâla e lângă Satu Nou și toate împreună formează o fâșie rom. care traversează districtul Banatului de Sud de la V la E, unde se întâlnește cu fâșia care merge de’a lungul graniței cu România. În obșt. Plandiște / Plandište sunt maj. la Sân-Ianăș / Barice / Sveti Jovan și min. la Mărghita / Margita ( 29% acum, un pic peste ½ atunci ).

     În obșt. Jitiște / Žitište sunt maj. la Torac / Torak ( fost Mare și Mic, ambele total rom. atunci și ușor maj. rom. acum ). În obșt. Becicherecul Mare / Zrenjanin / Veliki Bečkerek / Petrovgrad sunt maj. doar la Iancăid / Jankov Most, și min. la Ecica / Ečka ( 30% acum; atunci erau Ecica Mică sau Română, cu totalitate rom., și Ecica Mare sau Germană, cu o mică min. rom. ). În obșt. Seceani / Sečanj sunt doar la Sărcea / Sutjeska ( 28% acum; înainte Sărcea Nouă, cu totalitate rom., și Sărcea sau Sărcea Germană, fără rom. ). Nu există rom. în obșt. Novi Bečej și Nova Crnja și nici în întregul District al Banatului de Nord.

 

Maghiarii din Maramureș și Sătmar (confesiuni) / Hungarians in Maramureș and Sătmar (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Satu Mare / Sătmar și Maramureș ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. Există în aceste zone un echilibru între romano-catolici și reformați. În general, confesiunea reformată marchează și aici prezența pop. maghiare vechi. Romano-catolicii maghiari sunt în zona de câmpie a Sătmarului în general șvabi maghiarizați sau rezultat al asimilării confesionale produse de aceștia. Pop. maghiară din așezările miniere ( în special în zona auriferă din Sătmarul de munte, i.e. Baia Mare și împrejurimile, dar și așezarea cupriferă Băile Borșa sau ocne precum Șugatag sau Coștiui ) este covârșitor catolică, în mare parte rezultatul colonizărilor din perioada habsburgică. Acestea rezultau cel mai adesea în noi așezări industriale cu pop. catolică adusă din diferite state habsburgice și etnic eterogenă, dar în bună parte germanofonă, ulterior asimilată la etnia maghiară. Unii romano-catolici pot fi pur și simplu rezultat direct al eforturilor Contrareformei sec. XVIII. În zona de câmpie a Sătmarului, lângă granița cu Ungaria, există și o considerabilă pop. maghiară greco-catolică, rezultatul maghiarizării rom. și ucr. în sec. XIX-XX.  

     Marcatori: albastru = romano-catolici, roșu (violet deschis) = reformați, galben = greco-catolici, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + greco-catolici, verde = mixt romano-catolici + greco-catolici. Loc. cu doi marcatori sunt clasificate ca triconfesionale, succesiunea marcatorilor sugerând cumva ponderile.

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in counties Maramureș / Máramaros and Satu Mare / Sătmar / Szatmár ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. In these areas there is a balance between Roman Catholics and Reformed. In general, the Reformed denomination signals here too the presence of an older Hungarian population. In the lowland area of Sătmar / Szatmár the Hungarian Roman Catholics are generally Magyarised Swabians or the result of the denominational assimilation they produced. The Hungarian population of the mining settlements ( especially in the gold-mining region in the Sătmar highland, i.e. Baia Mare / Nagybánya and its environs, but also the copper-mining settlement Băile Borșa / Borsabánya or the salt mines in Ocna Șugatag / Aknasugatag and Coștiui / Rónaszék ) is overwhelmingly Catholic, to a great extent as a result of colonisations during the Habsburg period. These used to result most often in new industrial settlements with a Catholic population brought from various Habsburg states and ethnically diverse, but to a great extent German-speaking, later on assimilated to the Hungarian ethnic group. Some Roman Catholics can be simply the direct result of the 18th-c. Counter-Reformation. In the lowland area of Sătmar / Szatmár, next to the border with Hungary, there is also a significant Greek Catholic Hungarian population, the result of 19th- and 20th-c. Magyarisation.     

     Markers: blue = Roman Catholics, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Greek Catholics, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Greek Catholics, green = mixed Roman Catholics + Greek Catholics. Communities with two markers are classified as three-denominational, the markers' succession suggesting somewhat the respective proportions.

Românii din Ținutul Secuiesc (hartă) / Romanians in the Szekler Land (map)

Aceasta este harta corespunzătoare listei din postul precedent. Localitățile cu populație românească de minim 10% din Ținutul Secuiesc. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Negre = Ținutul Secuiesc. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar

This is the map corresponding to the list in the preceding post. Communities in the Szekler Land where Romanians are at least 10% of the population. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black = Szekler Land. Source: http://www.kia.hu/konyvtar

            

Românii din Ținutul Secuiesc (listă) / Romanians in the Szekler Land (list)

     Românii reprezintă o minoritate nu foarte puternică din populația Ținutului Secuiesc ( ex. 14% în jud. Harghita, 23% în jud. Covasna ). Din punct de vedere istoric, cele mai multe loc. cu populație românească au apărut ca atare într'o perioadă relativ recentă. La 1839, administrația Transilvaniei consemna în general satele secuiești cu pop. românească din nordul jud. Harghita ( ex. Bilbor, Tulgheș ) și pe cele incluse actualmente în jud. Neamț și Bacău ( ex. Bicaz-Chei ) ca 'întemeiate de valahi imigrați din Moldova'; întemeierea se produsese probabil cu nu foarte multă vreme înainte, când de fapt multe dintre sate erau probabil locuite de o pop. maghiară mai firavă sau cel puțin fuseseră până cu puțin timp înainte, date fiind numele de origine maghiară. Pe Valea Trotușului Superior o parte dintre românii de astăzi sunt de fapt ceangăi veniți din Moldova ( detalii aici ). Regiunea cu solidă pop. românească din Scaunul Mureșului ( în general malul drept al Mureșului ) a trecut probabil prin același proces, românii venind aici dinspre comitatele Transilvaniei, dar la o dată ceva mai timpurie; există aici și toponime rom., dar numai pentru cătune, sateliți ai satelor mai mari.  Aceeași situație se observă și la ieșirea Mureșului din Giurgeu ( ex. Subcetate / Varviz / Gyergyóvárhegy, Sărmaș / Salamás, Gălăuțaș / Galócás ), unde românii au ajuns probabil din Valea Mureșului Superior ( ex. Toplița, Deda ). Singura regiune din Secuime care pare să fi avut tot timpul pop. rom. masivă este cea din sudul jud. Covasna ( Întorsura Buzăului și împrejurimile ); doar aici lipsesc toponimele magh. La acestea se mai adaugă toponime rom. răzlețe, ex. Brețcu / Bereck, Bălan / Balánbanya, chiar unde pop. rom. e (cvasi-)dispărută ( Cernat / Csernáton, Albiș / Kézdialbis ). Există și cel puțin 2 sate total rom. cu caracter de enclave, Voșlăbeni / Vasláb și Livezi / Lóvész, întemeiate probabil prin colonizări latifundiare ( e cel puțin cazul celui dintâi, în sec. XVII, de către conții Lázár; cf. Oșlobeni, jud. Neamț ). În reședințele de județ ( Târgu Mureș, Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe ) pop. rom. a crescut semnificativ în a doua jumătate a sec. XX. Lista localităților cu pop. rom. de cel puțin 10%. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = Ținutul Secuiesc. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă ) sau română / maghiară ( dacă apare un singur nume românesc, care însă nu pare originar ). Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

     

Romanian Orthodox Cathedral in Miercurea-Ciuc

    Romanians form a not very strong minority within the population of the Szekler Land / Székelyföld ( e.g. 14% in County Harghita / Hargita, 23% in County Covasna / Kovászna ). From a historical point of view, most communities populated with Romanians appeared as such in relatively recent times. In 1839, Transylvania's bureaucracy generally recorded the Szekler villages inhabited by Romanians in northern present-day County Harghita ( e.g. Bilbor / Bélbor, Tulgheș / Gyergyótölgyes ) and those later  attached to Counties Neamț and Bacău ( e.g. Bicaz-Chei / Almásmező ) as 'founded by Wallachians emigrated from Moldavia'; this foundation had probably happened not much earlier, when probably many of these villages were actually inhabited by small Hungarian populations or at least had been until recently, given the Hungarian origin of the respective placenames. In the Upper Trotuș Valley some of today's Romanians are actually Csángós who have come here from Moldavia ( details here ). The area with solid Romanian population in Mureș / Maros Seat ( by and large the right bank of the Mureș / Maros ) has probably gone through the same phenomenon, with Romanians arriving here from Transylvania's counties, but at an earlier date; there are even Romanian placenames here, but only for hamlets, satellites of the larger villages. The same situation is noticeable in the area where the Mureș / Maros leaves the Giurgeu / Gyergyó area ( e.g. Subcetate / Varviz / Gyergyóvárhegy, Sărmaș / Salamás, Gălăuțaș / Galócás ) where Romanians probably migrated from the so-called Upper Mureș Valley ( e.g. Toplița, Deda ). The only area of the Szekler Land that seems to have had always a strong Romanian population is the one in the southern County Covasna / Kovászna ( Întorsura Buzăului and its environs ); only here are Hungarian placenames absent. To these we may add disparate (Slavo-)Romanian placenames, e.g. Brețcu / Bereck, Bălan / Balánbánya, even where the Romanian population has more or less disappeared ( e.g. Cernat / Csernáton, Albiș / Kézdialbis ). There are also 2 enclave-like purely Romanian villages, Voșlăbeni / Vasláb and Livezi / Lóvész, probably founded through landowners' colonisations ( this is true at least of the former, founded by the counts Lázár in the 17th c.; cf. Oșlobeni, County Neamț ). In the county centres ( Târgu Mureș / Marosvásárhely, Miercurea-Ciuc / Csíkszereda, Sfântu Gheorghe / Sepsiszentgyörgy) the Romanian population has grown significantly in the second half of the 20th c. The list of local communities with Romanian population of at least 10%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = the Szekler Land. Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly) or Romanian / Hungarian ( when there is only one Romanian name available, but which doesn't seem original ). Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

Gălăuțaș ( 68%, 40% la 1966 ), Dealu Armanului ( 100% ), Gălăuțaș-Pârâu ( 99% ), Nuțeni ( 93% ), Preluca ( 100% ), Toleșeni ( 82% ), Zăpodea ( 100% )


Sărmaș / Șărmaș ( 88% ), Fundoaia ( 96% ), Hodoșa ( 67%, 47% în 1966 ), Platonești ( 100% ), Runc ( 75% ), Lăzărești / Lázárfalva ( 2%, dar 32% la 1850 )


Subcetate / Varviz ( 95% ), Călnaci ( 99% ), Duda ( 100% ), Filpea / Fülpe ( 81%, 92% la 1966 ), Valea Strâmbă / Tekerőpatak ( 2%, dar 9% la 1850 și 17% la 1900 )

Bilbor ( 99% ), Secu / Székpatak (70%, dar 1% în 1966 și încă 11% în 1992; schimbarea se explică printr’o imigrație rom.), Borsec ( 21%, la fel la 1850, dar 11% la 1956 ), Corbu ( 88%, 76% la 1850 ), Capu Corbului ( 90%, 75% la 1966 )

     

Romanian wooden church in Tulgheș

Tulgheș ( 69%, 50% la 1850; + Naghirez 96%, Pârâul Asodului / Aszódpatak 28%, Poiana Nouă 57%, Poiana Veche 95%, Putna Mare 67%, Valea Frumoasă 53%, toate la 1966 ), Hagota ( 23%, 12% la 1966 ), Pintic ( 100%, 85% la 1966 ), Recea / Récefalva ( 87%, 60% la 1966 )

  
          

Bicaz-Chei / Poiana Mărului (99%), Bârnadu (100%), Gherman (100%), Ivăneș (92%), Bicazu Ardelean (100%), Telec (100%), Ticoș (100%), Dămuc (100%), Huisurez (100%), Trei Fântâni (100%, dar 50% sau 11 pers. s’ar părea că sunt ceangăi; doar 6% și majoritate maghiară oficial la 1910)


Lacu Roșu ( 64%, 36% la 1966 )

          

Livezi ( 94% ),  Valea Gârbea / Görbepataka ( 14%, 2% în 1966 ),  Păltiniș-Ciuc / Nyíresalja ( 0%, dar 22% în 1966 )


Făget (30%, dar din care 14% ceangăi, plus 1% declarați; doar 24% se declară românofoni), Făgetu de Sus (18%), Bolovăniș (83%, dar din care 7% ceangăi), Ghimeș (12%, 23% în 1966; includ aprox. 1% ceangăi, plus 1% declarați), Răchitiș (100%, 67% la 1910), Tărhăuși (79%, inclusiv aprox. 8% ceangăi, plus 4% declarați; ceangăii se declară maghiarofoni)                                                         

Cădărești / Ciugheșu Unguresc (93%, dar din care aprox. 34% ceangăi; doar 85% se declară romf.; 14% și maj. magh. la 1910), Pajiștea / Gyepece (100%, dar 38% sau 14 pers. ceangăi; 82% în 1966)

          

           

Miercurea-Ciuc ( 18%, 2% la 1900; + Várdotfalva 12% la 1966 ), Mihăileni / Sânmihaiu ( 2%, dar 11% la 1850 ), Ciobăniș (35%, 60% la 1966), Armășenii Noi / Ménaságújfalu ( 13% la 1850 ), Frumoasa / Ciuc-Sepviz ( doar 1%, la fel și la 1850, dar 16% la 1900 ), Șoimeni / Ciomortan ( 1%, 12% la 1850 ), Coșnea / Kostelek (61% și 4% ceangăi, dar 51% cat., ceea ce impune 16% ceangăi; de altfel 49% își declară limba magh.)

 

Gheorgheni / Giurgeu-Sânmiclăuș ( 11%, 2% la 1850 ), Vargatac ( 29% în 1966, 51% în 1977, fără rom. în 1992, cu scădere drastică de pop. ), Visafolio ( 10%, 33% în 1966 )


Voșlăbeni / Vașlab ( 71%, 99% în 1850 ), Heveder ( doar 1%, dar 58% la 1910 ), Izvoru Mureșului ( 41%, 5% la 1966, când probabil nu era încă stațiune; + Boteni / Bótatelep și Tincani / Tinkatelep, 57% și 70% în 1966 )

          

Iacobeni / Kászonjakabfalva ( 21% ), Imper / Kászonimpér ( 22% ), Plăieșii de Sus / Kászonfeltíz ( doar 6%, dar 18% la 1850 ), Lăzărești / Lázárfalva ( 2%, dar 32% la 1850 )

Brețcu ( 25%, 40% la 1900 ), Mărtănuș / ( 27%, 44% la 1850 ), Oituz ( 26%, apăruți cândva între 1910 și 1966 )

Malnaș-Băi ( 10% )

          

Zăbala / Zabola ( 26%, 6% la 1850; + Pava 9% la 1966 ), Covasna ( 34%, 17% la 1900 ), Zagon ( 48%, 15% la 1850 ), Păpăuți ( 55%, 18% la 1850 ), Boroșneu Mic ( 65% la 1900, veniți după 1850 și plecați prin anii ’20 ), Lisnău Vale ( 46%, ca la Oituz ) 

     

Orthodox church in Zagon

Sfântu Gheorghe / Șepși-Sângeorgiu ( 23%, 18% la 1850, 1% la 1900 ), Chichiș ( 18%, 36% la 1850 ), Dobolii de Jos / Aldoboly ( 36%, 53% la 1850 )

Aita Medie ( 11% ), Belin ( 16%, 25% la 1850, 8% la 1900 ), Belin-Vale ( 65%, restul țig. romf. )

          

Lunca Ozunului (95%), Băcel ( 99% ), Dobârlău ( 100% ), Valea Dobârlăului ( 99% )

Valea Mare ( 98% ), Barcani ( 100%; + Vârtej 100% la 1966 ), Lădăuți ( 100% ), Sărămaș ( 100% )

Întorsura Buzăului ( 99%; + Aninoasa, Crivina Mare și Mică, Floroaia Mică și Popicești, la 1966 prima și restul 100% ), Brădet ( 100%; + Băilești 100% la 1966 ), Floroaia ( 100% ), Scrădoasa ( 100% )

Sita Buzăului ( 100%, + Bobocea, Ciumernic, Cremenea și Lopata 100% la 1966, + Pârâiașul 99% ), Crasna ( 100%, + Chichirău 100% la 1966 ), Merișor ( părăsit, 100% la 1966 ), Zăbrătău ( 100% )

Herculian / Hărmanu Unguresc ( 0%, dar 12% țig. romf. ), Doboșeni / Săldăbaș ( 10%, 39% țig. romf. )

         

Filiaș / Fiatfalău ( 16% la 1850 ), Cușmed / Küsmöd ( 15% la 1850 ), Porumbenii Mari / Porumbu Mare / Golumba Mare ( 0%, 26% la 1850 ), Crăciunel / Karácsonfalva ( 1%, 13% la 1850 ), Bodogaia / Boldogaia ( 2%, dar 23% la 1850 ), Eliseni / Sânterjebet ( 2%, dar 16% la 1850 )

     

Sângeorgiu de Pădure (23%, 41% la 1850), Bezidu Nou (31% la 1850), Vădaș / Vadasd (10% la 1850), Troița / Sânharomșag (16% la 1850), Maiad (29% la 1850), Sântandrei / Nyárádandrásfalva (49% la 1850, apoi mult mai puțini, anexat la Miercurea Nirajului ), Surda / Süketfalva (44% la 1850, similar, anexat la Dumitreștii / Demeterfalva ), Șardu Nirajului (21%, 53% la 1850), Păsăreni / Mădăraș (26% la 1850), Bolintineni / Nyárádbálintfalva (42%, 100% la 1850; dif. e în general în favoarea țig.)

Acățari / Acășfalău (?) ( 12% la 1850 ), Murgești / Sânbenedic / ( 2%, dar 46% la 1850 ), Roteni / Harasztkerék ( 1%, dar 14% la 1850 ), Vălenii / Oaia ( 1%, dar 15% la 1850 ), Crăciunești / Nyárádkarácson (51% la 1850; + Nicolești / Sânmiclăuș 13% atunci), Budiu Mic (26% la 1850), Cinta / Fintaháza (27% la 1850)

     

        

Isla / Iszló (37% la 1850), Călugăreni / Michaza / Mikháza (18%, apăruți cândva curând după Război), Căpeți / Kopac ( 18% ), Ernei / Erneu Mare (7%, 20% la 1850)

Drojdii / Seprőd (13%, 15% la 1850, dar apoi dispar brusc și reapar brusc între 1992 și 2002), Șardu Nirajului (21%, 53% la 1850) Lăureni / Kisszentlőrinc (51%, 89% la 1850), Moșuni / Székelymoson (64%), Veța (100%, 89% la 1850), Mitrești / Sânmărtinu Nirajului (11% la 1850), Valea / Iobăgeni / Jobbágyfalva (28% la 1850)

Ceuașu de Câmpie (44%), Porumbeni / Golomba (27%, 38% la 1850), Chinari / Orheiu? / Várhegy (44%, 63% la 1850), Sângeorgiu de Mureș (37%, 71% la 1850), Tofalău (25% sau 5 din 20; 92% la 1850)

   

Herghelia / Meneșu de Câmpie (86%, 56% la 1850), Bărdești / Marosbárdos (93%), Voiniceni / Săbadu de Câmpie (83%, maximul 99% în 1966), Hărțău (20%, 57% la 1850), Pănet (15% la 1850), Cuieșd (2%, 20% la 1850, încă 31% la 1977, dar scăderea bruscă de după arată că erau de fapt țig., chiar toți țigf.)

Romanian wooden church in Pănet

Târgu Mureș / Mureș-Oșorhei ( 50%, 6% la 1850, 23% în 1948, creștere continuă, dar mai bruscă cândva între 1977, când erau încă 35%, și 1992; + Podeni / Hidvég, 49% la 1850 ), Remetea / Remeteszeg ( 56%, 96% la 1850, 17% în 1966 ), Sântana de Mureș (52%, 70% la 1850), Curteni / Odorfalău (15% la 1850)

Romanian wooden church in Hărțău

Sâncraiu de Mureș (47%, 32% la 1850; + Cornățel / Egerseg / Egerszeg, 60% la 1850, anexat), Valea Rece (86%, 65% în 1966), Band ( 20%, 45% la 1850 ), Mărășești / Marosesd (78%, dar 57% în 1966), Țiptelnic (55%, 74% la 1850, 85% în 1966, 76% în 1992)

Mădăraș (doar 6%, dar 45% la 1850, similar la 1930; schimbare bruscă în anii ’30, cu scădere masivă de pop.), Fânațele Mădărașului / Hidegvölgy (13%), Negrenii de Câmpie / Feketelak (11%), Drăculea Bandului ( 80% ), Valea Mare (99%), Iștantău (93%), Șincai-Fânațe / Édeságtanya (89%)

Șincai / Șamșud (39%, 56% la 1850), Lechincioara / Kislekence (97%, 80% la 1850), Pusta / Fekete (99%, 84% la 1850, dar e mai probabil să fi fost comitatensă și nu secuiască), Bozed (100%), Culpiu (32%)

     

Berghia (35%), Oroiu (100%, practic la fel tot timpul din 1850; la fel și Oroiu de Câmpie, anexat), Sântioana de Mureș (11%, 23% la 1850), Nazna (91%, 52% la 1850; creștere continuă, inclusiv în peioada dualistă, deja 69% la 1910; + Micești / Maroskisfalud, 89% la 1850) 

Ungheni / Nirașteu (79%), Morești / Malomfalău (51%, 74% la 1850), Șăușa (96%, Șăușa Secuiască / Székelysóspatak 93% la 1850), Mureșeni / Medeșfalău ( 54%, similar și în 1966, dar 88% la 1850 ), Cristești / Cristuru de Mureș (52%)

     

Orthodox church in Târgu Mureș