Maghiarii din jud. Brașov ( confesiuni ) / Hungarians in Brașov County ( denominations )

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Brașov ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare. Liniile reprezintă unitățile administrative tradiționale care existau în zonă înainte de sec. al XIX-lea. În terit. săsești, tendința este ca pop. maghiară veche să fie luterană ( Biserica Evanghelică Luterană din România ), iar cea mai nouă să fie catolică și reformată. Secuii așezați în sec. XX în nordul fostului Scaun al Cohalmului / Rupei în locul sașilor tind să fie unitarieni. În zonele comitatense tind să fie unitarieni ( zona dintre Țara Bârsei și Scaunul Cohalmului ) și reformați ( celelalte ).  

     Marcatori: albastru = romano-catolici, turcoaz = luterani, roșu (violet deschis) = reformați, galben = unitarieni, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + unitarieni, verde = mixt catolici + unitarieni

Linii: negru = autonomiile săsești ( Districtul Brașovului sau Țara Bârsei și Scaunul Cohalmului / Rupei ), gri = domeniile aservite Brașovului ( rom. și magh. ), verde = zone comitatense ( aparținătoare de Comitatul Alba de Sus ), roșu = Districtul românesc al Făgărașului

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in Brașov County ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations. The lines represent the traditional administrative units in place before the 19th c. In the Saxon territories the tendency is for the older Hungarian population to be Lutheran ( Evangelical Lutheran Church of Romania ) and for the more recent one to be Catholic and Reformed. The Szeklers who settled in the 20th c. in the northern part of the former Cohalm / Rupea Seat in place of the Saxons tend to be Unitarian. In the county areas they tend to be Unitarian ( the area between Burzenland and the Cohalm Seat ) and Reformed ( the others ).

     Markers: blue = Roman Catholics, turquoise = Lutherans, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Unitarians, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Unitarians, green = mixed Catholics + Unitarians. Lines: black = Saxon autonomous units ( Brașov / Kronstadt District or Țara Bârsei / Burzenland and Cohalm / Rupea Seat ), gray = estates subordinate to Brașov / Kronstadt ( Romanians and Hungarians ), green = county areas ( belonging to Alba de Jos / Felső-Fehér County ), red = Făgăraș District ( Romanian )    

 

     View Maghiarii din jud. Brașov (confesiuni) in a larger map

Maghiarii din jud. Brașov (hartă) / Hungarians in Brașov County (map)

Aceasta este harta corespunzătoare postului anterior. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar

This is the map that corresponds to the preceding post. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Source: http://www.kia.hu/konyvtar



                        

Maghiarii din jud. Brașov. Ceangăii săceleni / Hungarians in Brașov County. The Săcele Csángós

     Săcelele sau cele Șapte Sate sunt o grupare tradițională de sate la est de Brașov ( anume Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Zizin și Purcăreni ) ce au constituit înainte de epoca modernă un domeniu aservit orașului Brașov și districtului său. Sunt locuite încă din Evul Mediu de o populație română și maghiară. Componenta maghiară, sensibil mai redusă proporțional astăzi decât era odinioară, este cunoscută sub numele de 'ceangăi', ceea ce pare să indice o origine veche printre secui săraci emigrați din scaunele secuiești ( magh. csángó = 'pribeag' ), nu însă neapărat și o legătură directă cu populațiile omonime din Moldova și zona Ghimeș ( vezi aici ). Sunt majoritar ( în sec. XIX exclusiv ) luterani ( anume sinodo-prezbiterieni, Biserica Evanghelică Luterană din România ), la fel ca sașii ( din Brașov ), fosta autoritate seniorială locală, ceea ce sugerează că erau deja în Săcele în perioada Reformei. După al Doilea Război Mondial, primele patru sate menționate au fost unite administrativ într'o singură localitate, municipiul Săcele. Urmează mai jos ponderea maghiarilor. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă ) / maghiară (/ germană ). Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar

     

The Lutheran church in Cernatu / Csernátfalu

     Săcele or the Seven Villages are a traditional grouping of villages east of Brașov / Brassó / Kronstadt ( namely Baciu / Bácsfalu, Turcheș / Türkös, Cernatu / Csernátfalu, Satulung / Hosszúfalu, Tărlungeni / Tatrang, Zizin / Zajzon and Purcăreni / Pürkerec ), which before the modern period formed an estate  held in bondage by the city and district of Brașov. They are inhabited since the Middle Ages by a Romanian and Hungarian population. The Hungarian component, significantly reduced today in terms of overall proportion compared to earlier times, is known as 'Csángós', which seems to point to an old origin among poor Szeklers who migrated out of the Szekler seats ( Hungarian csángó = 'wanderer' ), but not necessarily a direct link with the namesake populations of Moldavia and the Ghimeș area ( see here ). Most ( in the 19th c. all ) of them are Lutherans ( of the synodal-presbiterian body, the Evangelical Lutheran Church of Romania ), just like the Saxons ( of Brașov ), the former local lordship, which suggests that they were already in Săcele at the time of the Reformation. After the Second World War, the first four aforementioned villages were united administratively into a single local community, Săcele. What follows is the Hungarian proportion in the Seven Villages, followed by other communities in the Țara Bârsei / Burzenland area where they are above 10%, then in the rest of Brașov County. In the area of Rupea, most Hungarians came in the 20th c. from the neighbouring Szekler Land, especially as a result of Transylvanian Saxon emigration. An exception is Jimbor / Zsombor, where they are of older origin, having arrived in the 16th c. when the village population (Saxon) was wiped out by plague. In the former Saxon Seat of Rupea they are also of older origin and Lutheran in Cobor / Kóbor and Hălmeag / Halmágy, similar background to the one in Jimbor / Zsombor. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly) / Hungarian (/ German ). Source: http://www.kia.hu/konyvtar        

     - mun. Săcele / Négyfalu / Hétfalu 24% ( 15% luterani sinodo-prezbiterieni, 5% romano-catolici, 3% reformați ) 

               - Baciu / Bácsfalu ( la 1850 44%, 43% luth.; la 1930 62%, din care 51% luth., 7% rom.-cat., 5% ref. ) 

               - Turcheș / Türkös ( la 1850 45%, din care 37% luth. și 3% rom.-cat., calculele impunând deci și cca. 5% ortodocși declarați magh.; la 1930 61%, din care 50% luth., 8% rom.-cat., 4% ref. )

               - Cernatu / Csernátfalu ( la 1850 47%, 46% luth.; la 1930 78%, din care 67% luth., 7% rom.-cat., 5% ref. )

              - Satulung / Hosszúfalu ( la 1850 27%, toți luth.; la 1930 50%, din care 40% luth., 4% rom.-cat., 5% ref. )

     - Tărlungeni / Tatrang ( 39%, 36% luth.; la 1850 60%, 59% luth )

     - Zizin / Zajzon ( 30%, 28% luth.; la 1850 75%, 73% luth; încă 78% la 1930 )

     - Purcăreni / Purcăreți? / Pürkerec ( 39%, 35% luth.; la 1850 54%, toți luth. )

     

     În afară de cei deja menționați, maghiari mai sunt în Țara Bârsei peste 10% la: 

     Brașov / Brassó / Kronstadt ( 8%, 6% rom.-cat., 3% ref., 1% unit., 1% luth. s.-p.; 14% la 1850, 37% luth., 41% germ., 14% rom.-cat., 4% ref.; 21% la 1948; 39% magh. la 1930, din care 22% rom.-cat. și 14% ref., luth. fiind 22% la 22% germ.; rezultă de aici că mai demult magh. brașoveni erau mulți dar nu luth. și deci probabil de dată mai recentă; există în mod curios date separate pentru cartiere: Dârste / Derestye, 16% la 1910, cam ½ ref.; Stupini / Méhkerek, absenți la 1850 dar 27% la 1910, 12% ref., 3% unit.; Șchei / Bolgárszeg, 25% la 1910, 6% ref., 1% unit., restul probabil mai mult rom.-cat.; și alte cartiere ale Brașovului, pentru care există totuși date separate )

     Budila / Bodola ( 23%, 46% la 1850; 18% ref., 4% rom.-cat.; ref. par să fie foștii luth. s.-p., fiindcă apar ca atare la 1850 și ca ref. începând cu 1857 ), Teliu / Keresztvár ( 26%, 23% ref., 2% rom.-cat.; 51% la 1850, 52% luth.; situație f. similară cu Budila )

     Pârâu Rece ( 11% la 1966, deși nu e loc. transilvană ), Timișu de Jos / Alsótömös ( 3%, 2% rom.-cat.; 66% la 1850, 64% rom.-cat., 10% ref., 24% luth., 33% germ., de unde rezultă că cei mai mulți magh. și cam 1/6-1/7 dintre germ. erau cat., era probabil vreo colonie recentă de tăietori de lemne secui; 11% în 1966; de remarcat că la 1992 erau încă 14% rom.-cat. și 2% ref., deși doar 6% magh. și 0% germ., dar și scăderea de pop. a fost drastică în următorii 10 ani ), Timișu de Sus / Felsőtömös ( 1%, 2% rom.-cat.; 33% la 1850, 39% rom.-cat., 7% ref., 28% luth. și 39% germ., deci asemănător cu cazul anterior; 11% în 1966; în 1992 13% rom.-cat., 3% ref., 2% luth. s.-p., fiind 6% magh. și 0% germ. )

     

    

     Apața / Apáca ( 41%, 38% luth. s.-p.; 87% la 1850, încă 72% în 1956, aproape toți luth. tot timpul; au pierdut maj. de’abia în anii ’90; )

     Crizbav / Krizba / Rákospatak / Krebsbach ( 29%, 72% la 1850, încă 62% la 1966; 26% luth. s.-p., similar cu Apața ), Feldioara / Földvár / Marienburg ( 8%, 4% rom.-cat., 2% ref., 1% luth. s.-p., 1% unit.; au depășit 10% în 1910 și 1977 ), Colonia Reconstrucția / Bohntelep ( 39%, 18% rom.-cat., 21% ref., 3% unit.; 63% în 1966 ), Hăghig / Hídvég ( 40%, 6% rom.-cat., 31% ref., 1% unit.; 53% la 1850, 7% țig., 3% rom.-cat., 54% ref.; 69% la 1930 )

     Satu Nou / Barcaújfalu ( 53%, 79% la 1850; 50% luth. s.-p., 2% rom.-cat., 1% ref. ), Colonia Bod / Cukorgyártelep ( 22%, 11% rom.-cat., 6% ref., 6% unit.; 42% în 1966 ), Podu Oltului / Vámoshidpuszta ( 2%; 21% la 1910, 9% ref., restul ort. ), Colonia 1 Mai / Konkordia bányatelep ( 11% în 1966 ), Vâlcele / Előpatak ( 6%, 3% rom.-cat., 2% ref.; 2% la 1850, dar cu un vârf de 27% la 1900 ), Araci / Arpatac / Árapatak ( 19%, 47% la 1850, cam toți ref. ), Ariușd / Erősd ( 30%, 45% la 1850, toți ref. )

    Zărnești / Zernest ( doar 2%, nimeni la 1850, dar 13% la 1930, 11% rom.-cat., 3% ref. ), Bran / Törcsvár ( 0%, dar 38% în 1850, 41% germ., 56% rom.-cat., 23% luth., deci probabil 18% dintre germ. erau rom.-cat.; schimbare foarte bruscă în anii 1880, când magh. și germ. scad la 11% împreună ), Pănicer ( existență oficială efemeră, anexat la Sohodol, 12% la 1966 )

     

     Ormeniș / Ürmös ( 42%, 2% țig. maghiarofoni, 5% rom.-cat., 1% ref., 1% luth. s.-p., 32% unit., 6% pent.; 64% la 1850, 6% țig., 5% ref., 45% unit., dif. fiind dată de ort. declarați magh.; 65% la 1930, 10% rom.-cat. apăruți brusc între 1850 și 1857, 2% ref., 54% unit. ), Racoș / Racoșu de Jos / Alsórákos ( 67%, 3% țig. maghf., 4% rom.-cat., 39% ref., 21% unit.; 81% la 1850, 1% rom.-cat., 68% ref., 13% unit. ), Hoghiz / Olthévíz ( 49%, 6% rom.-cat., 19% ref., 23% unit.; 80% la 1850, 2% rom.-cat., 36% ref., 44% unit.; f. similar la 1930; + Turzun / Turzon, 36% la 1966, 11% la 1850 și 89% germ., fiind toți rom.-cat. ), Dopca / Datk ( 71%, 69% unit., f. similar tot timpul )

     În zona Rupea, maghiarii sunt veniți în general în sec. XX din Secuime, în special pe fondul plecării sașilor. Excepție face Jimbor, unde sunt mai vechi, veniți se pare în sec. XVI, după ce satul (săsesc) a fost decimat de ciumă. În fostul Scaun săsesc al Rupei sunt de asemenea mai vechi și luterani la Cobor și Hălmeag, similar cu Jimbor. Rupea / Cohalm / Kőhalom / Reps ( 23%, 9% rom.-cat., 7% ref., 6% unit., 1% luth. s.-p.; 1% la 1850; 18% la 1930, 8% ref., 5% rom.-cat., 5% unit.; + Colonia Rupea, 60% în 1966 ), Cața / Kaca / Katzendorf ( 21% și 15% țig. maghf., 7% rom.-cat., 1% ref., 18% unit., 3% pent., probabil mulți țig. maghf. ort.; 1% la 1850, deja 13% la 1930, 2% rom.-cat., 5% ref., 6% unit. ), Drăușeni / Homoróddaróc / Draas ( 80%, 48% rom.-cat., 8% ref., 23% unit.; sub 10% înainte de război, dar deja 75% în 1966, după o scădere imp. de pop. ), Homorod / Homoród / Hamruden ( 22%, 10% rom.-cat., 4% ref., 1% luth. s.-p., 5% unit.; 0% la 1850, 15% la 1930, 4% rom.-cat., 6% ref., 3% unit. ), Jimbor / Zsombor / Sommerburg ( 85%, 12% rom.-cat.,  55% luth. s.-p., 16% unit.; 82% la 1850, 5% rom.-cat., 77% luth., 1% unit. )

     

     Făgăraș / Fogaras ( doar 5%, 2% ref., 2% rom.-cat.; dar 24% la 1850 și 10% țig. probabil maghf., fără Galați / Galac, 24% rom.-cat., 16% ref., 38% ort. și gr.-cat., 29% rom., 32% germ., 17% luth., de unde rezultă că aprox. ½ din germ. erau cat.; 27% magh. la 1930, 14% ref., 13% rom.-cat., 10% luth. la 12% germ. ), Grânari / Mucundorf / Nagymoha ( 72%, 59% la 1850; ref. ), Văleni / Valendorf ( 13%, de la 21% la 1850, cu un vârf de 32% la 1930; ref. ), Hălmeag / Halmágy / Halmagen ( 38%, 4% rom.-cat. + ref., 35% luth. s.-p.; 81% la 1850, 80% luth., fără germ., asemănător la 1930 ), Rodbav / Nádpatak  / Rohrbach ( peste 10% 1966-1992, s’ar zice luth. ), Cobor / Kóbor / Kiewern ( 55%, 5% țig. maghf., 2% rom.-cat., 55% ref., 3% unit. sau 7 pers.; 89% la 1850, toți ref., asemănător la 1930 )

     Fișer / Sövénység / Schweischer ( sar de la 1% în 1977 la 37% în 1992 și înapoi la 2% în 2002, probabil o migrație temporară; la 1992 14% rom.-cat., 11% ref., 13% unit. ), Roadeș / Rádos / Radeln ( doar 6%, 12% în 1992, când erau 9% rom.-cat., 2% ref., 1% unit., infim înainte ) 

Valea Trotușului Superior / Upper Trotuș Valley

 

     O salbă de sate cuprinse între izvorul Trotușului și vechea graniță moldo-transilvană par să constituie unul din acele puține locuri în care națiunea etnică, conceptul care a luat pe sus Europa Centrală și de Est în epoca modernă, se împotmolește ( probabil în noroaiele locale ). Deși pare în general evident că deosebirea dintre români și maghiari e una absolut fundamentală ce ține în primul rând de o realitate lingvistică observabilă cu ochiul liber ( în ciuda tuturor mixajelor culturale, cei mai mulți oameni au o singură limbă maternă, iar diferențele dintre română și maghiară sunt astronomice ), ceangăii de pe Trotușul Superior ne arată cum la marginile sale națiunea etnică e de fapt tot națiune civică, fie și doar temporar, în așteptarea omogenizării lingvistice.

     Ceangăii sunt o populație ( sau mai multe ) care vorbește ( sau adesea vorbea până de curând ) un idiom maghiar izolat, cu trăsături arhaice, dar și puternic influențat de română. Ceangăiasca nu este reciproc inteligibilă cu româna și este dificil reciproc inteligibilă cu maghiara literară. Ceangăii sunt romano-catolici și cei mai mulți locuiesc de multă vreme în Moldova, de unde o parte au migrat înapoi peste graniță, stabilindu-se pe Valea Trotușului Superior, o zonă montană izolată ( cunoscută și ca Ghimeș / Gyimes ). Nu e neapărat clar cât de vechi sunt satele ceangăiești de aici, dar cel puțin o parte dintre ele au fost colonizate la inițiativa autorităților austriece ( în vremea Mariei Tereza ), ca sate grănicerești. Unii locuitori ar avea origini mai vechi de atât, alții mai noi. Unii s'ar trage din secui veniți direct din alte zone ale Ținutului Secuiesc. Prinsă în menghina naționalismelor moderne, această populație nu pare să fie în nici un fel evidențiată în recensămintele perioadei austriece și dualiste ( atât cât le'am putut consulta ), fiind supuși unei presiuni de asimilare la naționalitatea maghiară, înlocuită după 1918 cu o presiune de asimilare la naționalitatea română ce pare să fi dat roade. Problema e sporită de faptul că trăiesc în mare parte în mici cătune de munte care mult timp nu au avut existență oficială de sine stătătoare, unele neavând-o nici astăzi sau dispărând între timp. Astăzi par să poată fi detectați în recensăminte în general prin formula 'ceangăi = români minus ortodocși' sau 'ceangăi = romano-catolici minus maghiari'. Este însă probabil ca unii să se declare în continuare maghiari și să fie în diverse grade de maghiarizare, mai ales în satele unde apare populație maghiară masivă ( ex. Făget / Gyimesbükk, Ghimeș / Gyimes ). De notat că pe alocuri se conturează segmente non-neglijabile de populație care se identifică de etnie română și de limbă maghiară. Există răzleț și auto-declarați etnici ceangăi ( în procente mici ). Urmează mai jos harta așezărilor locuite de ceangăi pe Valea Trotușului Superior, bazată pe identificarea cu românii catolici ( și ceangăii declarați ca atare, unde există ). Pentru procente, vezi acest post anterior. Legendă: primul marker = români ortodocși (sau greco-catolici), al doilea marker = ceangăi, al treilea marker (unde există) = maghiari; bleu = sub 10%, roșu = 10-24%, galben = 25-49%, verde = 50-74%, albastru = cel puțin 75%; stegulețe = unele localități pentru care sunt semnalați ceangăi (ex. aici), fără însă a fi evidențiați în recensăminte. Notă: Ceangăii din Moldova vor fi subiectul unor postări viitoare.

     A string of villages between the source of the Trotuș / Tatros and the old Moldavian-Transylvanian border seem to be one of those few places where the ethnic nation, the concept that has swept over Central and Eastern Europe in the Modern Age, bogs down ( probably in some local mud ). Although in general it appears obvious that the difference between Romanians and Hungarians is a fundamental one, based primarily on a linguistic reality that is readily noticeable ( despite all the cultural mingling, most people still have a single mother tongue, and the differences between Romanian and Hungarian are gigantic ), the Csángós of the Upper Trotuș show us how towards its edges the ethnic nation becomes really the civic nation, at least temporarily, while waiting for linguistic homogenisation.

     The Csángós are a population ( or several ) that speaks ( or often used to speak until recently ) an isolated Hungarian idiom, with archaic traits but also strongly influenced by Romanian. Csángó is not mutually intelligible with Romanian and is only difficultly mutually intelligible with Standard Hungarian. Csángós are Roman Catholic and most of them have been living for a long time in Moldavia, whence some migrated back across the border, settling in the Upper Trotuș Valley, an isolated mountain area ( also known as Ghimeș / Gyimes ). It is not necessarily clear just how old the Csángó villages here are, but at least some of them were colonised upon the initiative of the Austrian authorities ( under Maria Theresia, in the 18th c. ), as border guard villages. Some parts of the population are reportedly older than this in origin, some more recent. Some are said to descend from Szeklers who came here directly from other areas of the Szekler Land. Caught up between modern nationalisms, this population doesn't seem to shine through in any way in the censuses of the Austrian and Austro-Hungarian period ( as far as I've been able to study them ), having been subjected to a pressure to assimilate to the Hungarian ethnicity, replaced after 1918 with a pressure to assimilate to the Romanian ethnicity that seems to have been successful. The problem is compounded by the fact that they live largely in small mountain hamlets that for a long time didn't exist officially as independent units, some not having village status even today or having disappeared in the meantime. Nowadays they seem to be detectable in censuses through the formulas 'Csángós = Romanians minus Orthodox' or 'Csángós = Roman Catholics minus Hungarians'. Nonetheless, it's likely that some continue to declare themselves Hungarians and are in various degrees of Magyarisation, especially in the villages that come across as massively Hungarian ( e.g. Făget / Gyimesbükk, Ghimeș / Gyimes ). One should note than in some places a fairly significant section of the population can be identified that indicates its ethnicity as Romanian and its language as Hungarian. Occasionally, one also encounters self-identified ethnic Csángós ( in fairly small percentages ). See below the map of communities inhabited by Csángós in the Upper Trotuș Valley, based on the identification with Roman Catholic Romanians ( and with self-declared Csángós, where applicable ). For percentages, see this older post. Legend: 1st marker = Orthodox ( or Greek Catholic ) Romanians, 2nd marker = Csángós, 3rd marker (where applicable) = Hungarians; light blue = under 10%, red = 10-24%, yellow = 25-49%, green = 50-74%, dark blue = over 75%; flags = some localities where Csángós are mentioned (e.g. here), but without them being noticed in censuses. Note: the Moldavian Csángós will be the topic of future posts.    

           

Românii din Ținutul Secuiesc (listă) / Romanians in the Szekler Land (list)

     Românii reprezintă o minoritate nu foarte puternică din populația Ținutului Secuiesc ( ex. 14% în jud. Harghita, 23% în jud. Covasna ). Din punct de vedere istoric, cele mai multe loc. cu populație românească au apărut ca atare într'o perioadă relativ recentă. La 1839, administrația Transilvaniei consemna în general satele secuiești cu pop. românească din nordul jud. Harghita ( ex. Bilbor, Tulgheș ) și pe cele incluse actualmente în jud. Neamț și Bacău ( ex. Bicaz-Chei ) ca 'întemeiate de valahi imigrați din Moldova'; întemeierea se produsese probabil cu nu foarte multă vreme înainte, când de fapt multe dintre sate erau probabil locuite de o pop. maghiară mai firavă sau cel puțin fuseseră până cu puțin timp înainte, date fiind numele de origine maghiară. Pe Valea Trotușului Superior o parte dintre românii de astăzi sunt de fapt ceangăi veniți din Moldova ( detalii aici ). Regiunea cu solidă pop. românească din Scaunul Mureșului ( în general malul drept al Mureșului ) a trecut probabil prin același proces, românii venind aici dinspre comitatele Transilvaniei, dar la o dată ceva mai timpurie; există aici și toponime rom., dar numai pentru cătune, sateliți ai satelor mai mari.  Aceeași situație se observă și la ieșirea Mureșului din Giurgeu ( ex. Subcetate / Varviz / Gyergyóvárhegy, Sărmaș / Salamás, Gălăuțaș / Galócás ), unde românii au ajuns probabil din Valea Mureșului Superior ( ex. Toplița, Deda ). Singura regiune din Secuime care pare să fi avut tot timpul pop. rom. masivă este cea din sudul jud. Covasna ( Întorsura Buzăului și împrejurimile ); doar aici lipsesc toponimele magh. La acestea se mai adaugă toponime rom. răzlețe, ex. Brețcu / Bereck, Bălan / Balánbanya, chiar unde pop. rom. e (cvasi-)dispărută ( Cernat / Csernáton, Albiș / Kézdialbis ). Există și cel puțin 2 sate total rom. cu caracter de enclave, Voșlăbeni / Vasláb și Livezi / Lóvész, întemeiate probabil prin colonizări latifundiare ( e cel puțin cazul celui dintâi, în sec. XVII, de către conții Lázár; cf. Oșlobeni, jud. Neamț ). În reședințele de județ ( Târgu Mureș, Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe ) pop. rom. a crescut semnificativ în a doua jumătate a sec. XX. Lista localităților cu pop. rom. de cel puțin 10%. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = Ținutul Secuiesc. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă ) sau română / maghiară ( dacă apare un singur nume românesc, care însă nu pare originar ). Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

     

Romanian Orthodox Cathedral in Miercurea-Ciuc

    Romanians form a not very strong minority within the population of the Szekler Land / Székelyföld ( e.g. 14% in County Harghita / Hargita, 23% in County Covasna / Kovászna ). From a historical point of view, most communities populated with Romanians appeared as such in relatively recent times. In 1839, Transylvania's bureaucracy generally recorded the Szekler villages inhabited by Romanians in northern present-day County Harghita ( e.g. Bilbor / Bélbor, Tulgheș / Gyergyótölgyes ) and those later  attached to Counties Neamț and Bacău ( e.g. Bicaz-Chei / Almásmező ) as 'founded by Wallachians emigrated from Moldavia'; this foundation had probably happened not much earlier, when probably many of these villages were actually inhabited by small Hungarian populations or at least had been until recently, given the Hungarian origin of the respective placenames. In the Upper Trotuș Valley some of today's Romanians are actually Csángós who have come here from Moldavia ( details here ). The area with solid Romanian population in Mureș / Maros Seat ( by and large the right bank of the Mureș / Maros ) has probably gone through the same phenomenon, with Romanians arriving here from Transylvania's counties, but at an earlier date; there are even Romanian placenames here, but only for hamlets, satellites of the larger villages. The same situation is noticeable in the area where the Mureș / Maros leaves the Giurgeu / Gyergyó area ( e.g. Subcetate / Varviz / Gyergyóvárhegy, Sărmaș / Salamás, Gălăuțaș / Galócás ) where Romanians probably migrated from the so-called Upper Mureș Valley ( e.g. Toplița, Deda ). The only area of the Szekler Land that seems to have had always a strong Romanian population is the one in the southern County Covasna / Kovászna ( Întorsura Buzăului and its environs ); only here are Hungarian placenames absent. To these we may add disparate (Slavo-)Romanian placenames, e.g. Brețcu / Bereck, Bălan / Balánbánya, even where the Romanian population has more or less disappeared ( e.g. Cernat / Csernáton, Albiș / Kézdialbis ). There are also 2 enclave-like purely Romanian villages, Voșlăbeni / Vasláb and Livezi / Lóvész, probably founded through landowners' colonisations ( this is true at least of the former, founded by the counts Lázár in the 17th c.; cf. Oșlobeni, County Neamț ). In the county centres ( Târgu Mureș / Marosvásárhely, Miercurea-Ciuc / Csíkszereda, Sfântu Gheorghe / Sepsiszentgyörgy) the Romanian population has grown significantly in the second half of the 20th c. The list of local communities with Romanian population of at least 10%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = the Szekler Land. Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly) or Romanian / Hungarian ( when there is only one Romanian name available, but which doesn't seem original ). Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

Gălăuțaș ( 68%, 40% la 1966 ), Dealu Armanului ( 100% ), Gălăuțaș-Pârâu ( 99% ), Nuțeni ( 93% ), Preluca ( 100% ), Toleșeni ( 82% ), Zăpodea ( 100% )


Sărmaș / Șărmaș ( 88% ), Fundoaia ( 96% ), Hodoșa ( 67%, 47% în 1966 ), Platonești ( 100% ), Runc ( 75% ), Lăzărești / Lázárfalva ( 2%, dar 32% la 1850 )


Subcetate / Varviz ( 95% ), Călnaci ( 99% ), Duda ( 100% ), Filpea / Fülpe ( 81%, 92% la 1966 ), Valea Strâmbă / Tekerőpatak ( 2%, dar 9% la 1850 și 17% la 1900 )

Bilbor ( 99% ), Secu / Székpatak (70%, dar 1% în 1966 și încă 11% în 1992; schimbarea se explică printr’o imigrație rom.), Borsec ( 21%, la fel la 1850, dar 11% la 1956 ), Corbu ( 88%, 76% la 1850 ), Capu Corbului ( 90%, 75% la 1966 )

     

Romanian wooden church in Tulgheș

Tulgheș ( 69%, 50% la 1850; + Naghirez 96%, Pârâul Asodului / Aszódpatak 28%, Poiana Nouă 57%, Poiana Veche 95%, Putna Mare 67%, Valea Frumoasă 53%, toate la 1966 ), Hagota ( 23%, 12% la 1966 ), Pintic ( 100%, 85% la 1966 ), Recea / Récefalva ( 87%, 60% la 1966 )

  
          

Bicaz-Chei / Poiana Mărului (99%), Bârnadu (100%), Gherman (100%), Ivăneș (92%), Bicazu Ardelean (100%), Telec (100%), Ticoș (100%), Dămuc (100%), Huisurez (100%), Trei Fântâni (100%, dar 50% sau 11 pers. s’ar părea că sunt ceangăi; doar 6% și majoritate maghiară oficial la 1910)


Lacu Roșu ( 64%, 36% la 1966 )

          

Livezi ( 94% ),  Valea Gârbea / Görbepataka ( 14%, 2% în 1966 ),  Păltiniș-Ciuc / Nyíresalja ( 0%, dar 22% în 1966 )


Făget (30%, dar din care 14% ceangăi, plus 1% declarați; doar 24% se declară românofoni), Făgetu de Sus (18%), Bolovăniș (83%, dar din care 7% ceangăi), Ghimeș (12%, 23% în 1966; includ aprox. 1% ceangăi, plus 1% declarați), Răchitiș (100%, 67% la 1910), Tărhăuși (79%, inclusiv aprox. 8% ceangăi, plus 4% declarați; ceangăii se declară maghiarofoni)                                                         

Cădărești / Ciugheșu Unguresc (93%, dar din care aprox. 34% ceangăi; doar 85% se declară romf.; 14% și maj. magh. la 1910), Pajiștea / Gyepece (100%, dar 38% sau 14 pers. ceangăi; 82% în 1966)

          

           

Miercurea-Ciuc ( 18%, 2% la 1900; + Várdotfalva 12% la 1966 ), Mihăileni / Sânmihaiu ( 2%, dar 11% la 1850 ), Ciobăniș (35%, 60% la 1966), Armășenii Noi / Ménaságújfalu ( 13% la 1850 ), Frumoasa / Ciuc-Sepviz ( doar 1%, la fel și la 1850, dar 16% la 1900 ), Șoimeni / Ciomortan ( 1%, 12% la 1850 ), Coșnea / Kostelek (61% și 4% ceangăi, dar 51% cat., ceea ce impune 16% ceangăi; de altfel 49% își declară limba magh.)

 

Gheorgheni / Giurgeu-Sânmiclăuș ( 11%, 2% la 1850 ), Vargatac ( 29% în 1966, 51% în 1977, fără rom. în 1992, cu scădere drastică de pop. ), Visafolio ( 10%, 33% în 1966 )


Voșlăbeni / Vașlab ( 71%, 99% în 1850 ), Heveder ( doar 1%, dar 58% la 1910 ), Izvoru Mureșului ( 41%, 5% la 1966, când probabil nu era încă stațiune; + Boteni / Bótatelep și Tincani / Tinkatelep, 57% și 70% în 1966 )

          

Iacobeni / Kászonjakabfalva ( 21% ), Imper / Kászonimpér ( 22% ), Plăieșii de Sus / Kászonfeltíz ( doar 6%, dar 18% la 1850 ), Lăzărești / Lázárfalva ( 2%, dar 32% la 1850 )

Brețcu ( 25%, 40% la 1900 ), Mărtănuș / ( 27%, 44% la 1850 ), Oituz ( 26%, apăruți cândva între 1910 și 1966 )

Malnaș-Băi ( 10% )

          

Zăbala / Zabola ( 26%, 6% la 1850; + Pava 9% la 1966 ), Covasna ( 34%, 17% la 1900 ), Zagon ( 48%, 15% la 1850 ), Păpăuți ( 55%, 18% la 1850 ), Boroșneu Mic ( 65% la 1900, veniți după 1850 și plecați prin anii ’20 ), Lisnău Vale ( 46%, ca la Oituz ) 

     

Orthodox church in Zagon

Sfântu Gheorghe / Șepși-Sângeorgiu ( 23%, 18% la 1850, 1% la 1900 ), Chichiș ( 18%, 36% la 1850 ), Dobolii de Jos / Aldoboly ( 36%, 53% la 1850 )

Aita Medie ( 11% ), Belin ( 16%, 25% la 1850, 8% la 1900 ), Belin-Vale ( 65%, restul țig. romf. )

          

Lunca Ozunului (95%), Băcel ( 99% ), Dobârlău ( 100% ), Valea Dobârlăului ( 99% )

Valea Mare ( 98% ), Barcani ( 100%; + Vârtej 100% la 1966 ), Lădăuți ( 100% ), Sărămaș ( 100% )

Întorsura Buzăului ( 99%; + Aninoasa, Crivina Mare și Mică, Floroaia Mică și Popicești, la 1966 prima și restul 100% ), Brădet ( 100%; + Băilești 100% la 1966 ), Floroaia ( 100% ), Scrădoasa ( 100% )

Sita Buzăului ( 100%, + Bobocea, Ciumernic, Cremenea și Lopata 100% la 1966, + Pârâiașul 99% ), Crasna ( 100%, + Chichirău 100% la 1966 ), Merișor ( părăsit, 100% la 1966 ), Zăbrătău ( 100% )

Herculian / Hărmanu Unguresc ( 0%, dar 12% țig. romf. ), Doboșeni / Săldăbaș ( 10%, 39% țig. romf. )

         

Filiaș / Fiatfalău ( 16% la 1850 ), Cușmed / Küsmöd ( 15% la 1850 ), Porumbenii Mari / Porumbu Mare / Golumba Mare ( 0%, 26% la 1850 ), Crăciunel / Karácsonfalva ( 1%, 13% la 1850 ), Bodogaia / Boldogaia ( 2%, dar 23% la 1850 ), Eliseni / Sânterjebet ( 2%, dar 16% la 1850 )

     

Sângeorgiu de Pădure (23%, 41% la 1850), Bezidu Nou (31% la 1850), Vădaș / Vadasd (10% la 1850), Troița / Sânharomșag (16% la 1850), Maiad (29% la 1850), Sântandrei / Nyárádandrásfalva (49% la 1850, apoi mult mai puțini, anexat la Miercurea Nirajului ), Surda / Süketfalva (44% la 1850, similar, anexat la Dumitreștii / Demeterfalva ), Șardu Nirajului (21%, 53% la 1850), Păsăreni / Mădăraș (26% la 1850), Bolintineni / Nyárádbálintfalva (42%, 100% la 1850; dif. e în general în favoarea țig.)

Acățari / Acășfalău (?) ( 12% la 1850 ), Murgești / Sânbenedic / ( 2%, dar 46% la 1850 ), Roteni / Harasztkerék ( 1%, dar 14% la 1850 ), Vălenii / Oaia ( 1%, dar 15% la 1850 ), Crăciunești / Nyárádkarácson (51% la 1850; + Nicolești / Sânmiclăuș 13% atunci), Budiu Mic (26% la 1850), Cinta / Fintaháza (27% la 1850)

     

        

Isla / Iszló (37% la 1850), Călugăreni / Michaza / Mikháza (18%, apăruți cândva curând după Război), Căpeți / Kopac ( 18% ), Ernei / Erneu Mare (7%, 20% la 1850)

Drojdii / Seprőd (13%, 15% la 1850, dar apoi dispar brusc și reapar brusc între 1992 și 2002), Șardu Nirajului (21%, 53% la 1850) Lăureni / Kisszentlőrinc (51%, 89% la 1850), Moșuni / Székelymoson (64%), Veța (100%, 89% la 1850), Mitrești / Sânmărtinu Nirajului (11% la 1850), Valea / Iobăgeni / Jobbágyfalva (28% la 1850)

Ceuașu de Câmpie (44%), Porumbeni / Golomba (27%, 38% la 1850), Chinari / Orheiu? / Várhegy (44%, 63% la 1850), Sângeorgiu de Mureș (37%, 71% la 1850), Tofalău (25% sau 5 din 20; 92% la 1850)

   

Herghelia / Meneșu de Câmpie (86%, 56% la 1850), Bărdești / Marosbárdos (93%), Voiniceni / Săbadu de Câmpie (83%, maximul 99% în 1966), Hărțău (20%, 57% la 1850), Pănet (15% la 1850), Cuieșd (2%, 20% la 1850, încă 31% la 1977, dar scăderea bruscă de după arată că erau de fapt țig., chiar toți țigf.)

Romanian wooden church in Pănet

Târgu Mureș / Mureș-Oșorhei ( 50%, 6% la 1850, 23% în 1948, creștere continuă, dar mai bruscă cândva între 1977, când erau încă 35%, și 1992; + Podeni / Hidvég, 49% la 1850 ), Remetea / Remeteszeg ( 56%, 96% la 1850, 17% în 1966 ), Sântana de Mureș (52%, 70% la 1850), Curteni / Odorfalău (15% la 1850)

Romanian wooden church in Hărțău

Sâncraiu de Mureș (47%, 32% la 1850; + Cornățel / Egerseg / Egerszeg, 60% la 1850, anexat), Valea Rece (86%, 65% în 1966), Band ( 20%, 45% la 1850 ), Mărășești / Marosesd (78%, dar 57% în 1966), Țiptelnic (55%, 74% la 1850, 85% în 1966, 76% în 1992)

Mădăraș (doar 6%, dar 45% la 1850, similar la 1930; schimbare bruscă în anii ’30, cu scădere masivă de pop.), Fânațele Mădărașului / Hidegvölgy (13%), Negrenii de Câmpie / Feketelak (11%), Drăculea Bandului ( 80% ), Valea Mare (99%), Iștantău (93%), Șincai-Fânațe / Édeságtanya (89%)

Șincai / Șamșud (39%, 56% la 1850), Lechincioara / Kislekence (97%, 80% la 1850), Pusta / Fekete (99%, 84% la 1850, dar e mai probabil să fi fost comitatensă și nu secuiască), Bozed (100%), Culpiu (32%)

     

Berghia (35%), Oroiu (100%, practic la fel tot timpul din 1850; la fel și Oroiu de Câmpie, anexat), Sântioana de Mureș (11%, 23% la 1850), Nazna (91%, 52% la 1850; creștere continuă, inclusiv în peioada dualistă, deja 69% la 1910; + Micești / Maroskisfalud, 89% la 1850) 

Ungheni / Nirașteu (79%), Morești / Malomfalău (51%, 74% la 1850), Șăușa (96%, Șăușa Secuiască / Székelysóspatak 93% la 1850), Mureșeni / Medeșfalău ( 54%, similar și în 1966, dar 88% la 1850 ), Cristești / Cristuru de Mureș (52%)

     

Orthodox church in Târgu Mureș