Românii din Slatina de Timiș și Bulci / Romanians in Slatina de Timiș and Bulci

Slatina de Timiș este un sat din Banatul Montan, pe valea superioară a Timișului, locuit de o populație etnic românească și romano-catolică. Comunitatea romano-catolică pare să se afle într'un proces lent de asimilare la populația ortodoxă din jur: astăzi doar jumătate din locuitori (52% în 2002) mai sunt catolici, în timp ce la 1869 erau încă două treimi, 68%; mai demult probabil nu existau ortodocși în sat. Originile satului și ale acestei populații nu sunt cunoscute, dar cel mai probabil este vorba de crașoveni românizați. Slatina de Timiș este aproape de Crașova, iar crașovenii sunt singura altă populație catolică veche din Banatul Montan. Este clar că în Evul Mediu aproximativ toți românii țineau de ritul răsăritean și nu există nici un exemplu clar de schimbare masivă de rit în sânul unei întregi comunități, fapt valabil pentru Europa de Est în general în vremurile vechi. O tradiție consemnată la începutul secolului XIX afirmă că strămoșii slătinenilor ar fi venit de la Crașova în vremea bătăliei de la Mohács (1526); tradiția este consemnată târziu, dar, ca și în cazul celor mai vechi consemnări despre crașoveni, are un aspect realist și verosimil.

Bulci / Bulcs este un sat pe Mureș, la ieșirea Mureșului din Transilvania în Câmpia Pannoniei (vizavi de Vărădia de Mureș, lângă Săvârșin). La origine aparent unguresc, satul este deja românesc dar romano-catolic pe vremea ocupației turcești (secolele XVI-XVII), când populația se refugiază în satul apropriat (și ortodox) Țela. Minoriții care îi păstoreau pe catolicii din Țela i'au făcut să se întoarcă la Bulci și să reîntemeieze satul în 1749. Satul a rămas covârșitor catolic până astăzi (spre deosebire de Slatina de Timiș), 76% în 2002, 95% la 1869 și 1930. Originea locuitorilor rămâne necunoscută, dar este posibil să fi fost maghiari românizați rămași catolici sub influența abației benedictine de aici, după cum se speculează chiar printre ei.


Slatina de Timiș is a village in the Highland Banat, in the upper valley of the Timiș, inhabited by an ethnically Romanian Roman Catholic population. The Roman Catholic community seems to be undergoing a slow process of assimilation to the surrounding Orthodox population: today only half the inhabitants (52% in 2002) are still Catholic, whereas they were still two thirds or 68% in 1869. At some earlier point there had probably been no Orthodox in the village. The origins of the village and of this population are not known, but it is most likely that they are Romanianised Krashovani. Slatina de Timiș lies close to Crașova / Krašova / Karaševo and the Krashovani are the only other old Catholic population in the Highland Banat. It is clear that in the Middle Ages roughly all Romanians belonged to the Eastern rite and there is no clear example of a massive rite change within a whole community, something that is true for Eastern Europe in generl in older times. According to a tradition attested in the early 19th c., the ancestors of Slatina's inhabitants would have come from Crașova / Krašova at the time of the Battle of Mohács (1526); this tradition is attested late, but it has, just like in the case of the earliest witnesses about the Krshovani, a realistic and plausible outlook.

Bulci / Bulcs is a village on the Mureș, where the Mureș leaves Transylvania and enters the Pannonian Plain (across the river from Vărădia de Mureș, next to Săvârșin). Apparently Hungarian originally, the village is already Romanian but Roman Catholic during the Turkish occupation (16th-17th c.), when the population retreats to the neighbouring Orthodox village of Țela / Cella. The Conventual Franciscans who took care of Țela's Catholics made them return to Bulci and re-found the village in 1749. The village has remained overwhelmingly Catholic to this day (unlike Slatina de Timiș), 76% in 2002, 95% in 1869 and 1930. The inhabitants' origins remain unknown, but it is possible the they were Romanianised Hungarians that remained Catholic under the influence of the Benedictine abbey here, as conjectured even among themselves.

Sârbii din România (hărți) / Serbians in Romania (maps)

     Sârbii din România trăiesc în general în sate din Banat colonizate în perioada habsburgică, în sec. XVIII. În Banat au trăit sârbi (sau pop. slave în general) și în Evul Mediu, mai ales Banatul Montan a fost probabil în ultimele secole medievale în mare măsură slav (o dovedește toponimia). El pare însă să fi fost hotărât românesc înainte de cucerirea habsburgică (mai puțin crașovenii). Satele sârbești de aici, de pe malul Dunării și al Nerei, au fost colonizate în sec. XVIII. Banatul de Câmpie pare să fi fost în bună măsură depopulat în perioada războaielor austro-turce, el fiind masiv repopulat de austrieci în sec. XVIII, mai ales cu șvabi, dar și cu alte pop., printre care sârbi. Pe partea românească a graniței, satele sârbești (sau foste sârbești) se grupează într-un șir nord-sud între Timișoara și graniță (în special Beregsău Mic / Nămat / Nemat, Diniaș / Dinjaš, Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton, Ivanda / Ivanda, Rudna / Rudna, Gad / Gad, Soca / Soka, Sângeorge / Sveti Đurađ) și un mănunchi la NE de Timișoara / Temišvar (Herneacova / Hernakovo, Stanciova / Stančevo, Petrovaselo / Petrovo Selo, Cralovăț / Kraljevac, Lucareț / Lukarevac), plus câteva pe malul sudic al Mureșului (în special Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar, Satu Mare / Načvola / Načfala, Gelu / Ketfelj). Unele din comunitățile sârbești poate continuă comunități dinainte de anexarea la Imperiul Otoman, cel puțin în sud (malul Dunării și al Nerei), reîmprospătate în perioada habsburgică cu mase de sârbi aduși de la sud de Dunăre; în Banatul de Câmpie pop. înainte de perioada războaielor austro-turce a fost probabil mai curând maghiară (v. toponimia). Sârbii colonizați au fost aduși din interiorul Imperiului Otoman, în special Muntenegru, Kosovo, sudul Serbiei (v. marile migrații ale sârbilor de la sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII).

     Sârbii din Banat au fost în bună măsură asimilați în sec. XX, înregistrându-se adesea diferențe de 60-70% între proporțiile înregistrate la recensămintele dintre 1869 și 2002. Supraviețuiesc foarte bine doar comunitățile din mănunchiul de la NE de Timișoara și, mai ales, cele de pe malul Dunării. Sârbii sunt în general ortodocși, cu propria organizare ecleziastică (pentru parohiile din România există Episcopia ortodoxă sârbă a Timișoarei), folosind slavona și calendarul iulian. Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior, pentru 1869 și 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

     Serbs in Romania live mostly in villages in the Banat that were settled in the Habsburg period, in the 18th c. In the Banat there lived Serbs (or Slav populations in general) in the Middle Ages as well, particularly the Highland Banat was probably to a large degree Slav in the last medieval centuries (as proven by placename evidence). It seems though to have been throughly Romanian before the Habsburg conquest (except for the Krashovani). The Serbian villages here, on the banks of the Danube and the Nera, were settled in the 18th c. The Lowland Banat was to a great extent depopulated during the Austro-Turkish wars period and was massively repopulated by the Austrians in the 18th c., especially with Danube Swabians, but also with other populations, such as Serbs. On the Romanian side of the border, the Serbian (or formerly Serbian) villages are grouped together in a north-south row between Timișoara and the border (particularly Beregsău Mic / Nămat / Nemat, Diniaș / Dinjaš, Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton, Ivanda / Ivanda, Rudna / Rudna, Gad / Gad, Soca / Soka, Sângeorge / Sveti Đurađ) and a cluster NE of Timișoara / Temišvar (Herneacova / Hernakovo, Stanciova / Stančevo, Petrovaselo / Petrovo Selo, Cralovăț / Kraljevac, Lucareț / Lukarevac), plus a few on the southern bank of the Mureș / Moriš (particularly Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar, Satu Mare / Načvola / Načfala, Gelu / Ketfelj). Some of the Serbian communities perhaps continue communities from before the Ottoman annexation, at least in the south (the banks of the Danube and Nera), replenished during the Habsburg period with Serbian masses brought from areas south of the Danube; in the Lowland Banat the population before the Austro-Turkish Wars probably tended to be Hungarian (see placenames). The colonised Serbs were brought from the inner regions of the Ottoman EMpire, especially Montenegro, Kosovo, southern Serbia (see the Great Serb Migrations of the late 17th and early 18th c.).
     The Banat Serbs were to a great degree assimilated over the course of the 20th c., with differences of 60-70% often noticeable between the proportions recorded in the censuses of 1869 and 2002. The only communities that have survived well are those in the cluster NE of Timișoara and, above all, those on the Danube. Serbs are usually Eastern Orthodox, having their own ecclesiastical organisation (for the parishes in Romania there is the Serbian Orthodox Bishopric of Timișoara / Temišvar); they use the Church Slavonic language and the Julian calendar. See below the maps corresponding to the preceding post, for 1869 and 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.
 

Sârbii din România (listă) / Serbs in Romania (list)

   Lista localităților cu populație sârbă de cel puțin 4% din România ( în Banat ). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, turcoaz = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română / (română fostă)/ sârbă. Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

The church of the Serbian Orthodox monastery of Kusić in Pârneaura / Prnjavor

   The list of communities in Romania ( in the Banat ) with Serbian population of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. Place names will be in the format Romanian / (Romanian former)/ Serbian. See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

     Svinița / Svinjica ( 90 / 94 / 87 ), Liubcova / Ljupkova ( 58 / 70 / 26-8 ), Sirinia ( 12% în 1966, în rest parte din Berzasca )

     Moldova Veche / Nova Moldava ( 97 / 78 / 15; scăderea masivă s’a produs între 1966 și 1977, prin imigrare masivă rom. ), Măcești / Macevici / Mačević ( 100 / 94 / 81; la 1869 apar ca altceva decât sârbi ), Pojejena / Požežena ( 25%, la Pojejena de Sus 98% la 1869, la 1930 67% sârbi și 9% rom. sbf. ), Radimna / Radimna ( 100 / 84 / 86; la 1930 și 4% rom. sbf. ), Șușca / Šuška ( 7 / 2 / 12 ), Belobreșca / Belobreška ( 100 / 93 / 86 ), Divici / Divić ( 99 / 88 / 87; la 1930 și 3% rom.sbf. )

 

     Baziaș / Bazjaš ( 17%, similar la 1880, dar 44% în 1966 ), Socol / Socolovăț / Sokolovac ( 97 / 72 / 67; la 1930 și 9% țig. sbf. și 1-2% rom. sbf. ), Câmpia / Langofăt / Lugovet ( 78 / 59 / 52; la 1930 și 3% rom. sbf. și 2% țig. sbf. ), Pârneaura / Prnjavor ( 18%, similar la 1910 ), Zlatița / Zlatica ( 52 / 23 / 35; la 1930 și 10% țig. sbf. și 7% rom. sbf. ), Lescovița / Leskovica ( 77 / 84-25 / 10-9 )

     Stamora Română ( 27% doar în 1966, f. bizar; nici un sbf., 25% romf. și 2% germf. ), Dejan / Dežan ( 24 / 21 / 6 ), Gaiu Mic / Mali Gaj ( 12 / 7 / 4 ), Denta / Denta ( 29 / 21 / 8 ), Mânăstire / Sveti Đurađ ( 26 / 19 / 3 ), Sângeorge / Sveti Đurađ ( 74 / 65 / 13 ), Ofsenița / Ovsenica ( 15 / 5 / 5-4 ), Soca / Soka ( 90 / 88 / 23 ), Livezile / Tolvădia / Tolvadia ( 16 / 14 / 4 ), Giera / Đir ( 29 / 25 / 9 ), Grănicerii / Ciavoș ( 11 / 8 / 0 ), Foeni / Fenj ( 23 / 23 / 10 ), Gad / Gad ( 59 / 41 / 23-2 ), Rudna / Rudna ( 81 / 45 / 23 ), Ciacova / Čakovo ( 20 / 6 / 3 ) 

Serbian Orthodox Bishopric and Cathedral in Timișoara / Temišvar

 

      Ivanda / Ivanda ( 82 / 67 / 24 ), Sânmartinu Sârbesc / Srpski Semarton ( 91 / 97 / 46 ), Diniaș / Dinjaš ( 94 / 99 / 30 ), Parța / Parac ( 14 / 7 / 3 ), Cenei / Čenej ( 26%, la 1930 45% sârbi și 6% țig. sbf., la 1869 52% la Ceneiu Sârbesc și 0 la Ceneiu Croat ), Checea / Keča ( 22 / 25 / 3; + Checea Croată, 0 la 1869, dar 14% la 1910 ), Beregsău Mic / Nămat / Nemet ( 87 / 77 / 17; în 1930 și 6% rom. sbf. )

     Becicherecu Mic / Mali Bečkerek ( 17 / 14 / 3 ), Timișoara / Temišvar ( 6 / 2 / 2 ), Ghiroda Nouă ( 15% la 1910, în rest parte din Timișoara ), Mehala ( 18% la 1869, până la 10% la 1910, apoi anexat la Timișoara ), Herneacova / Hernakovo ( 73 / 1 / 0; scădere dramatică și absurdă în anii 1880, deși pop. a rămas relativ constantă ), Petrovaselo / Petrovo Selo ( 87 / 92 / 66 ), Stanciova / Stančevo ( 83 / 47 / 60; + Valea Stejarului, 12% în 1966, toți romf. ), Lucareț / Lukarevac ( 63 / 23 / 33-33 ), Cralovăț / Kraljevac ( 95 / 97 / 81 ), Brebu Nou / Vaidental ( 12% sau 2 din 17, inexisenți înainte )

     Cenad / Čanad ( 28 / 22 / 8; doar Cenadu Român ), Sânnicolau Mare / Veliki Semikluš ( 15 / 9 / 4 ), Saravale / Saravola ( 33 / 27 / 10 ), Sânpetru Mare / Sârbesc / Veliki Sempetar ( 58 / 69 / 25 ), Satu Mare / Načvola / Načfala ( 55 / 57 / 18 ), Variaș / Varjaš ( 45 / 37 / 12 ), Gelu / Ketfelj ( 78 / 71 / 19 ), Mănăștur / Monoštor ( 23 / 15 / 2 ), Munar / Munara ( 6 / 28-8 / 4 ), Felnac / Fenlak ( 29 / 19-16 / 8-3 )

     Turnu / Tornja ( 19 / 12 / 4 )

Maghiarii ne-secui din jud. Mureș (confesiuni) / Non-Szekler Hungarians in Mureș County (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor ne-secui din jud. Mureș și Harghita ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. Predomină hotărât reformații. Există o oarecare prezență unitariană pe Valea Târnavei Mici, precum și romano-catolici împrăștiați prin diverse locuri, poate în legătură cu foștii seniori locali ( ex. familia Haller la Sânpaul ) sau cu originea recentă ( secui în fostele sate săsești ). În zona Toplița și mai jos pe Mureș sunt probabil catolici veniți din Secuime. Alte comunități catolice își au originea în colonizări organizate din epoca austriacă, fie de tip militar ( dărăbanți secui la Gurghiu ) fie de tip manufacturier ( sticlari germani la Glăjărie, unde stăpânea ca și la Gurghiu fam. cat. Bornemisza ). În unele sate foste săsești, deși comitatense și nu scăunale, există și luterani sinodo-prezbiterieni. Există și o mică prezență neo-protestantă.  
      Marcatori: albastru = romano-catolici, turcoaz = luterani, roșu (violet deschis) = reformați, galben = unitarieni, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + unitarieni, verde = mixt catolici + unitarieni. Linii negre = Ținutul Secuiesc.


     This is the map of the denominational profile of non-Szekler Hungarians in Mureș County ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. The Reformed are clearly predominant. There is a certain Unitarian presence in the Târnava Mică Valley, as well as Roman Catholics scattered over many areas, perhaps in connection with the former local noble lords ( e.g. the Haller family in Sânpaul / ) or with the recent origin ( Szeklers in the former Saxon villages ). In the Toplița area and further down the Mureș / Maros they are probably Catholics originating in the adjacent Szekler Land. Other Catholic communities probably trace their origin to organised colonisations of the Austrian period, be they military ( Szekler Trabanten in Gurghiu / ) or manufacturing ( German glassworkers in Glăjărie / , where the local lords were, as in Gurghiu, the Catholic family Bornemisza ). In some formerly Saxon villages, be they county villages and not Saxon seat villages, there are also Lutherans ( synodal-presbyterian ). There is also a small neo-Protestant presence.     
     Markers: blue = Roman Catholics, turquoise = Lutherans, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Unitarians, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Unitarians, green = mixed Catholics + Unitarians. Black lines = Szekler Land 

 

Maghiarii ne-secui din jud. Mureș (hartă) / Non-Szekler Hungarians in Mureș County (map)

     Aceasta este harta corespunzătoare postului anterior. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = Ținutul Secuiesc. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar

     This is the map that corresponds to the preceding post. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = the Szekler Land. Source: http://www.kia.hu/konyvtar

Maghiarii ne-secui din jud. Mureș (listă) / Non-Szekler Hungarians in Mureș County (list)

     Lista localităților cu populație maghiară ne-secuiască de cel puțin 10% din județul Mureș ( și din jud. Harghita, unde sunt foarte puține ). Este vorba de localitățile care nu au fost cuprinse niciodată în scaunele secuiești, chiar dacă originea acestor populații maghiare este poate pe alocuri secuiască. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = Ținutul Secuiesc. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă ) / maghiară (/ maghiară fostă )(/ germană ). Vezi harta aferentă aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

     

The Ugron noble mansion in Zau de Câmpie / Mezőzáh

      The list of local communities with Hungarian non-Szekler population of at least 10% in Mureș / Maros County ( and in Harghita / Hargita County, where they are very few ). This refers to the communities that were never part of the Szekler seats, although the origin of these Hungarian populations is perhaps occasionally Szekler. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = the Szekler Land. Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly ) / Hungarian (/ Hungarian formerly )(/ German ). See the corresponding map here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar

   

     Sighișoara / Segesvár / Schäßburg (19%, similar la 1930, 5% la 1850; 9% ref., 6% rom.-cat., 4% unit.), Rora / Rohrau (2%, 13% la 1966), Șoromiclea (23%, 48% la 1966; mixt unit.-ref.), Venchi / Wench (10%, rom.-cat., mai demult mixt), Albești / Ferihaz / Fehéregyháza (22%, similar 1930, dar 6% la 1850; mixt triconfesional, preponderent ref.), Valea Albeștiului / Sárpataki út (27%, 11% la 1966; ref.) 

     Viilor / Szőllőskert / Kulturberg (30%, mixt ref.-cat.), Boiu / Bún (25%, similar tot timpul; ref.), Vânători / Hașfalău / Héjjasfalva ( 31%, similar la 1850, 44% la 1930; ref. ), Șoard / Küküllősárd ( 13%, 42% la 1850, 28% la 1930; mixt ref.-unit. ), Țopa / Kisbún (11%, similar 1930, dar 35% la 1850; mixt ref.-cat., mai demult doar ref.)

     Șapartoc / Sárpatak (67%, 49% la 1850, ajungând până la un maxim de 86% la 1977; rom.-cat., mai demult mixt ref.-cat.), Valea Dăii / Határpatak (12% în 1966, apoi dispar cu scădere masivă de pop.), Valea Șapartocului / Sárpatakivölgy (14% la 1966 și 1977, apoi similar cu precedentul pentru 1992 și refacere a pop. cu 1% magh. în 2002), Mureni / Sedriaș / Szederjes ( 86%, similar tot timpul; ref. ), Vulcan / Vălcăndorf / Volkány / Wolkendorf (15%, apăruți după Război; 33% în 1992, în timpul unei scăderi masive temporare de pop.; mixt cat.-ref.)

     Nadeș / Szásznádas / Nadesch ( 22%, de la 3% la 1850, deja 10% la 1966, înainte de plecarea sașilor; toate cele 4 conf., preponderent unit. ), Măgheruș / Küküllőmagyarós / Szászmagyarós / Maniersch ( 13%, de la 2% la 1850, încă 3% în 1992 după plecarea sașilor; rom.-cat. ), Țigmandru / Cikmántor  / Zuckmantel ( 22%, 4% în 1977, înainte de plecarea sașilor; f. divizat confesional, inclusiv neoprotestanți și spre 10% ort. declarați magh. )

     Pipea / Pipe ( 79%, de la 97% la 1850, f. similar încă în 1992; unit. ), Bălăușeri / Balavásár (78%, similar tot timpul; ref.), Agrișteu / Egrestő (57%, similar tot timpul; mixt ref.-cat.), Chendu (Mare) / Nagykend (94%; + Chendu Mic / Kiskend, de la 88% la 1850 la 98% la 1966; ref.), Filitelnic / Fületelke / Felldorf (20%, nu depășeau înainte de 1992 și plecarea sașilor; mixt ref.-cat.) 

The Bánffy noble mansion in Gheja / Marosgezse

     Coroisânmărtin / Kóródszentmárton (37%, 61% la 1850, 47% la 1930; 14% țig. maghf.; ref.), Odrihei / Vameșodorhei / Vámosudvarhely (35%, identic 1930, 11% la 1850; ref. cu minorități unit. și ref.), Bahnea / Bonyha / Bachnen (34%, similar 1850, 53% 1930; ref.), Bernadea / Bernád (2%, similar la 1930, 18% la 1850; caz bizar), Suplac / Küküllőszéplak ( 48% și 12-13% țig. maghf. care erau probabil magh. în recensămintele precedente; similar tot timpul; ref. ), Vaidacuta / Vajdakuta ( 30% sau 9 din 30, 11% în 1992, înainte n’au depășit 10%; ref. ), 

     Tirimioara / Tirimia Mică / Kisteremi (68% și 15% rom. maghf.; doar 17% la 1850; ref.), Satu Nou / Teremiújfalu (85%, de la 72% la 1850; ref.), Tirimia (Mare) / Nagyteremi (24%, similar tot timpul; ref.)

     Cund  / Kund / Reußdorf (39%, sub 10% până după 1977, plecarea sașilor; ref.), Gogan / Gógán (68%, pornind de la 47% la 1850; ref.; + Gogan Varolea / Gógán Váralja, 77% la 1966), Daia / Dányán / Dengel (65%, pornind de la 51% la 1850; ref.), Ceuaș / (Szász-)Csávás ( 65%, de la 94% la 1850; ref. ), Hărânglab / Harangláb ( 67%, de la 53% la 1850; 3% țig. maghf.; ref. ), Gănești / Ganfalău / Vámosgálfalva (69%; + Seuca / Szőkefalva, 69% în 1966 ca și mai înainte, mixt triconf., preponderent ref.), Păucișoara / Küküllőpócsfalva (58%, de la 41% la 1850; ref.), Delenii / Șaroșu Unguresc / Magyarsáros (65%, similar tot timpul; unit.),

     Adămuș / Ádámos (26%, 52% la 1850; mixt unit.-ref.), Cornești / Șomfalău / Sövényfalva (27%, similar tot timpul; ref.), Crăiești / Craifalău / Magyarkirályfalva (65%, de la 54% la 1850; ref.), Dâmbău / Küküllődombó (61%, similar 1850, dar 86% la 1930; unit.), Herepea / Magyarherepe (6%, 16% la 1850, similar la 1930; ref.)

     Târnăveni / Dicsőszentmárton (19%, 54% la 1850 și la 1930; mixt, predominant ref.; + Boziaș / Borzás / Bozias și După Deal / Pekritanya, 17% și 13% la 1966), Botorca / Őrhegy (18%; ref.), Cuștelnic / Csüdőtelke (7%, 14% la 1850, 21% la 1930; ref.), Sub Pădure / Erdőalja (10%, dar doar 4% maghf. restul romf. inexistenți înainte de 2002, caz bizar; cat.), Abuș / Abosfalva ( 49%, de la 36% la 1850; mixt cat.-ref. ), Deaj / Désfalva ( 46%, similar tot timpul; mixt ref.-unit. ), Căpâlna de Sus / Felsőkápolna ( 17%, de la 0 la 1850; ref. ), Mica / Mikefalva ( 89%, de la 78% la 1850; ref.; + După Deal, 100% la 1966 ), Idrifaia / Héderfája ( 95%, de la 83% la 1850; + 2-3% țig. maghf.; ref. )

     Bichiș / Magyarbükkös (94%, similar 1930, 75% 1850; ref.), Nandra / Lándor (vârf de 11% la 1930), Ozd / Magyarózd (89%, similar tot timpul; ref.), Iștihaza / Istvánháza (91%, similar 1930, 80% la 1850; ref.), Cecălaca / Csekelaka (69%, pornind de la 50% la 1850; ref.), Maldaoci / Madavölgytanya (72% la 1966, 90% la 1977, apoi părăsit)

     Gheja / Marosgezse (3%, 5% la 1850, dar la 1930 33%), Bogata (de Mureș) / Marosbogát (35%, 45% la 1850, 54% la 1930; ref.), Cuci / Kutyfalva (33%, 66% la 1850, 84% la 1930; ref.), Sâniacob / Marosszentjakab (21% sau 7 din 38, 1% la 1850, 10% 1930, 3% 1992; ref.), Iernut / Radnót (20%, 48% la 1850, 57% la 1930; ref.), Cipău / Maroscsapó (19%, 31% la 1850, 47% la 1930; ref.), Oarba de Mureș / Marosorbó (0, la fel și la 1850, dar 12% la 1930), Sfântu Gheorghe / Csapószengyörgy (1%, dar 12% la 1966) 

     

Ruins of the Haller noble mansion in Sânpaul / Kerelőszentpál

     Căpușu de Câmpie / Mezőkapus (10% prin rotunjire, cam la fel la 1850, dar încă 18% în 1930), Iclandu Mare / Nagyikland ( a depășit 10% doar în perioada dualistă ), Tăblășeni / Lekenceiforduló ( 15%, 0 în 1966; practic 4 din 26, din care 2 ref. și 2 ort. ), Fânațe / Fekete ( com. Band ) (2%, încă 13% la 1966)  

     Ogra / Marosugra ( 33%, 44% la 1850, 68% la 1930; ref. ), Dileu Vechi (/ Mare / Român) / Oláhdellő ( 44%, similar la 1930, 23% la 1850; ref. ), Sânpaul / Kerelőszentpál ( 30%, 40% la 1850, 49% la 1930; rom.-cat., domeniul fam. Haller ), Dileu Nou (/ Unguresc) / Magyardellő ( 83%, similar la 1850, 93% la 1930; ref. ), Sânmărghita / Szentmargita ( 3%, 13% la 1930 ), Valea Izvoarelor / Beșineu / Búzásbesenyő ( 75%, similar la 1930, 59% la 1850; mixt cat.-ref., mai demult predominau ref. )   

     Luduș / Marosludas (23%, 3% la 1850, 52% la 1930; ref.), Ranta / Ránta (18%, 36% la 1966; ref.), Cordoș / Kardos (19%; ref.), Hădăreni / Hădărău / Hadrév (17%; ref.), Coasta Grindului / Berekszéle (33% sau 5 din 15; 0 la 1966; ref.), Grindeni / Grind-Cristur / Gerendkeresztúr (40%; ref.)

     Giurgiș / Györgyed (58%; ref.), Cioarga / Csorga (9%, 13% la 1966), Ciurgău / Csurgó (58%; ref.), Fundătura / Mezőalbisitelep (61%, 88% la 1966, în 1992 ajunsese la 5 loc., toți magh.; ref.), Avrămești / Eckentelep (65%, 86% la 1966; ref.), Roșiori / Andrássytelep (87%; mixt ref.-cat.); ultimele trei sunt colonii de la începutul sec. XX, inclusiv cu secui bucovineni. 

     Mălăești ( 20%, dar de fapt 1 din 5; ? ), Zau de Câmpie / Mezőzáh ( 11%, similar la 1850, 23% la 1930; ref. ), Sânger / Mezőszengyel ( 11%, similar la 1850, 22% la 1930; mixt cat., ref. și neoprot., preponderent cat. ), Tăureni / Mezőtóhát ( 2%, similar la 1850, 12% la 1930 ), Dalu / Fodorkút ( 0 din 6, 17% la 1966 ), Zăpodea / Zapodia ( 8%, 11% la 1966 )

     Bărboși / Săcalu de Câmpie / Mezőszakál ( 1%, 12% la 1930 ), Tău / Mezőszélen ( 2%, 15% în 1966 ), Papiu Ilarian / Budiu de Câmpie / Mezőbodon ( 47%, similar tot timpul; ref. ), Merișoru / Bugusalja + Felsőforduló ( 92%, 75% în 1966; ref. ), Ursoaia / Urszajatelep ( 81%, doar 47% în 1966; ref. ), Dobra / Dobratanya ( 40%, încă 61% în 1992; ref. )

     Sărmașu (Mare) / Nagysármás ( 40%, 5% la 1850, 58% la 1930; ref. ), Balda / Báld ( 6%, 12% la 1930 ), Larga / Lárga ( 39%, 73% la 1966; ref. ), Moruț / Marocháza ( 59%, 86% la 1966; ref. ), Sărmășel / Kissármás ( 3%, 16% la 1930 ), Sărmășel-Gară / Bánffytanya ( 11%; ref. )

   Miheșu de Câmpie / Mezőméhes ( 13%, similar la 1850, dar 25% la 1930; ref. ), Bujor / Kendeffytanya ( 3%, dar 11% la 1966 ), Cirhagău / Cserhágó ( 0 din 13, dar 11% la 1966 ), Titiana / Titiána ( 15% sau 6 din 39, 44% la 1966; ref. ), Tușinu / Tuson ( 17%, similar tot timpul; ref. ), Sânpetru de Câmpie / Uzdiszentpéter ( 12%, similar tot timpul; ref. )

     Pârâu Crucii ( 12%, 22% la 1966; ref. ), Ulieș / Nagyölyves ( 12%, de la 27% la 1850; ref. ), Bologaia / Balogéja ( 0, dar 16% în 1992 ), Ciulea / Csula ( 4%, dar 10% în 1966 ), Fântâna Babii ( părăsit, dar 19% în 1966 ), Scurta ( 0, dar 45% în 1966 )

     Păingeni / Póka (85%, de la 70% la 1850; ref.), Păcureni / Poca-Cristur / Pókakeresztúr (98%, de la 73% la 1850; ref.), Glodeni / Șarpotoc / Marossárpatak (89%, de la 60% la 1850; ref.), Dumbrăvioara / Șarombărc / Sáromberke (93%, de la 73% la 1850; ref.), Sângeru de Pădure / Erdőszengyel (25% și 4% țig. maghf.; ref.)    

     Iara de Mureș / Marosjára (95%, de la 81% la 1850; mixt ref.-cat.; + Fânațe / Szénáságy, 56% în 1966), Ilioara / Kisillye (96%, de la 66% la 1850; mixt triconf.), Pădureni / Erdőcsinád (99%; ref.), Petrilaca de Mureș / Magyarpéterlaka (90%; + Stejeriș / Balázscsere, 100% în 1966; ref.), Periș / Curtifaia / Körtvélyfája (86%, de la 73% la 1850; ref.) 

     Tonciu / Tancs (20%, de la 84% la 1850; dif. e dată de țig. (țigf.), care se declară în 1992 64%, față de 29% la precedentul recensământ; ref. și unii și alții), Ercea (Mare) / Nagyercse (26% la 1850, împuținați abia după Război), Milășel / Kisnyulas (12% la 1850), Filpișu Mare / Magyarfülpös (27%, 48% la 1850, similar 1930; ref.), Toldal / Toldalag ( 41%, similar tot timpul; ref. )

    Filpișu Mic / Kisfülpös / Szászfülpös (53%, similar tot timpul; ref.), Breaza / Brețcu / Beresztelke (55%, vârf de 66% la 1930; ref.), Onuca / Unoka (67%, de la 78% la 1850; ref.), Voivodeni / Sânioana / Vajdaszentivány ( 63%, 49% la 1850, similar la 1930; 4-5% țig. maghf.; ref. ), Gornești / Ghernesig / Gernyeszeg (70%, de la 51% la 1850; ref.), Chiheru de Sus / Felsőköhér (vârf de 13% la 1930)

     Reghin (Săsesc) / Szászrégen / (Sächsisch)-Regen (29%, 21% ref., 9% rom.-cat.; 13% la 1850, 40% la 1910, anexarea satului magh. nesemnificativă; la 1966 încă 47%; + Reghin-Sat / Magyarrégen, 50% la 1850, 83% la 1910; ref.), Apalina / Abafája (28%, încă 40% în 1966; 4% țig. maghf.; mixt ref.-cat., dar mulți țig.), Iernuțeni / Radnótfája (26%, 46% la 1850, 37% la 1930; mixt ref.-cat.), Petelea / Petele ( au depășit doar în 1966 ), Beica de Jos / Alsóbölkény (31%, de la 76% la 1850; ref.), Suseni / Felfalău / Marosfelfalu ( 44%, 55% la 1850, similar și la 1930; ref. )  

     Batoș / Bátos / Botsch (27%, infim înainte de Război, când au  fost evacuați sașii; mixt cat., ref. și luth. s.-p., preponderent cat.), Goreni / Săplac / Dedrádszéplak (32%, 55% la 1850, similar 1930; ref.), Uila / Vajola / Weilau (29%, ca la Batoș; cat.; luth. sunt aici țiganii, așa-zișii 'țigani sași'), Logig / Lúdvég / Ludwigsdorf ( 12%, vârf de 27% la 1930, similar și la 1850; mixt ref.-luth. )

   Ideciu de Jos / Alsóidecs / Unter-Eidisch ( 14%, fost săsesc; mixt ref., cat. și luth. s.-p., preponderent ref. ), Gurghiu(-Sântimbru) / Görgényszentimre (15%, de la 55% la 1850, 41% la 1930; mixt cat.-ref., datorită unei foste colonii de dărăbanți secui cat.), Glăjărie / Görgényüvegcsűr (85%, de la 69% la 1850, când mai erau încă 9% germ.; cat.), Lăpușna / Laposnyatelep (23% în 1966, când încep datele, 57% în 1977 cu scădere uriașă de pop., 72% în 1992, în 2002 satul depopulat; rom.-cat.),   

     Brâncovenești / Ieciu / Marosvécs (65%, similar tot timpul; ref.), Vălenii de Mureș / Disnăieu / Disznajó (88%, similar tot timpul; ref.), Aluniș / Magyaró (64%, similar tot timpul; ref.), Lunca Mureșului / Mureșmort / Holtmaros (81%, similar tot timpul; ref.), Fițcău / Fickópataka (92%, similar tot timpul; ref.)        

     Filea / Füleháza (vârf de 21% la 1930), Răstolița / Răstoșnea / Ratosnya ( 8%, 1% la 1850, 24% la 1930 ), Andreneasa / Andrenyászatelep ( 2%, 10% în 1992 ), Iod / Jódtelep ( 70%, 51% la 1910; ref. ), Lunca Bradului / Polești-Ilva / Palotailva ( 20%, 0 la 1850, 36% în 1966; mixt cat.-ref. ), Neagra / Nyágra ( 4%, dar 54% la 1910, încă 16% în 1966 ), Sălard / Szalárd ( 4%, 17% în 1966 ), Stânceni / Meșterhaza / Gödemesterháza ( 34%, de la 8% la 1850; rom.-cat. )

   Toplița (Română) / Oláhtoplica ( 31%, similar la 1930, 8% la 1850; rom.-cat. ), Măgheruș / Magyaros ( 34%, 45% în 1966? rom.-cat. ), Moglănești / Moglán ( 22%; rom.-cat. ), Vale / Alsóválya + Felsőválya ( 10% prin rotunjire, 23% în 1966; rom.-cat. ), Zencani / Zsákhegy ( 24%, 45% în 1966; rom.-cat. )

     

The noble mansion in Ieciu / Marosvécs