Bulgarii din Banat (hartă) / Banat Bulgarians (map)

Bulgarii din Banat sunt bulgari pavlicheni, romano-catolici. Pavlichenii au fost la origine o sectă dualistă, înrudită poate cu maniheismul sau cu gnosticismul creștin. Au apărut în estul Anatoliei prin sec. VII și au înflorit acolo, în conflict cu Imperiul Bizantin, până când împăratul Ioan Tzimiskes, în a doua jumătate a sec. X, i'a deportat în Peninsula Balcanică, în zona Philippopolului (Plovdiv). Ei trăiesc și astăzi acolo, mai ales în câteva sate pavlichene din jurul Plovdivului. Alții trăiesc la nord de Balcani, până la Dunăre, unde s'au așezat mai târziu în Evul Mediu, formând o regiune pavlicheană în zona Nicopole - Belene - Sviștov. Bulgarii pavlicheni și'au părăsit vechea religie dualistă în Evul Mediu târziu și au devenit romano-catolici, în special în sec. XVI. Mulți au fost asimilați de'alungul timpului de bulgarii ortodocși și musulmani. Ei vorbesc un dialect propriu arhaic al limbii bulgare, pe care îl scriu în grafie latină. Mult timp au folosit în biserică și școală slavona croată, beneficiind astfel de privilegiul vernacular al catolicilor croați. 

Bulgarii din Banat sunt urmașii acelor pavlicheni care s'au stabilit în Oltenia în timpul administrației austriece (Banatul de Craiova), spre sfârșitul anilor 1720. Odată cu revenirea Olteniei sub stăpânire otomană / munteană, în timpul războiului din 1736-1739, ei au plecat și s'au așezat în Banatul de Timișoara, unde au fondat (sau refondat) satele Beșenova Veche / Stár Bišnov (1738; azi Dudeștii Vechi) și Vinga sau Tereziopol (1741). Populația lor a crescut semnificativ în a doua jumătate a sec. XVIII prin noi imigrații din Bulgaria. Populația din Beșenova Veche a întemeiat sau a participat la întemeierea de noi sate în Banat: Modoș / Modoš (1779, astăzi Jaša Tomić, în Serbia), Konak / Kanak (1820, astăzi în Serbia), Stari Lec (1820, astăzi în Serbia), Breștea / Brešča (1842, astăzi în România), Roggendorf / Banacki Dušanovac (1842, astăzi inclus în Banacki Dvor, în Serbia), Colonia Bulgară / Telepa (1846, astăzi părăsit, în România), Gjurgevo (1869, sat mutat la Skorenovac în 1886, astăzi în Serbia) și Ivanovo / Šandoru / Sándoregyházfalva (1869, astăzi în Serbia). Unii bulgari bănățeni au emigrat în anii 1880 și 1890 în Bulgaria, unde cei din Beșenova Veche au întemeiat sau au participat la întemeierea satelor Bărdarski gheran, Dragomirovo, Gostilea și Bregare, iar cei din Vinga Asenovo. Toate aceste sate se găsesc în nord-vestul Bulgariei, înșirate de'a lungul Dunării. Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru recensămintele din 1869 (după limbă) și 2002 (după etnie, atât în România cât și în Serbia). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Roman Catholic church in Vinga

Banat Bulgarians are Roman Catholic, Paulician Bulgarians. Paulicians began as a dualist cult, related perhaps to Manichaeism and to Christian Gnosticism. They appeared in eastern Anatolia around the 7th c. and flourished there, in conflict with the Byzantine Empire, until Emperor John Tzimiskes deported them in the second half of the 10th c. to the Balkan Peninsula, to the Philippopolis (Plovdiv) area. They still live there today, especially in a few Paulician villages around Plovdiv. Others live north of the Balkans, down to the Danube, where they settled later in the Middle Ages, forming a Paulician region in the Nikopol - Belene - Svishtov area. In the Late Middle Ages, Paulician Bulgarians abandoned their old Dualist religion and became Roman Catholics, especially in the 16th c. Many have been assimilated over time by the Eastern Orthodox and Muslim Bulgarians. They speak their own archaic dialect of Bulgarian, which they write in Latin script. They used Croatian Slavonic in church and school for a long time, thus enjoying the vernacular privilege of the Croatian Catholics.

Banat Bulgarians are descendants of those Paulicians who settled in Oltenia during the Austrian administration (i.e. the Banat of Craiova), in the late 1720s. Once Oltenia reverted to Wallachian / Ottoman rule, during the 1736-1739 war, they left and settled down in the Banat of Timișoara (i.e. the Banat), where they founded (or re-founded) the villages Beșenova Veche / Stár Bišnov (1738; today Dudeștii Vechi) and Vinga or Tereziopol (1741). Their population grew significantly in the second half of the 18th c. through fresh immigration from Bulgaria. The population of Beșenova Veche / Stár Bišnov founded or took part in the foundation of new villages in the Banat: Modoš (1779, today Jaša Tomić, în Serbia), Konak / Kanak (1820, today in Serbia), Stari Lec (1820, today in Serbia), Breștea / Brešča (1842, today in România), Roggendorf / Banacki Dušanovac (1842, today included in Banacki Dvor, in Serbia), Colonia Bulgară / Telepa (1846, today deserted, in Romania), Gjurgevo (1869, village moved to Skorenovac in 1886, today in Serbia) and Ivanovo / Šandoru / Sándoregyházfalva (1869, today in Serbia). Some Banat Bulgarians migrated to Bulgaria in the 1880s and 1890s, where those from Beșenova Veche / Stár Bišnov founded or took part in founding the villages Bardarski geran, Dragomirovo, Gostilya and Bregare, while those from Vinga founded Asenovo.
See below the maps corresponding to the preceding post, for the censuses of 1869 (language) and 2002 (ethnicity, both in Romania and in Serbia). Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%.

Bulgarii din Banat (listă) / Bulgarians in the Banat (list)

   Lista localităților cu populație bulgară de cel puțin 4% din România ( în Banat ). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, negru = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română / (română fostă)/ bulgară. Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

   The list of communities in Romania ( in the Banat ) with Bulgarian population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, black = 4-9%. Place names will be in the format Romanian / (Romanian former)/ Bulgarian. See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

Vinga ( 76 / 46 / 12 ), Dudeștii Vechi / Beșenova Veche / Stár Bišnov ( 92 / 93 / 75 ), Colonia Bulgară / Telepa / ( 86 / 43 / 6 sau 2 pers. din 34; încă 17% în 1992 )

Denta ( 12 / 11 / 6 ), Breștea / Brešća ( 99 / 94 / 86 ); în Serbia: Konak (7%)

în Serbia: Ivanovo (27%)

 

Cehii din România (hărți) / Czechs in Romania (maps)

     Cehii din centrele industriale ale Banatului Montan au fost colonizați în sec. XVIII-XIX împreună cu 'austriecii' de acolo care i'au și asimilat aproape complet până la Primul Război Mondial. Satele de cehi din sudul Banatului Montan au fost colonizate în două valuri succesive în prima jumătate a sec. XIX, fiind vorba de sate grănicerești din Granița Militară. Această colonizare a fost aceeași cu cea a satelor 'austriece' din Munții Semenicului ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), unde au fost așezați germani din Boemia. În satele cehe au fost așezați cehi din aceleași regiuni, dar sporadic și unii germani. Și unii și alții sunt cunoscuți sub numele de 'pemi' sau în cehă 'pémové' ( de la 'Böhmen', 'boemi' ). Într'un al treilea val, la mijlocul sec. XIX, au fost colonizate pop. cehe mai mici prin sate deja existente: Clopodia, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. Există sate cehe și în Banatul Sârbesc. Marea majoritate a cehilor sunt romano-catolici, dar la Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn și Sfânta Elena / Svatá Helena au fost colonizați și reformați; cei din Clopodia au emigrat înainte de 1900, iar cei din Sfânta Elena în sec. XX au trecut la baptism. În afară de unii coloniști din Moravia ( ex. la Clopodia ), este vorba doar despre boemi, în special din SV Boemiei ( zona Plzeň / Pilsen și Klatovy / Klattau ).

     Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Am inclus și cele două sate din Banatul Sârbesc la harta pentru 2002 ( recensământ sârb în același an ). Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.




     Czechs in the industrial centres of the Highland Banat were settled in the 18th and 19th c. together with the 'Austrians' there, who actually assimilated them almost completely by the First World War. The Czech villages in the southern Banat were colonised in two successive waves in the first half of the 19th c., being border guard villages of the Military Frontier. This colonisation was the same as that of the 'Austrian' villages in the Semenic Mountains ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), where Bohemian Germans were settled. In the Czech villages were settled Czechs from the same areas, but occasionally also Germans. Both groups are known as 'pemi'  or, in Czech, 'pémové' ( from German 'Böhmen', 'Bohemians' ). In a third wave, in the mid 19th c., smaller Czech populations were settled throughout already-existing villages: Clopodia / Klopotýn, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. There are also Czech villages in the Serbian Banat. The vast majority of Czechs are Roman Catholics, but Reformed were also colonised, in Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn and Sfânta Elena / Svatá Helena; those in Clopodia emigrated before 1900, whereas those in Sfânta Elena have converted to Baptism. Besides some Moravian settlers ( e.g. in Clopodia ), they are only Bohemians, especially from SW Bohemia ( the Plzeň / Pilsen and Klatovy / Klattau area ).

     See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have also included the two villages in the Serbian Banat in the 2002 map ( Serbian census the same year ). Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx. 

Cehii din România (listă) / Czechs in Romania (list)

     Lista localităților cu populație cehă de cel puțin 4% din România, județele Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș și Arad. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ cehă ). Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

The Baptist (formerly Reformed) church in Sfânta Elena / Svatá Helena 

     The list of communities in Romania ( counties Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș and Arad ) with Czech population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Czech ). See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

  
     Ogradena Nouă / Frauvízn / Frauenwiese ( 60% la 1930; anexat la Eșelnița, dar nu e clar unde dispar din date cehii ), Baia Nouă / Nové Doly ( 62%, 51% la 1930, dar doar 40% în 1966 ), Eibenthal / Tisove Údolí / Jeventál ( 87%, 99% la 1930 ), Bigăr / Bígr / Schnellersruhe ( 100 / 96 / 89 ), Cozla ( 6%, 12% la 1910 ), Berzasca / Berzáska ( 10%, similar la 1930 ), Liubcova ( 4% ), Sfânta Elena / Svatá Helena ( 100 / 99 / 97 ), Ravensca / Rovensko ( 100 / 100 / 96 ), Gârnic / Gerník / Weitzenried ( 100 / 99 / 98 )  

     Șumița / Šumice ( 100 / 99 / 96 )

     Zlatița ( 16 / 14 / 14 ), Clopodia ( 29 / 20 / 4; au fost și unii slovaci ), Reșița ( 11% după limbă la 1869, apoi scad, dispar până la al Doilea Război ), Cuptoare Secu ( apar în recensăminte la 1880, 19% după limbă la 1890, apoi dispar rapid ), Staierdorf-Anina ( 20% după limbă la 1869 sau până la 38% incluzând și 'alții', la 1930 23%, din care 19% germf., în 1966 încă 5% la Staierdorf, toți germf. )

      În Serbia ( obștina Biserica Albă / Bela Crkva ): Češko Selo (85%) și Kruščica (23%).

     Scăiuș ( 4%, 8% la 1910 după limbă, neclar pentru alte recensăminte ), Jupa ( 5%, probabil 11% la 1930, neexistând slovaci ), Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ( 28% la 1869, similar la 1900, apoi dispar ), Oțelu Roșu / Ferdinandsberg ( 31% după limbă la 1869, la 1930 13%, din care 10-11% germf. ), Rusca Montană ( 14% după limbă la 1869, asimilare rapidă, la 1930 doar 5%, din care 3-4% germf. ), Ruschița ( apar la 1880 cu 42% după limbă, 27% la 1930, loc. nu apare în perioada interbelică, după Război sunt deja complet asimilați ), Nădrag ( 19% după limbă la 1869, 11% la 1930 din care 10% germf., 9% în 1956 din care 8% germf., 4% în 1966 din care 3% germf., azi 0% ), Colonia Fabricii ( 9% după limbă la 1910, apoi scad )

     Peregu Mare ( 20 / 19 / 8 )

Șvabii din Banatul Sârbesc / Danube Swabians in the Serbian Banat

     Excelenta hartă din link-ul de mai jos arată distribuția șvabilor în partea iugoslavă a Banatului în 1930 ( cu roșu ).   

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Banat_sarbesk_etnik_1930.PNG

     The excellent map in the link above shows the distribution of Danube Swabians in the Yugoslav part of the Banat in 1930 ( in red ).

     Rezultă că șvabii aveau sate majoritare sau exclusive în general de’a lungul graniței cu România și în două nuclee, unul în C și unul în S extrem. În obștina Kikinda / Chichinda Mare erau de’a lungul graniței cu România ( Nakovo / Nakodorf vizavi de Comloșu Mare, Banacko Veliko Selo / Charleville+Seultour+Sankt Hubert  - fost sat triplu la început francofon vizavi de Comloșu Mic -, Novi Kozarci / Haufeld+Mastort vizavi de Jimbolia ), alături de șvabii din NV jud. Timiș, și mai la S un pic ( Banacka Topola / Banat Topola, Bikač inclus în Bašaid, Molin desființat în 1961 ). În obșt. Čoka, Novi Kneževac, Novi Bečej și Nova Crnja deloc, deși în ultimul a dispărut Deutsch-Zerne, lângă Srpska Crnja. În obșt. Žitište doar la Ninčičevo / Medja / Pardan pe graniță, vizavi de Johannisfeld și Foen, și la Čestereg / Tschestereg / Neuhatzfeld, Žitište / Sankt Georgen an der Bega și Ravni Topolovac / Katarinenfeld în C și S obșt. 

Roman Catholic Cathedral and City Hall in Zrenjanin / Groß-Betschkerek

     În obșt. Zrenjanin / Petrovgrad / Becicherecu Mare / Groß-Betschkerek într’o salbă de sate în jurul orașului ( Elemir / Deutsch-Elemer, Klek, Ečka / Deutsch-Etschka, Lukičevo / Martinica / Sigmundsfeld ) prelungindu-se mult spre E spre granița rom. ( Lazarevo / Lazarfeld lângă Katarinenfeld, Banacki Despotovac / Ernsthausen, apoi în obșt. Sečanj la Sutjeska / Sărcea / Sartscha, Sečanj / Setschan / Petersheim, Krajišnik / Stefansfeld și Jaša Tomič / Modoș / Modosch, ultimul vizavi de Ciavoș / Grăniceri, com. Giera ); acesta era nucleul din C Banatului; izolat în S obșt. era Kničanin / Rudolfsgnad, întemeiat în 1866. În obșt. Plandište în apropierea graniței, la Dužine / Sečenovo / Setschanfeld, Banacki Sokolac / Bioseg, Velika Greda / Georgshausen și  Plandište / Zichydorf. În obșt. Alibunar doar la Banacki Karlovac / Karlsdorf, izolat, unde la colonizare ar fi participat și niște crașoveni. 

     În obșt. Opovo și Kovačica deloc. În obșt. Pančevo erau o min. imp. în Pančevo / Pantschowa și satele de la S și E de ea, maj. în 3 sate de la N de ea ( Glogonj / Glogau, Jabuka / Apfeldorf și Kačarevo / Franzfeld ) și în S obșt., pe malul Dunării ( la Omoljica / Homolitz și Banacki Brestovac / Banat Brestowatz / Rustendorf ). În obșt. Kovin la Pločica / Ploschitz / Blauschütz și min. imp. la Kovin / Kubin, ambele pe malul Dunării, continuând nucleul din S extrem al Banatului ( cu Brestowatz etc. ); de asemenea Mramorak, izolat. În obșt. Vršac / Vârșeț min. imp. în oraș și maj. alături, pe graniță, la Gudurica / Kudritz ( vizavi de Lățunaș, com. Jamu Mare ), precum și ½ la Šušara / Schuschara, în SV obșt, lângă Mramorak. În obșt. Bela Crkva / Biserica Albă / Weißkirchen doar în oraș, care e aproape de Dunăre și de graniță.

Românii din Banatul Sârbesc / Romanians in the Serbian Banat

     În Banatul istoric românii erau mai curând limitați la jumătatea sa sud-estică, unde erau însă prezenți masiv, și de aceea ei au astăzi în Banatul Sârbesc același tip de distribuție, fiind prezenți masiv în SE acestei regiuni și extrem de puțin în rest ( în mare prin colonizări habsburgice ). Sunt în mare ortodocși și ca urmare a politicii habsburgice de separare ecleziastică a etniilor, ei fac și astăzi parte din Biserica Ortodoxă Română ( vezi Episcopia Daciei Felix ). Descriere succintă în română, cu comparație bazată pe recensămintele din 2002 și 1930 ( pentru sursă, vezi aici ), urmată de hartă. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Negru = Tisa și Dunărea ( limita Banatului Sârbesc în interiorul Serbiei. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă )/ sârbă (/ sârbă fostă ). Obșt. = obștină ( cel mai mic nivel de unitate administrativă în Serbia ).

Romanian Orthodox church in Uzdin

     In the historical Banat, Romanians were mostly limited to its southeastern half, where they were nonetheless predominant, which is why in the Serbian Banat they have nowadays the same kind of distribution, being massively represented in the SE of this region but very little elsewhere ( mostly through Habsburg colonisations ). They are by and large Eastern Orthodox and, as a result of the Habsburg policy of ecclesiastical separation of different ethnicities, they still belong to the Romanian Orthodox Church ( see Bishopric of Dacia Felix ). Brief description in Romanian, with comparison based on the 2002 and 1930 censuses ( for source, see here ), followed by map. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black = the Tisza / Tisa and Danube ( limit of the Serbian Banat inside Serbia ). Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly )/ Serbian (/Serbian formerly ). Obșt. = the smallest administrative unit in Serbia.

     Sunt prezenți cu precădere în S, în zona Vârșețului. Sunt 7% în Dist. Banatul de Sud, 11% în obșt. Vârșeț / Vršac, 5% în obșt. Biserica Albă / Bela Crkva, 4% în obșt. Cuvin / Kovin ( de la 17% în 1961, o scădere bruscă ), 3% în obșt. Pancevo, 2% în obșt. Opovo, 7% în obșt. Covacița / Kovačica, 27% în obșt. Alibunar, 7% în obșt. Plandiște / Plandište. Sunt 2% în Dist. Banatul Central, 9% în obșt. Jitiște / Žitište, 2% în obșt. Becicherecu Mare / Zrenjanin / Veliki Bečkerek / Petrovgrad.

     În obșt. Vârșeț / Vršac sunt maj. la Jamu Mic / Mali Žam ( vizavi de Jamu Mare ), Marcovăț / Markovac ( vizavi de Comorâște ), Srediștea Mică / Malo Središte, Mesici / Mesič, Sălcița / Sočica ( vizavi de Vărădia ), Iablanca / Jablanka ( vizavi de Vrani ), Coștei / Kuštilj ( vizavi de Ciortea ), Voivodinț / Vojvodinci ( vizavi de Iam ) și Straja / Straža și au maj. rel. la Oreșaț / Orešac, formând o fâșie de’a lungul graniței cu România. De asemenea la Râtișor / Ritiševo, izolat. Situația era aproape identică la 1930, cu diferența că Oreșaț avea maj. abs. sârbă și min. rom., că Vârșeț nu avea deloc rom. ( azi 4% ) deși se învecina în mare parte cu sate rom. și că Vlaicovăț / Vlajkovac avea ½ rom. și min. sârbă ( azi maj. sârbă și ¼ rom. ).

     În obșt. Biserica Albă maj. doar la Grebenaț / Grebenac, pe malul Carașului ( continuă fâșia spre S ), fără alte pop., la fel ca în 1930. În obșt.Cuvin / Kovin nu sunt maj., doar min. la Deliblata / Deliblato ( 13% acum, 1/3 atunci ), Mramorac / Mramorak ( 13% acum, ¼ atunci ) și Cuvin / Kovin ( 4% acum, 17% atunci ). În obșt. Pancevo / Pančevo nu sunt maj., doar min. la Satu Nou / (Banatsko) Novo Selo ( 28% acum, dar ¾ atunci ) și Doloave / Dolovo ( 14% acum, ¼ atunci ).

     În obșt. Palilula ( distr. Belgrad ), reprezentând zona dintre Dunăre și Timiș, au min. imp. la Ofcea / Ovča ( 27% acum, 100% atunci ), unul din cele doar două așezări care au existat în zonă și înainte de ultimul război, după care s’au secat mlaștinile și s’au întemeiat noi așezări. Palilula însăși și alte câteva așezări din obșt. sunt pe malul belgrădean al Dunării. În obșt. Opovo nu sunt rom.

     În obșt. Covacița / Kovačica sunt doar la Uzdin, izolat, dar cu pop. f. numeroasă în general și maj. rom. de ¾ ( aproape totalitatea la 1930 ). În obșt. Alibunar sunt maj. la Nicolinț / Nikolinci și Sânmihai / Lokve și au maj. rel. la Seleuș / Seleuš ( de fapt ½, față de totalitatea din 1930 ), Alibunar ( 28% acum, 2/3 atunci ) și Pătrovăsâla / Vladimirovac ( 35% acum, cvasi-totalitatea atunci ). Pătrovăsâla e lângă Satu Nou și toate împreună formează o fâșie rom. care traversează districtul Banatului de Sud de la V la E, unde se întâlnește cu fâșia care merge de’a lungul graniței cu România. În obșt. Plandiște / Plandište sunt maj. la Sân-Ianăș / Barice / Sveti Jovan și min. la Mărghita / Margita ( 29% acum, un pic peste ½ atunci ).

     În obșt. Jitiște / Žitište sunt maj. la Torac / Torak ( fost Mare și Mic, ambele total rom. atunci și ușor maj. rom. acum ). În obșt. Becicherecul Mare / Zrenjanin / Veliki Bečkerek / Petrovgrad sunt maj. doar la Iancăid / Jankov Most, și min. la Ecica / Ečka ( 30% acum; atunci erau Ecica Mică sau Română, cu totalitate rom., și Ecica Mare sau Germană, cu o mică min. rom. ). În obșt. Seceani / Sečanj sunt doar la Sărcea / Sutjeska ( 28% acum; înainte Sărcea Nouă, cu totalitate rom., și Sărcea sau Sărcea Germană, fără rom. ). Nu există rom. în obșt. Novi Bečej și Nova Crnja și nici în întregul District al Banatului de Nord.

 

Maghiarii din Banatul Sârbesc / Hungarians in the Serbian Banat

     Banatul Sârbesc este inclus aici după Banatul Românesc datorită legăturii istorice dintre cele două regiuni, care nu au fost niciodate separate până la sfârșitul Primului Război Mondial. Descriere succintă în română, cu comparație bazată pe recensămintele din 2002 și 1930 ( pentru sursă, vezi aici ), urmată de hartă. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Negru = Tisa și Dunărea ( limita Banatului Sârbesc în interiorul Serbiei ). Numele localităților vor fi în formatul maghiară (/ maghiară fostă )/ sârbă (/ sârbă fostă ). Ref. = reformați ( vasta majoritate sunt romano-catolici ). Obșt. = obștină ( cel mai mic nivel de unitate administrativă în Serbia ).   

Reformed church in Torontálvásárhely / Debeljača

     The Serbian Banat is here included after the Romanian Banat because of the historic connection between these two areas, which were never separate until the end of the First World War. Brief description in Romanian, with comparison based on the 2002 and 1930 censuses ( for source, see here ), followed by map. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black = the Tisza / Tisa and Danube ( limit of the Serbian Banat inside Serbia ). Placenames will be in the format Hungarian (/ Hungarian formerly )/ Serbian (/Serbian formerly ). Ref. = Reformed ( the vast majority are Roman Catholics ).Obșt. = the smallest administrative unit in Serbia.

  

     Maghiarii din Banatul Sârbesc se concentrează în partea de N. În Dist. Banatul de Nord au maj. aproape abs. (47%), dar dintre obșt. propriu-zis bănățene sunt maj. doar în Čoka (52%). În Dist. Banatul Central sunt 13%, în Dist. Banatul de Sud sunt 5%. Comunitățile din centru și sud ( poate și cele din nord ) sunt rezultatul direct al colonizărilor habsburgice.

     În obșt. Törökkanizsa / Novi Kneževac / Turska/Mala/Nova Kanjiža sunt maj. la Majdan / Magyarmajdány și Rabe / Rábé și min. imp. la Törökkanizsa ( 1/3 acum, 2/3 în 1930 ), Oroszlámos / Banatsko Arandjelovo ( ¼ acum, ½ atunci ), (Kis)Sziget / Mali Siget ( ¼ acum, probabil maj. la 1930 dar nu apare ) și Filigyháza / Filič ( nu apare la 1930 ). Mai era atunci maj. magh. și la Obličevo, între timp disp. În obșt. Csóka / Čoka sunt maj. la Csóka, Padé / Padej, Hódegyháza / Jazovo, Kanizsamonostor / Banacki Monoštor și Egyházaskér / Verbica / Vrbica, au maj. rel. la Feketetó / Crna Bara ( 47%, un pic mai mult chiar decât în 1930 ) și min. imp. la Tiszaszentmiklós / Ostojičevo ( ¼ acum, 1/3 atunci ). Sunt ușor maj. și în întreaga obșt. În obșt. Nagykikinda / Chichinda Mare au maj. la Szaján / Sajan și min. imp. la Töröktopolya / Banatska Topola și Torontáloroszi / Rusko Selo ( ambele ½ în 1930 ). Atunci mai aveau și ½ în minusculul Bikács / Bikač, azi inclus în Basahíd / Bašaid.

     În obșt. Nova Crnja au maj. la Magyarcsernye / Nova Crnja și Tóba / Toba, la fel ca atunci. În obșt. Törökbecse / Novi Bečej nu au maj., dar sunt ¼ la Törökbecse ( atunci ¼ la Törökbecse, dar ½ la Aracs / Vranjevo, acum inclus ). În obșt. Bégaszentgyörgy / Žitište au maj. la Magyarittabé / Alsóittabé / Novi Itebej (ref.), (Torontál)Torda și Tamásfalva / Hetény / Hetin și min. imp. la Törzsudvarnok / Banatski Dvor ( 40% acum, atunci ¾ în Törzsudvarnok și 1/3 în Szőllősudvarnok / Banatski Dušanovac, azi inclus ). În obșt. Nagybecskerek / Zrenjanin au maj. la Magyarszentmihály / Mihajlovo și Lukácsfalva / Lukino Selo și min. imp. la Nagyerzsébetlak / Szlovák Lízika / Belo Blato / Elisenheim ( 1/3, la fel ca atunci ). Au avut maj. și la Torontálmuzslya / Mužlja, unde aveau încă în 1971, dar acum e inclus în Zrenjanin. În orașul Nagybecskerek / Zrenjanin doar 15% acum, cu tot cu Torontálmuzslya ( atunci ¼ fără ). În obșt. Torontálszécsány / Sečanj au maj. la Káptalanfalva / Busenje / Vladično Selo și min. imp. la Surján / Šurjan ( 42% acum, doar ¼ atunci ), Nezsény / Neuzina ( mai mult ca atunci ), Kanak / Konak ( 1/3, ca atunci ) și Bóka / Boka ( ¼, ca atunci ). 

     În obșt. Zichyfalva / Plandište au maj. la Ürményfalva / Jermenovci și min. imp. la Torontálújfalu / Markovičevo și Óléc / Stari Lec ( dar mult sub cei 1/3 de atunci ). În obșt. Alibunar nu sunt și n’au fost. În obșt. Antalfalva / Kovačica doar la Torontálvásárhely / Debeljača ( ref.; 53% acum, peste ¾ atunci ). În obșt. Pancsova / Pančevo au maj. rel. la Sándoregyháza / Ivanovo ( ½ atunci ). Au avut maj. rel. și la Hertelendyfalva / Vojlovica, unde la 1971 erau încă 1/3 ( secui bucovineni ref. din Andrásfalva ), între timp anexat la Pančevo. În obșt. Kevevár / Kovin au maj. la Székelykeve / Skorenovac ( secui din toate cele 5 sate bucovinene ) și maj. rel. la Emánueltelep / Šumarak. În obșt. Fehértemplom / Bela Crkva doar la Udvardszállás / Dobričevo. În obșt. Vršac / Versec au maj. la Fejértelep / Šušara.