Românii din Slatina de Timiș și Bulci / Romanians in Slatina de Timiș and Bulci

Slatina de Timiș este un sat din Banatul Montan, pe valea superioară a Timișului, locuit de o populație etnic românească și romano-catolică. Comunitatea romano-catolică pare să se afle într'un proces lent de asimilare la populația ortodoxă din jur: astăzi doar jumătate din locuitori (52% în 2002) mai sunt catolici, în timp ce la 1869 erau încă două treimi, 68%; mai demult probabil nu existau ortodocși în sat. Originile satului și ale acestei populații nu sunt cunoscute, dar cel mai probabil este vorba de crașoveni românizați. Slatina de Timiș este aproape de Crașova, iar crașovenii sunt singura altă populație catolică veche din Banatul Montan. Este clar că în Evul Mediu aproximativ toți românii țineau de ritul răsăritean și nu există nici un exemplu clar de schimbare masivă de rit în sânul unei întregi comunități, fapt valabil pentru Europa de Est în general în vremurile vechi. O tradiție consemnată la începutul secolului XIX afirmă că strămoșii slătinenilor ar fi venit de la Crașova în vremea bătăliei de la Mohács (1526); tradiția este consemnată târziu, dar, ca și în cazul celor mai vechi consemnări despre crașoveni, are un aspect realist și verosimil.

Bulci / Bulcs este un sat pe Mureș, la ieșirea Mureșului din Transilvania în Câmpia Pannoniei (vizavi de Vărădia de Mureș, lângă Săvârșin). La origine aparent unguresc, satul este deja românesc dar romano-catolic pe vremea ocupației turcești (secolele XVI-XVII), când populația se refugiază în satul apropriat (și ortodox) Țela. Minoriții care îi păstoreau pe catolicii din Țela i'au făcut să se întoarcă la Bulci și să reîntemeieze satul în 1749. Satul a rămas covârșitor catolic până astăzi (spre deosebire de Slatina de Timiș), 76% în 2002, 95% la 1869 și 1930. Originea locuitorilor rămâne necunoscută, dar este posibil să fi fost maghiari românizați rămași catolici sub influența abației benedictine de aici, după cum se speculează chiar printre ei.


Slatina de Timiș is a village in the Highland Banat, in the upper valley of the Timiș, inhabited by an ethnically Romanian Roman Catholic population. The Roman Catholic community seems to be undergoing a slow process of assimilation to the surrounding Orthodox population: today only half the inhabitants (52% in 2002) are still Catholic, whereas they were still two thirds or 68% in 1869. At some earlier point there had probably been no Orthodox in the village. The origins of the village and of this population are not known, but it is most likely that they are Romanianised Krashovani. Slatina de Timiș lies close to Crașova / Krašova / Karaševo and the Krashovani are the only other old Catholic population in the Highland Banat. It is clear that in the Middle Ages roughly all Romanians belonged to the Eastern rite and there is no clear example of a massive rite change within a whole community, something that is true for Eastern Europe in generl in older times. According to a tradition attested in the early 19th c., the ancestors of Slatina's inhabitants would have come from Crașova / Krašova at the time of the Battle of Mohács (1526); this tradition is attested late, but it has, just like in the case of the earliest witnesses about the Krshovani, a realistic and plausible outlook.

Bulci / Bulcs is a village on the Mureș, where the Mureș leaves Transylvania and enters the Pannonian Plain (across the river from Vărădia de Mureș, next to Săvârșin). Apparently Hungarian originally, the village is already Romanian but Roman Catholic during the Turkish occupation (16th-17th c.), when the population retreats to the neighbouring Orthodox village of Țela / Cella. The Conventual Franciscans who took care of Țela's Catholics made them return to Bulci and re-found the village in 1749. The village has remained overwhelmingly Catholic to this day (unlike Slatina de Timiș), 76% in 2002, 95% in 1869 and 1930. The inhabitants' origins remain unknown, but it is possible the they were Romanianised Hungarians that remained Catholic under the influence of the Benedictine abbey here, as conjectured even among themselves.

Slovacii din România (hărți) / Slovaks in Romania (maps)

     Slovacii din România au fost colonizați în general la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX, cei mai mulți din centrul și estul Slovaciei. În Banat și sudul Crișanei ( județul Arad ) au fost colonizați în sate relativ separate unele de altele, în timp ce în Bihor (zona Munților Plopiș) și în mai mică măsură în Sătmar au fost așezați în zone compacte. Cei din Bihor și Sătmar sunt romano-catolici; în Banat și zona Aradului au fost la origine luterani, dar greco-catolici la Scăiuș și Peregu Mare / Vel'ký Pereg ( ucraineni deja slovacizați din estul Slovaciei ) și romano-catolici la Brestovăț / Brestovac. Imediat după al Doilea Război Mondial o mare parte a slovacilor din România au migrat înapoi în Slovacia, în cadrul unui program de repatriere. În unele sate din Banat ( fie slovace la origine fie ne-slovace ) s'au așezat în primele decenii de după Război mulți slovaci din Bihor. 

     Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Am inclus și satele din Banatul Sârbesc la harta pentru 2002 ( recensământ sârb în același an ). Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.

     Slovaks in Romania were colonised mostly in the late 18th c. and in the first half of the 19th c., most of them from central and eastern Slovakia. In the Banat and southern Crișana ( Arad county ), they were settled in villages that were relatively separate from one another, whereas in Bihor ( Plopiș Mountains area ) and less so in Sătmar they were settled in uniform areas. Those in Bihor and Sătmar are Roman Catholics; in the Banat and Arad area they were originally Lutherans, but Greek Catholics in Scăiuș and Peregu Mare / Vel'ký Pereg (i.e. already Slovakised Ukrainians from easter Slovakia ) and Roman Catholics in Brestovăț / Brestovac. Immediately after the Second World War, a large part of the Slovak population migrated back to Slovakia, as part of a repatriation programme. In some villages in the Banat ( either Slovak originally or non-Slovak ), many Slovaks from Bihor have settled in the first post-War decades.
     See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have also included the villages in the Serbian Banat in the 2002 map ( Serbian census the same year ). Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.    

Slovacii din România (listă) / Slovaks in Romania (list)

     Lista localităților cu populație slovacă de cel puțin 4% din România, în Banat, Crișana și Sătmar, precum și Banatul Sârbesc. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ slovacă ). Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

Evangelical Lutheran Church in Nădlac / Nadlak 


     The list of communities in Romania ( in the Banat, Crișana and Sătmar ) and the Serbian Banat with Slovak population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Slovak ) and Slovak / Serbian (/ Hungarian / German ). See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

     Slovacii din Banatul Sârbesc sunt prezenți în general în centrul regiunii și au maj. abs. la Kovačica / Antalfalva ( 84% ), Padina / Nagylajosfalva / Ludwigsdorf ( 97% ) și Jánošík / Janošik / Slovački/Slovensky Aleksandrovac / Újsándorfalva / Schandorf ( 92% ) și maj. rel. la Biele Blato / Lízika / Belo Blato ( 39%; ușoară maj. abs. la 1930 ) și Hajdušica / Hajdučica / Istvánvölgy ( 42% ). Min. imp la Aradáč / Aradac ( 40%, față de totalitatea din 1930 ).

     Berzovia / Jidovin ( 12 / 16 / 4; rom.-cat., câțiva luth. la început ), Dealul lui Ștefan ( până la 16% după limbă la 1880, apoi dispar vertiginos; anexat la Căvăran; luth. ), Surducu Mare ( 0, posibil 11% la 1869, cert 9% la 1930; rom.-cat. ), Vermeș ( 4 / 5 / 0; probabil rom.-cat. ), Ersig ( 27 / 9 / 1; rom.-cat. ), Vucova / Vuková ( 45 / 51 / 35; mixt, pentru că a fost imigrație din Bihor după Război, vechea pop. fusese luth. ), Butin / Butín ( 36 / 54 / 78; cat. veniți după Război din Bihor, vechea pop. fusese luth. ), Șemlacu Mare / Semlak ( 13 / 10 / 2; luth. ), Șemlacu Mic ( 15 / 0 / 0; luth. )

     Scăiuș ( 5%; la 1869 18% și 15% declarați ucr., în total 33%, probabil 23% gr.-cat. și cca. 10% rom.-cat., la 1930 28% + 6% "alții" nenumiți, dar incluzând în oricare categorie și cca. 5% cehi, în total 35% gr.-cat. și 8% rom.-cat.; astăzi există și 18% ucr., toți ucrf., deci în principiu noi, veniți după Război, dar îi includ pe toți cei 9% gr.-cat. din sat iar slov. ar trebui să fie rom.-cat., la fel ca cehii, deci toți slov. gr.-cat. au părăsit satul după Război)

     Brestovăț / Brestovac ( 35 / 30 / 32; rom.-cat. ), Iosifalău ( 8%, apar în 1977 cu 4%, 10% în 1992; 20% rom.-cat., din care maj. se declară deci români ), Imrefalva ( 30% la 1910, apoi anexat la Darova, deși nu apar niciodată la Darova; rom.-cat. ), Nemeșești ( 12% doar în 1966 ), Nădlac / Nadlak ( 53 / 62 / 47; luth., dar mai nou și o prezență rom.-cat., probabil veniți din Bihor ), Peregu Mare / Vel'ký Pereg ( 12 / 34 / 36; gr.-cat. ), Mănăștur ( 13%; apar în 1977; rom.-cat. )

  

     Sintea Mică ( 22%; apar în 1977 cu 7%, hotărât din 1992; rom.-cat. ), Țipar / Cipár ( 25 / 32 / 17; rom.-cat., mai demult era și o minoritate luth. ), Mocrea / Mokrá ( 18 / 15 / 3; luth. ), Prunișor ( 12 / 11 / 0; rom.-cat. ), Seliștea ( 12% doar la 1880; rom.-cat. )

     Mădăras / Madarás ( 21%; 1977 ), Marțihaz ( 13%; 1977 și 1992 ), Bicaci ( 45 / 43 / 3; la 1930 5% maghf. )

 

    Tăutelec ( 35 / 1 / 0; maghiarizare în perioada dualistă ? vezi numele ), Dijir ( 16 / 0 / 0; dispar înainte de 1900 ), Boianu Mare ( 17% la 1930, mai curând migrație temp. ), Huta ( 30% după limbă la 1910, înainte și după nu e clar ), Sâniob ( 0 / 33 / 0 ), 

     Chioag ( 28 / 25 / 12 ), Fegernic ( 46 / 40 / 17 ), Fegernicu Nou ( 9%, 17% în 1966 ), Cenaloș ( 2 / 14 / 0 ), Săliște ( 10% la 1930; doar în perioada interb. ), Budoi / Bodonoš ( 96 / 91 / 91 ), Sacalasău Nou / Nový Šastelek ( 95% ), Loranta ( 47%, 23% în 1966 ), Varasău / Harasov ( 50%, 31% în 1966 ), Derna / Derna ( 0 / 2 / 28; apar din 1977 și serios din 1992 )

     

     Cuzap ( 2 / 20 / 1 ), Foglaș / Fogaš ( 15% ), Vâlcelele / Ritoblaga ( 59%, 45% în 1966 ), Borumlaca / Boromolaka ( 59 / 66 / 16 ), Vărzari / Varzaľ ( 94 / 95 / 70 ), Valea Cerului / Čerpotok ( 96%, similar la 1910 ), Marca / Markasek ( 4%, par să fi venit în anii '30, 32% în 1941, 10% în 1966 ), Marca-Huta / Bojovské ( 87%, 100% în 1966; 6% rom. slovf. ), Pădurea Neagră / Bystrá ( 16%, 34% după limbă la 1869, 54% la 1910, loc. nu apare official mult timp )

     Zalnoc ( 9% la 1930 ), Zăuan / Zavaň ( 7% la 1930 ), Zăuan-Băi ( 89%, 75% în 1966 ), Ip / Ip ( 25% la 1930 ), Halmășd ( 39% la 1930 ), Aleuș ( 2%, 8% la 1930 ), Plopiș / Plopiš ( 0 / 30 / 5 )   

    

     Șinteu / Nová Huta ( 98%, similar la 1930 ), Huta Voivozi / Stará Huta ( 98%, similar tot timpul ), Socet / Huta Sočet ( 100%, similar tot timpul ), Valea Târnei / Židáreň ( 98%, similar tot timpul; a fost în Sălaj, la 1850 apar ca altceva, dar nu știu ce ), Fufez ( 88%, de la 100% la 1910 ), Codrișoru ( 100%; loc. apare oficial doar din 1966 ), Făgetu / Gemelčička ( 100%, la fel tot timpul începând cu 1869 ), Lugașu de Sus / Vyšný Lugaše ( 13 / 12 / 16 ), Peștiș / Peštiš ( 32 / 18 / 11 ) 

    Aștileu / Aštileu ( 0 / 1 / 11; apar în 1977 și serios în 1992 ), Groși ( 0 / 17 / 3; mai curând migrație temp. în perioada interbelică ), Luncșoara / Lunkšora ( 7%, 10% în 1966; încep să apară în perioada interbelică ), Șerani / Šarany ( 68%, similar după limbă la 1910 ), Iaz ( 0 / 14 / 10 ), Tusa ( 0 / 18 / 12 ), Sub Cetate ( 26% doar în 1941 ), Mesteacănu ( 4% la 1930, încă 5% în 1977 ), Bogdana ( 14% la 1930, dispar după Război ), Huta ( 0 la 1850, 79% la 1910 când satul apare din nou, 9% în 1966 când apare din nou, apoi dispar ), Borod / Borod ( 6 / 49 / 2; creștere treptată până în perioada interbelică )

     Boinești ( 2%, toți romf.; până la 7% în 1966 ), Orbău ( 6% la 1930 ), Certeze ( 9% la 1930 ), Huta Certeze ( 9%, din care 6% romf., dar 78% rom.-cat.; 24% după limbă la 1910 ), Chegea ( 8% la 1930, probabil doar Huta Chegii, care apare oficial doar în 1966 cu 29% slov. )

Cehii din România (hărți) / Czechs in Romania (maps)

     Cehii din centrele industriale ale Banatului Montan au fost colonizați în sec. XVIII-XIX împreună cu 'austriecii' de acolo care i'au și asimilat aproape complet până la Primul Război Mondial. Satele de cehi din sudul Banatului Montan au fost colonizate în două valuri succesive în prima jumătate a sec. XIX, fiind vorba de sate grănicerești din Granița Militară. Această colonizare a fost aceeași cu cea a satelor 'austriece' din Munții Semenicului ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), unde au fost așezați germani din Boemia. În satele cehe au fost așezați cehi din aceleași regiuni, dar sporadic și unii germani. Și unii și alții sunt cunoscuți sub numele de 'pemi' sau în cehă 'pémové' ( de la 'Böhmen', 'boemi' ). Într'un al treilea val, la mijlocul sec. XIX, au fost colonizate pop. cehe mai mici prin sate deja existente: Clopodia, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. Există sate cehe și în Banatul Sârbesc. Marea majoritate a cehilor sunt romano-catolici, dar la Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn și Sfânta Elena / Svatá Helena au fost colonizați și reformați; cei din Clopodia au emigrat înainte de 1900, iar cei din Sfânta Elena în sec. XX au trecut la baptism. În afară de unii coloniști din Moravia ( ex. la Clopodia ), este vorba doar despre boemi, în special din SV Boemiei ( zona Plzeň / Pilsen și Klatovy / Klattau ).

     Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Am inclus și cele două sate din Banatul Sârbesc la harta pentru 2002 ( recensământ sârb în același an ). Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx.




     Czechs in the industrial centres of the Highland Banat were settled in the 18th and 19th c. together with the 'Austrians' there, who actually assimilated them almost completely by the First World War. The Czech villages in the southern Banat were colonised in two successive waves in the first half of the 19th c., being border guard villages of the Military Frontier. This colonisation was the same as that of the 'Austrian' villages in the Semenic Mountains ( Gărâna / Wolfsberg, Brebu Nou / Weidenthal, Lindenfeld, Sadova Veche / Alt-Sadowa, Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ), where Bohemian Germans were settled. In the Czech villages were settled Czechs from the same areas, but occasionally also Germans. Both groups are known as 'pemi'  or, in Czech, 'pémové' ( from German 'Böhmen', 'Bohemians' ). In a third wave, in the mid 19th c., smaller Czech populations were settled throughout already-existing villages: Clopodia / Klopotýn, Peregu Mare, Scăiuș, Jupa. There are also Czech villages in the Serbian Banat. The vast majority of Czechs are Roman Catholics, but Reformed were also colonised, in Peregu Mare, Clopodia / Klopotýn and Sfânta Elena / Svatá Helena; those in Clopodia emigrated before 1900, whereas those in Sfânta Elena have converted to Baptism. Besides some Moravian settlers ( e.g. in Clopodia ), they are only Bohemians, especially from SW Bohemia ( the Plzeň / Pilsen and Klatovy / Klattau area ).

     See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have also included the two villages in the Serbian Banat in the 2002 map ( Serbian census the same year ). Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://webrzs.stat.gov.rs/WebSite/Default.aspx. 

Cehii din România (listă) / Czechs in Romania (list)

     Lista localităților cu populație cehă de cel puțin 4% din România, județele Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș și Arad. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ cehă ). Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

The Baptist (formerly Reformed) church in Sfânta Elena / Svatá Helena 

     The list of communities in Romania ( counties Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș and Arad ) with Czech population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Czech ). See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

  
     Ogradena Nouă / Frauvízn / Frauenwiese ( 60% la 1930; anexat la Eșelnița, dar nu e clar unde dispar din date cehii ), Baia Nouă / Nové Doly ( 62%, 51% la 1930, dar doar 40% în 1966 ), Eibenthal / Tisove Údolí / Jeventál ( 87%, 99% la 1930 ), Bigăr / Bígr / Schnellersruhe ( 100 / 96 / 89 ), Cozla ( 6%, 12% la 1910 ), Berzasca / Berzáska ( 10%, similar la 1930 ), Liubcova ( 4% ), Sfânta Elena / Svatá Helena ( 100 / 99 / 97 ), Ravensca / Rovensko ( 100 / 100 / 96 ), Gârnic / Gerník / Weitzenried ( 100 / 99 / 98 )  

     Șumița / Šumice ( 100 / 99 / 96 )

     Zlatița ( 16 / 14 / 14 ), Clopodia ( 29 / 20 / 4; au fost și unii slovaci ), Reșița ( 11% după limbă la 1869, apoi scad, dispar până la al Doilea Război ), Cuptoare Secu ( apar în recensăminte la 1880, 19% după limbă la 1890, apoi dispar rapid ), Staierdorf-Anina ( 20% după limbă la 1869 sau până la 38% incluzând și 'alții', la 1930 23%, din care 19% germf., în 1966 încă 5% la Staierdorf, toți germf. )

      În Serbia ( obștina Biserica Albă / Bela Crkva ): Češko Selo (85%) și Kruščica (23%).

     Scăiuș ( 4%, 8% la 1910 după limbă, neclar pentru alte recensăminte ), Jupa ( 5%, probabil 11% la 1930, neexistând slovaci ), Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch / Schwabendorf ( 28% la 1869, similar la 1900, apoi dispar ), Oțelu Roșu / Ferdinandsberg ( 31% după limbă la 1869, la 1930 13%, din care 10-11% germf. ), Rusca Montană ( 14% după limbă la 1869, asimilare rapidă, la 1930 doar 5%, din care 3-4% germf. ), Ruschița ( apar la 1880 cu 42% după limbă, 27% la 1930, loc. nu apare în perioada interbelică, după Război sunt deja complet asimilați ), Nădrag ( 19% după limbă la 1869, 11% la 1930 din care 10% germf., 9% în 1956 din care 8% germf., 4% în 1966 din care 3% germf., azi 0% ), Colonia Fabricii ( 9% după limbă la 1910, apoi scad )

     Peregu Mare ( 20 / 19 / 8 )

'Austriecii' din România (listă) / 'Austrians' in Romania (list)

     Formatul ( x / y / z ) reprezintă datele conform recensămintelor din 1850 ( etnie, Transilvania ) sau 1869 ( limbă, Maramureș, Sătmar, Crișana, Banat ), 1930 și respectiv 2002. Unde nu există date vechi, se face referire la 2002 și 1930. Harta reprezintă 1850 și 1869. Numele localităților sunt în formatul română / (română fost /) germană (/ germană alternativ). Germf. = germanofoni. Am adăugat ramura economică care explică prezența pop. 'austriece'. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar. Vezi hărțile aici. 

Diaconovici-Tietz Romanian-German High School in Reșița / Reschitz

       The format ( x / y / z ) represents the data according to the censuses of 1850 ( ethnicity in Transylvania ) or 1869 ( language in Partium and the Banat  ), 1930 and 2002 respectively. Where there are no old data, the reference is to 2002 and 1930. The map represents 1850 and 1869. Place names are in the format Romanian / (Romanian formerly /) German (/ German alternatively). Germf. = German-speaking. Source: http://www.kia.hu/konyvtar. See maps here.

     Orșova / Orschowa ( 41 / 20 / 1; + Jupalnic / Schupaneck, 17% la 1890, 6% la 1930, 20% la Jupalnicu Nou / Neu-Schupaneck la 1880 ), Baia Nouă / Neuwerk ( 0, 7% la 1930, 11% germf. la 1910; minerit de cărbune ), Eibenthal ( 5% la 1880 ), Eșelnița ( 5% la 1880 ), Ogradena Nouă ( 8% la 1880 ), Ogradena Veche ( 4% la 1880 ), Bârza / Bersing ( 7 / 21 / 2; ind. constructoare de mașini agr. și casnice ), Pecinișca ( 4% la 1869 ), Băile Herculane / Herkulesbad ( 1%, 23% la 1930, oficial 52% germf. la 1880; stațiune balneară ), Mehadia ( 8 / 6 / 1 ) 

     Berzasca ( 7% la 1869, similar la 1930; minerit de Au ), Sirinia ( oficial 21% germf. la 1910, anexat la Berzasca ), Cozla / Kosla ( 0, oficial 22% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Drencova ( 0, oficial 28% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Bozovici ( 4% la 1869; armată ), Moldova Nouă / Neu-Moldowa ( 13 / 5 / 0; e vorba de fostul sat Bosniac din sec. XVIII; minerit de cupru ), Baziaș / Baziasch ( 0, 62% germf. la 1880, 24% la 1910 ), Sasca Montană / Sasca Germană / Deutsch-Saßka ( 32 / 18 / 1; minerit de Cu )

     Oravița (Montană / Germană) / (Deutsch-)Orawitz ( 56 / 31 / 2; + Oravița Română / Rumänisch-Orawitz, 21% la 1869; minerit de Cu ), Ciclova Montană / Ciclova Germană / Deutsch-Tschiklowa ( 11 / 4 / 1; minerit de Cu ), Anina ( 15%, în 1956 încă 15% germ. și 18% alți germf., din care probabil 5% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf ( 15%, în 1966 încă 34% germ. și 18% alți germf., din care probabil 4% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf-Anina ( 57% germf. la 1869, la 1930 55% germ. și 23% alți germf., din care probabil 19% cehi; minerit de cărbune ), Marila ( 4% în 1966 )

     Tirol / Königsgnad ( 73 / 73 / 18 ), Fizeș ( 6 / 7 / 2; posibil șvabi ), Forotic ( 21% germf. la 1900 în timpul unei migrații temporare ), Brezon / Bresendorf ( 5%, 88% la 1930; posibil șv. ), Dognecea / Dognatschka ( 39 / 25 / 7; minerit de Cu, Pb, Au și Ag ), Bocșa (Montană) / Bocșa Germană / Deutsch-Bokschan ( 29 / 27 / 3; + Bocșa Română / Rumänisch-Bokschan, 5% la 1869, 13% la 1930; + Vasiova / Wassiowa, 15% la 1869, 26% la 1930; minerit de Fe ), Ocna de Fier / Eisenstein ( 4 / 6 / 1; minerit de Fe ) 

     Reșița / Reschitz ( 64 / 54 / 3; + Reșița Română / Walachisch-Reschitz, 13% la 1869, deja 45% la 1900; siderurgie ), Doman / Domann ( 4%, similar la 1869, la 1930 31% germ. și 6% cehi germf., probabil germanizați; minerit de cărbune ), Secu / Zeckel ( 21%, încă 37% în 1966, 100% la 1869, apoi fuzionat cu Cuptoare / Öfenau / Ofenburg, 44% la Cuptoare Secu la 1930, redesfăcut după Război; minerit de cărbune ), Văliug / Franzdorf ( 44 / 35 / 8; minerit de cărbune ), Gărâna / Volfsberg / Wolfsberg ( 100 / 100 / 46; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Brebu Nou / Vaidental / Weidenthal ( 100 / 98 / 12 sau 2 din 17; agricultură, expl. lemnului; pemi germani )

     Sadova Veche / Alt-Sadowa ( 94 / 97 / 23; agricultură, exploatarea lemnului; pemi germani ), Lindenfeld ( 100 / 100 / 0, părăsit; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Caransebeș / Karansebesch ( 29 / 24 / 2; + Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch, 70% la 1869, 87% la 1930, pemi germani ), Jupa ( 9 / 4 / 3 ), Zăgujeni ( 5% la 1869 ), Oțelu Roșu / Ferdinand / Ferdinandsberg ( 4%, 37% germf. la 1869, la 1930 46% germ. și 16% alți germf., din care probabil 11% cehi germanizați; + Ohaba Bistra, 10% germf. la 1930, din care 8% germ.; siderurgie ), Poiana Mărului / Apfelalm ( 0, 28% germf. la 1910 )

    Rusca Montană / Russberg ( 45 / 26 / 3; metalurgie ușoară, moară de ciocane ), Rușchița / Ruskitza ( 6%, 29% germf. la 1869; minerit de marmură ș.a. ), Dealul lui Ștefan ( 16% germf. la 1869, anexat la Constantin Daicoviciu / Căvăran; posibil șvabi ), Sacu / Sakul  ( 7% la 1869, similar la 1930; posibil șvabi ), Nădrag / Steinacker ( 39 / 41 / 8; siderurgie )

     Gladna Montană / Gladna Germană / Deutsch-Gladna ( 26 / 7 / 0; minerit de Cu ), Luncanii de Jos / Niederlunkan ( 17 / 1 / 0; minerit de fier, siderurgie ), Tomești / Tomescht ( 2 / 30 / 0; sticlărit ), Colonia Fabricii / Hüttenkolonie ( 2%, oficial 80% germf. la 1910; sticlărit ), Făget / Fatschet ( 23 / 9 / 3; pt. 1869 colat de Vargas, la 1880 Făgetu Român, 3%, și Făgetu German, 45%; vamă, pielărie, expl. lemnului )

     Băița / Kupferberg ( 1%, 2% la 1930, la 1869 23% germf. la Băița-Oraș și 12% la Băița-Sat; minerit de Ag, precum și Au și Cu )

     Pădurea Neagră / Schwarzwald ( 3%, toți maghf., 54% germf. la 1869, 27% la 1910, nu a existat oficial în perioada interbelică; sticlărit ), Cuzap / (Schwäbisch-) Mitteldorf ( 1%, au depășit 10% între anii 1880 și 1910; sticlărit ), Tăutelec / Ratzdorf? ( 0, pare că ar fi venit în anii 1870, 14% la 1880, apoi maghiarizare rapidă ), Huta ( 40% la 1850, dar 79% vorbitori de cehă la 1910, deci mai curând cehi; satul nu a mai existat oficial decât la 1910 și din 1966; probabil stclărit ), Gârbou ( 6% la 1850; probabil fabrica de zahăr, actualul sat Fabrica )

     Tarna Mare / Groß-Tarna ( 14 / 7 / 1-1 ), Bătarci / Batartsch ( 0 / 14 / 0 ), Piatra / Petra ( 22% germf. la 1869, cresc constant până la 53% la 1900, după care dispar brusc; sticlărit )

     În Ucraina, regiunea Transcarpatia, raionul Muncaci / Munkatsch / Mukaceve (minim 4% în 2001, numai după limbă): Blaubad / Sineak ( 13% ), Deutsch-Kutschau / Kuceava ( 17% ), Pausching / Pavșino ( 34% ), Unterschönborn / Șenborn / Nove Selo ( 13% ). Raionul Teceu / Teaciv (minim 4% în 2001, numai după limbă): Königsfeld / Ust-Ciorna ( 4% ).

     Poiana Codrului / Glashütte ( 37 / 23 / 2; sticlărit ), Baia Mare / Frauenbach ( 11% germf. la 1869, dar din care până la 2-3% evrei, apoi scădere; minerit de Au, Cu etc. ), Cavnic / Kapnikgrub ( 15% la 1850, apoi maghiarizare; + Cavnicu de Jos / Oberkapnik, 21% germf. la 1869, apoi maghiarizare; minerit de Au ), Băiuț / Elsdorf / Elisabethsdorf ( 17% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn ), Strâmbu Băiuț / Krummbach ( 26% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn )

     Vișeu de Sus / Oberwischau ( 7%, oficial 38% germf. la 1869, dar până la 26% erau de fapt evrei, pop. germ. crește, nu scade, în perioada dualistă, 25% la 1930; expl. lemnului; țipțeri ), Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf ( 56% germf. oficial la 1880, din care probabil 21% evrei; 64% la 1930, 40% în 1992, 23% în 2002, din care cei mai mulți germf.; curios este că la 1880 de exemplu apar 18% romf. ort. și tot 18% romf. rom.-cat.; exploatarea lemnului; țipțeri ), Năsăud ( cca. 5% la 1850, dar 2% luth. )

     Turda Veche / Thorenburg ( 14% la 1850, apoi anexat la Turda; probabil salina ), Oprișani / Cristiș / Kreuzfeld ( 8% la 1930, recent apăruți, apoi anexat la Turda ), Valea Ierții ( 20% la 1850, la 1869 oficial 0 după limbă, apoi anexat la Băișoara / Kleingrub; minerit de Au, cel puțin la Băișoara ),  Baia de Arieș / Offenburg ( 14%, doar 1% la 1930; minerit de Au ), Roșia Montană / Goldbach ( 8% la 1850; minerit de Au ), Abrud / Groß-Schlatten ( 5% la 1850; minerit de Au ), Poieni ( com. Bucium; 6% la 1850; minerit )

      Baia de Criș / Altenburg ( 10% la 1850, 4% la 1930; minerit de Au ), Zlatna / Klein-Schlatten ( 12% la 1850, 2% la 1930; minerit de Au ), Călimănești-Colindești ( 8% la 1850, apoi anexat la Brad ), Ruda-Brad / Ruden / Eisenau ( 4% la 1850; minerit de Au ), Crișcior ( 4% la 1850, 5% la 1930; minerit de Au ), Băița / Pernseifen ( 2%, 45% la 1850, 18% la 1930, din care 2% luth. și 3% romf.; minerit de Au, precum și Ag, Pb, Cu și Zn ), Barbura ( 6% la 1850; minerit de Au )

     Măgura-Toplița ( 10% la 1850; minerit de Au ), Certeju de Sus ( 9% la 1850, 3% la 1930; minerit de Au ), Hondol ( 6% la 1850; minerit de Au ), Săcărâmb / Sekerimb / Groß-Astdorf ( 3%, 47% la 1850, 12% la 1930, din care 3% romf.; minerit de Au ), Deva / Diemrich ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 4% la 1930 din care 2% luth. )

     Cugiru Nou / Neu-Kudschir? ( 17% la 1850, 28% germf. la 1869; anexat apoi la Cugir; ind. de apărare ? ), Sibișelu Nou / Neu-Sebeschel / Eisenhammer ( 31% la 1850, asimilați până la Primul Război sau emigrați; anexat la Sibișel, com. Beriu; siderurgie ușoară, moară de ciocane ), Simeria / Pischkendorf / Fischdorf ( 1%, 8% la 1930, din care 3% luth.; apar prima dată, la fel ca întreaga loc., la 1869, cu 21%, din care 6% luth., minus maxim 5% evrei; nod și atelier de cale ferată ), Hunedoara / Eisenmarkt ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 5% la 1930; siderurgie )

     Călan / Klandorf ( 2%, apar prima dată în recens. la 1869 cu 18%, 34% la 1930, din care 3% luth.; siderurgie ), Batiz / Batisen ( 1%, 22% la 1930, apar în anii 1890; e vorba de șv. luth. din Tscherwenka / Rotweil / Crvenka, în Bacica; ceramică; au existat și în alte așezări ind. din zonă unii luth., probabil sași ), Govăjdia / Sensenhammer ( 1% germ. și 1% rom. germf., 39% la 1850, la 1930 9%, din care 3% romf. și 3% maghf.; siderurgie ), Toplița / Königsgruben / Unterhammer ( 0, 33% la 1850, 11% la 1930, din care 10% romf.; siderurgie ), Ciumița ( 18% după limbă la 1910 ), Bretea Română ( 4% la 1850 )

     Hațeg ( 5% la 1850 ), Jieț ( 6% la 1910; minerit de cărbune ), Hățăgel ( 8% la 1850 ), Petroșani / Petroschen / Steintal ( 1%, 4% la 1930, apar prima dată în recens. la 1869 cu 24%, din care 5% luth., minus maxim 3% evrei; minerit de cărbune; + Gheorghe Lazăr, 10% germ. în 1966 și 2% alți germf. ), Aninoasa ( 9% la 1910, din care 6% luth., minus maxim 2% evrei; minerit de cărbune ), Vulcan / Wolkersdorf ( 5% la 1850, 6% la 1930, din care 1% luth.; minerit de cărbune )

     Alba Iulia / Karlsburg ( 14% la 1850, din care 4% luth., 4% la 1930, din care 3% luth.; armată ? administrație ? ), Vințu de Jos / Unter-Wintz ( 6% la 1850, din care 1% luth.; ar putea fi urmași ai bulgarilor chiproviceni )

     Miercurea Sibiului / Reußmarkt ( cca. 5% la 1850 și 1869 ), Orlat ( 5% germ. la 1850, toți cat.; armată ? ), Sibiu / Hermannstadt ( cca. 15% la 1850 sau maxim 20% dacă luăm în calcul posibila prezență a magh. luth.; la 1910 scăzuseră probabil sub 10%, la 1930 cca. 5%; administrație ? ), Arpașu de Sus ( 7% la 1850 ), Porumbacu de Sus ( 6% germ. la 1850, toți cat.; cu un spor temporar ajung la 11% la 1890; sticlărit ), Cârțișoara / Kleinkerz + Oberkerz ( 8% germ. la 1850, cam 7% cat.; sticlărit, olărit )

     Sighișoara / Schäßburg ( 4% la 1850 ), Făgăraș / Fogarasch ( 17% la 1850, ½ din pop. germ. ), Turzun / Freitum ( 89% la 1850, apoi anexat la Hoghiz ), Bogata Olteană / Bogatbach ( 8% la 1850 ), Minele Lueta / Eisenberg ( 8% la 1850, din care însă 7% luth.; minerit de fier ), Oituz ( 4% la 1850 )

     Reghin / Sächsisch-Regen ( 5% la 1850 ), Glăjărie / Görgényer Glashütte ( 9% la 1850; sticlărit ), Borsec ( 33% la 1850; sticlărit ), Bălan / Kupferbergwerk ( 29% la 1850, din care 2% luth.; oficial încă 14% germf. la 1890, dar doar 2% la 1910; minerit de cupru )

     Bran / Törzburg ( 18% la 1850; vamă ), Brașov / Kronstadt ( probabil circa 5% germ. catolici la 1850, oricum nu mai mult de 10%, dar greu de apreciat din cauza proximității magh. luth. din Săcele ),  Timișu de Jos / Untertömösch ( 33% la 1850, tind să cred că rom.-cat. și nu sași, dar aceeași problemă ca la Brașov; expl. lemnului ? ), Timișu de Sus / Obertömösch ( 39% la 1850, aceeași problemă; expl. lemnului ? )