Români romano-catolici din Banat, Crișana și Translvania / Roman Catholic Romanians in the Banat, Crișana and Transylvania

În afară de Slatina de Timiș și Bulci, există romano-catolici de etnie română și în alte localități din Banat. Aceștia sunt probabil în cea mai mare parte rezultatul asimilării etnice și lingvistice recente a unei mici părți a pop. șvabe sau "austriece" prin întemeierea de familii mixte. La Beșenova Veche și Breștea originea este bulgară pavlicheană. În localitățile industriale originea romano-catolică poate fi mixtă ("austrieci", șvabi, cehi, maghiari etc.). Procentajele sunt greu de stabilit cu exactitate, dar o aproximație pe baza recensământului din 2002 este următoarea:

Bacova 4%, Deta 6%, Jimbolia 15%, Sânnicolau Mare 9%, Dolaț 4%, Ofșenița 9%, Pordeanu 5% (sau 3 din 78), Biled 7%, Cărpiniș / Gertiamoș 8%, Iecea Mare 10%, Breștea 4%, Dudeștii Vechi / Beșenova Veche 10%, Cheglevici 8%, Grănicerii / Ciavoș 4%, Jamu Mare 9%, Clopodia 4%, Lenauheim 7%, Bulgăruș 11%, Grabaț 11%, Gottlob 6%, Tomnatic / Triebswetter 8%, Moravița 12%, Dejan 5%, Stamora Germană 5%, Nădrag 5%, Covaci 5%, Iosifalău 7%, Uivar 5%, Petroasa Mare 4%, Neudorf 4%. Pentru Banatul Montan: Secu 5%, Jupa 4%, Oțelu Roșu 5%, Ruschița 4%, Sadova Veche 9%, Ersig 4%, Tirol 13%, Anina 4%. Alte localități industriale cu pop. romano-catolică de etnie română se găsesc în Crișana (Băița 4%), Sătmar (Boinești 5%, Huta Certeze 69%) și Transilvania (Aninoasa 6%, Vulcan 4%, Govăjdia 4% sau 6 pers. din 134, Teliucu Superior 5% sau 15 pers. din 306, Roșia Montană 10%, Bălan 8%, Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf 22%, Rodna 5%, Valea Vinului / Radnaborberek 29%).

La Boinești și Huta Certeze originea este slovacă, la Cârlibaba Nouă germană (țipțeri), iar la Valea Vinului maghiară. Satul Bărăbanț de lângă Alba Iulia este un caz foarte special, fiind vorba de o populație maghiară transilvană care s'a românizat doar lingvistic, ceea ce îl apropie mai curând de cazul Bulci. Satul a fost întemeiat în Evul Mediu ca sat săsesc de coloniști din Brabant (de unde și numele), și a rămas în proprietatea Episcopiei Transilvaniei, de aceea nu a devenit reformat; 11% din pop. era romano-catolică și română în 2002, față de 33% la 1930, când însă se înregistrau încă ca maghiari românofoni.

Mai jos harta corespunzătoare pentru recensământul din 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Besides Slatina de Timiș and Bulci, there are ethnic Romanian Roman Catholics in other communities in the Banat as well. These are probably the result of recent ethnic and linguistic assimilation of a small part of the Danube Swabian or 'Austrian' population through mixed families. In Beșenova Veche and Breștea the origin is Paulician Bulgarian. In industrial communities the origin can be mixed ('Austrians', Danube Swabians, Czechs, Hungarians etc.). Percentages are hard to determine exactly, but the estimte based on the 2002 census is as follows:

Bacova 4%, Deta 6%, Jimbolia 15%, Sânnicolau Mare 9%, Dolaț 4%, Ofșenița 9%, Pordeanu 5% (sau 3 din 78), Biled 7%, Cărpiniș / Gertiamoș 8%, Iecea Mare 10%, Breștea 4%, Dudeștii Vechi / Beșenova Veche 10%, Cheglevici 8%, Grănicerii / Ciavoș 4%, Jamu Mare 9%, Clopodia 4%, Lenauheim 7%, Bulgăruș 11%, Grabaț 11%, Gottlob 6%, Tomnatic / Triebswetter 8%, Moravița 12%, Dejan 5%, Stamora Germană 5%, Nădrag 5%, Covaci 5%, Iosifalău 7%, Uivar 5%, Petroasa Mare 4%, Neudorf 4%. For the Highland Banat: Secu 5%, Jupa 4%, Oțelu Roșu 5%, Ruschița 4%, Sadova Veche 9%, Ersig 4%, Tirol 13%, Anina 4%. Other industrial communities with ethnic Romanian Roman Catholic population can be found in the regions of Crișana (Băița 4%), Sătmar (Boinești 5%, Huta Certeze 69%) and Transylvania (Aninoasa 6%, Vulcan 4%, Govăjdia 4%, Teliucu Superior 5%, Roșia Montană 10%, Bălan 8%, Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf 22%, Rodna 5%, Valea Vinului / Radnaborberek 29%).

In Boinești and Huta Certeze the origin is Slovak, in Cârlibaba Nouă it is German (Zipsers) and in Valea Vinului it is Hungarian. The village of Bărăbanț close to Alba Iulia is a very special case, since here there is a Transylvanian Hungarian population that has been Romanianised only linguistically, which brings it rather closer to the Bulci case. The village was founded in the Middle Ages as a Transylvanian Saxon village by colonists from Brabant (hence the name) and then remained property of the Bishopric of Transylvania, which is why it did not become Reformed; 11% of the population was Roman Catholic and Romanian in 2002, compared to 33% in 1930, when they nonethteless declared themselves as Romanian-speaking Hungarians. Above the corresponding map for the 2002 census. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%.

Croații din Banat și crașovenii (hartă) / Croats in the Banat and the Krashovani (map)

Roman Catholic Church in Carașova / Crașova / Krašova / Karaševo

Croații din Banat se împart în două grupuri: croații propriu-ziși și crașovenii, un grup cu origini incerte, care de'abia în vremurile noastre a adoptat o identitate națională, pe cea croată. Croații propriu-ziși sunt și ei în Banat un produs al colonizărilor din perioada habsburgică. Cei mai vechi par să fie cei de la Recaș, care s'ar fi așezat aici în sec. XVII, venind din zona Bosniei; ei fac parte din așa-numiții șoacheți (Šokci), identitate regională corespunzătoare ramurii nord-estice a croaților. Cei din Checea Croată / Hrvatska Keča (azi inclusă în Checea / Keča) au venit din regiunea Pokuplije din Croația propriu-zisă, de pe fostele pământuri ale abației de Topusko, al cărei abate era arhiepiscopul de Zagreb. După recucerirea zonei din mâinile otomanilor la sfârșitul secolului XVII și reintrarea în posesie a arhiepiscopului, ea a fost inclusă la 1750 în Granița Militară (Craina Croației), ceea ce a însemnat deposedarea arhiepiscopului, care a fost despăgubit cu domeniul Biled din Banat. Dat fiind că în Granița Militară diversele privilegii fiscale ale vasalilor Bisericii au fost anulate, aceștia s'au mutat după o vreme în Banat, pe noul domeniu al arhiepiscopului, instalându-se la Checea la 1788 și 1801. Tot atunci s'au instalat în apropiere, la Claria Croată / Hrvatska Klarija (inclusă în Claria / Klarija, astăzi Radojevo), precum și în Biled; au fost de asemenea împroprietăriți mai la sud, la Neuzina Croată / Hrvatska Neuzina (astăzi inclusă în Neuzina) și Boca Croată / Hrvatska Boka (azi inclusă în Boka); Radojevo, Neuzina și Boca se găsesc astăzi în Banatul Sârbesc. În imediata vecinătate a Checei Croate a fost întemeiat la 1820 Ceneiul Croat / Hrvatski Čenej, prin despăgubirea aici a unei ramuri a nobililor Vučetić din Brinja (în regiunea Lika din Croația propriu-zisă, de asemenea inclusă în Granița Militară), ulterior maghiarizată. Croații propriu-ziși mai există astăzi doar în număr foarte mic la Boca, Recaș și Checea.

Crașovenii sau cârșovenii sunt un grup sud-slavic care locuiește compact în 7 sate din Banatul Montan, la sud de Reșița, cel mai important fiind Carașova (în croată Karaševo); numele tradițional în română și în dialectul local este Crașova / Krašova. Celelalte sunt Iabalcea / Jabalče, Nermed / Neremić, Lupac / Lupak, Rafnic / Ravnik, Clocotici / Klokotić și Vodnic / Vodnik. Ei sunt romano-catolici, vorbesc un dialect torlac și constituie una din populațiile vechi ale Banatului, neavând nimic de'a face cu colonizările perioadei habsburgice. Dialectele torlace sunt indigene în SE Serbiei (și unele zone adiacente pe partea cealaltă a graniței cu Bulgaria), estul Kosovo-ului și NE Macedoniei și reprezintă idiomuri de tranziție între bulgară și sârbo-croată, mai apropiate însă de bulgară sub câteva aspecte esențiale. Mai concret, dialectul crașovean a fost considerat apropiat în special de idiomurile de pe cursul superior al Timokului.

Crașovenii sunt o enigmă a spațiului etno-cultural carpatic care se cere explicată. Este ciudat ca o veche populație din Banat să'și fi păstrat graiul slav sudic până astăzi. Este cu atât mai ciudat ca această populație să fie din vremuri imemoriale romano-catolică. Cele două aspecte sunt probabil legate. Izolarea de populația ortodoxă din jur și endogamia au împiedicat probabil asimilarea la limba română; iar caracterul slav al acestei populații e legat de caracterul slav de odinioară al întregului Banat Montan și Oltenii de Vest (după cum indică toponimia copleșitor slavă).

Ce rămâne însă neexplicat este confesiunea romano-catolică. Se pot imagina mai multe scenarii. Cel mai plauzibil este, cred, refugierea unei populații bogomile în Banatul Montan cândva în jurul sec. al XIV-lea; de altfel se vehiculează (nu e clar pe ce bază) domnia regelui Ungariei Ludovic cel Mare ca timp cunoscut al sosirii crașovenilor la Crașova. Bogomilii au fost o sectă dualistă care s'a dezvoltat în părțile vestice ale Bulgariei încă de pe vremea Primului Țarat Bulgar (mai exact sec. X-XI). Persecuțiile i'au împins spre vest, ajungând până în Regatul Bosniei. Biserica din Bosnia, care era catolică, a căzut sub influența lor în sec. XIII și mai ales XIV, ceea ce a provocat ostilitatea Europei catolice și spectrul unei cruciade anti-bosniace, înainte ca ocupația otomană să facă problema irelevantă. Bogomilismul a dispărut probabil devreme în perioada otomană. Trecerea la catolicism, cel puțin formală, a bogomililor, la fel ca și convertirea pavlichenilor, care locuiau și ei în Bulgaria și aveau doctrine asemănătoare, sunt un argument puternic în favoarea originii bogomile a crașovenilor. În cele mai vechi surse, până în sec. XIX inclusiv, ei au fost numiți și s'au numit ei înșiși bulgari. Graiul lor și'ar putea avea într'adevăr rădăcinile în dialectul de pe Timokul superior, din zona Pirot. O altă posibilitate este ca graiul crașovean să fie un grai mai vechi nord-dunărean și nu sud-dunărean. Strămoșii crașovenilor ar fi putut astfel să vină de altundeva, de exemplu bogomili din Bosnia, și să fi fost asimilați lingvistic pe când Banatul Montan era încă slav. Ar fi putut de asemenea să fie pur și simplu slavi bănățeni convertiți la catolicism sub influență maghiară (deși o asemenea schimbare aleatorie de religie este necunoscută în Europa de Est pentru epoca veche). Două necunoscute apar în aceste scenarii în care graiul crașovean este nord-dunărean: 1) nu știm exact când s'a românizat Banatul Montan (și nici de ce și pe ce cale); 2) nu știm exact ce fel de grai slav se vorbea în Banatul Montan, dar se pare că era mai apropiat de bulgară decât de sârbo-croată, cum sunt și cele torlace (inclusiv crașovean). Ipoteza bogomilă rămâne cea mai probabilă. Identitatea croată a crașovenilor este de dată foarte recentă, fiind o invenție tactică a perioadei postcomuniste.

Mai jos hărțile corespunzătoare postului anterior: 1) croații din Banatul Românesc la 1869 (după limbă); 2) localitățile locuite de croații propriu-ziși din întregul Banat; 3) crașovenii în 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Croats in the Banat are divided into 2 main groups: Croats proper and the Krashovani, a group with uncertain origins that has adopted a national identity of its own, the Croatian one, only in our time. Croats proper in the Banat are also a product of Habsburg-era settlement. The oldest seem to be those from Recaș / Rekaš, who would have settled here in the 17th c., coming from the Bosnia area; they belong to the so-called Šokci, a regional identity that corresponds to the Croats' north-eastern branch. Those from Checea Croată / Hrvatska Keča (today included in Checea / Keča) came from the Pokuplije area in Croatia proper, from the former lands of the Topusko Abbey, whose abbot was the Archbishop of Zagreb. After the area was reconquered from the Ottomans at the end of the 17th c. and the archbishop re-took possesion, it was included in the Military Frontier (Croatia Krajina), which meant that the Archbishop was dispossessed and rewarded the Biled estate in the Banat instead. Since in the Military Frontier the various fiscal privileges of the Church's vassals were cancelled, after a while these moved to the Banat and settled in Checea / Keča in 1788 and 1801. At the same time they settled nearby, in Hrvatska Klarija (i.e. Croatian Klarija, later included in Klarija, today's Radojevo), as well as in Biled. They also settled further south, at Hrvatska Neuzina (i.e. Croatian Neuzina, today included in Neuzina) and Hrvatska Boka (i.e. Croatian Boka, today included in Boka); Radojevo, Neuzina and Boka are found nowadays in the Serbian Banat. Immeditaely next to Checea Croată / Hrvatska Keča, Ceneiul Croat / Hrvatski Čenej was founded in 1820, as a branch of the Vučetić were compensated with lands here, a Croatian noble family from Brinja (in the Lika area in Croatia Proper, also included in the Military Frontier) that was subsequently Magyarised. Croats proper can be found today only in very small numbrs in Boka, Recaș / Rekaš and Checea / Keča.

The Krashovani are a South Slavic group that lives huddled in 7 villages in the Highland Banat, south of Reșița, of which the most important is Carașova (in Croatian Karaševo); the traditional name in Romanian and the local dialect is Crașova / Krašova. The others are Iabalcea / Jabalče, Nermed / Neremić, Lupac / Lupak, Rafnic / Ravnik, Clocotici / Klokotić and Vodnic / Vodnik. They are Roman Catholic, they speak a Torlakian dialect and are one of the old populations of the Banat, not having anything to do with Habsburg-era colonisations. Torlakian dialects are indigenous to southeastern Serbia (and some adjacent areas on the other side of the border with Bulgaria), eastern Kosovo and northeastern Macedonia and represent transitional idioms between Bulgarian and Serbo-Croatian, but closer to Bulgarian in some crucial respects. More precisely, the Krashovan dialect has been considered particularly close to the idioms spoken in the upper Timok valley. The Krashovani are an enigma of the Carpathian ethno-cultural area which requires an explanation. It is strange that an old population of the Banat should have preserved its South Slavic speech until now. It is even stranger that this population should be from times immemorial Roman Catholic. The two aspects are probably linked. Isolation from the surrounding Eastern Orthodox population and endogamy have probably prevented linguistic assimilation to Romanian; and the Slavic character of this population is probably linked to the once Slavic character of the entire Highland Banat and western Oltenia (as hinted at by the overwhelmingly Slavic toponimy).

What still remains to be explained is the Roman Catholic denomination. More than one scenario can be imagined. The most likely is, I think, a Bogomil population taking refuge in the Highland Banat some time around the 14th c.; in fact, the reign of Hungarian king Louis the Great and his 1366 Vidin campaign have been claimed since the 18th c. as the time of the Krashovani's arrival in Crașova / Krašova. The Bogomils were a dualist sect that grew in the western parts of Bulgaria as early as the First Bulgarian Empire period (10th-11th c.). Persecution drove them westwards and they reached the Kingdom of Bosnia. The Bosnian Church, which was Catholic, fell under their influence in the 13th and especially the 14th c., which caused the hostility of Catholic Europe and the spectre of an anti-Bosnian crusade, before the Ottoman conquest rendered the issue irrelevant. Bogomilism probably disappeared early on in the Ottoman period. The Bogomils' conversion, at least formal, to Catholicism, as well as the Paulicians' conversion, who also lived in Bulgaria and held similar doctrines, are strong arguments in favor of a Bogomil origin for the Krashovani. In the oldest sources, as late as the 19th c., they were called and called themselves Bulgarians. Their speech could indeed originate in the dialect of the upper Timok valley, in the Pirot area. Another possibility is that the Krashovan speech is an older speech from the left bank of the Danube, not one from the right bank. The ancestors of the Krashovani could thus have come from somewhere else, e.g. Bogomils from Bosnia, and could have been linguistically assimilated while the Highland Banat was still Slavic. Or they could have been simply Banat Slavs converted to Catholicism under Hungarian influence (it is known that there were Hungarians in Crașova / Krašova in the Middle Ages, but such a random change of religion is unheard of in Eastern Europe during the older periods). Two variables appear in these scenarios in which the Krashovan speech is from the left bank of the Danube: 1) we do not know exactly when the Highland Banat was linguistically Romanianised (nor why or how); 2) we do not know what kind of Slavic dialect was spoken in the Highland Banat, but it seems to have been closer to Bulgarian than to Serbo-Croatian, as are the Torlakian dialects (including Krashovan). The Bogomil hypothesis remains the most likely. The Krashovani's Croatian identity is very recent, since it is an invention of the post-Communist period. Still, just like Paulician Bulgarians, the Krashovani were ministered to by the Croatian Church in the past, enjoyed the Slavonic language privilege granted to the latter and have always written in Latin script.

See below the maps corresponding to the preceding post: 1) Croats in the Romanian Banat in 1869 (by language); 2) Communities inhabited by Croats proper in the entire Banat ; 3) Krashovani in 2002. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%.  


1)

2)

3)

Croații din Banat și crașovenii (listă) / Croats in the Banat and the Krashovani (list)

   Lista localităților cu populație croată (trecută sau prezentă) de cel puțin 4% din România ( în Banat ) și Serbia (recensământ 2002). Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, negru = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă) / sârbo-croată (/sârbo-croată fostă). Formatul ( x / y / z ) reprezintă datele conform recensămintelor din 1869 ( doar limbă ), 1930 și respectiv 2002. Crf. = croatofon. Vezi hărțile aferente aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.


   The list of communities in Romania ( in the Banat ) with Croatian population (past or present) of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, black = 4-9%. Place names will be in the format Romanian (/ Romanian former) / Serbo-Croatian (/Serbo-Croatian former). The format ( x / y / z ) represents the data according to the censuses of 1869 ( language only ), 1930 and 2002 respectively. Crf. = Croatian speaking. See corresponding maps here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

Crașovenii: Carașova / Crașova / Karaševo / Krašova ( 96 / 88 / 81 ), Iabalcea / Jabalče ( 100 / 82-58 / 93-39 ), Nermed / Neremić ( 100 / 100 / 98 ), Lupac / Lupak ( 97 / 90 / 87 ), Clocotici / Klokotić ( 94 / 99 / 96 ), Rafnic / Ravnik ( 100 / 49 / 96; datele pt. 1930 sunt aberante ), Vodnic / Vodnik ( 97 / 100 / 98 ), Tirol ( 9%, probabil 15% în 1966 )

 

Croații propriu-ziși: Radojevo / Klarija (1% sau 10 persoane, 18% la 1851, Claria Croată / Hrvatska Klarija a fost și separată), Cenei / Čenej ( 1%, sau 17 pers., din care doar 7 crf., 5% la 1910, greu de identificat în alte recensăminte; s’ar zice 30% crf. la Ceneiu Croat / Hrvatski Čenej la 1869, 22% la 1890, 17% la 1900 ), Checea / Keča ( 3%, toți crf., 4% în 1992, f. greu de depistat în recensăminte mai vechi, probabil în jur de 10% la 1930; la Checea Croată / Hrvacka Keča, 61% crf. la 1869, 40% la 1890, probabil spre 46% la 1910 )

Recaș / Rekaš ( 2%, 39% după limbă la 1869, 16% la 1910  ), Radna ( posibil 4% după limbă la 1869 )

Neuzina ( 1% sau 13 pers., majoritari la Neuzina Croată / Hrvatska Neuzina la 1910 ), Boca / Boka ( 5%, 21% la 1910; Boca Croată / Hrvatska Boka a fost și separată)

 

Maghiarii din Crișana (confesiuni) / Hungarians in Crișana (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Bihor / Bihar și Arad / Arad ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. În general, magh. din Bihor tind să fie reformați, precum cei din Transilvania sau cei vechi din Sătmar ( vezi aici ), în timp ce cei din sudul Crișanei ( mai puțini ) tind să fie catolici, dat fiind că această zonă a făcut parte în sec. XVI-XVII din Imperiul Otoman și a fost astfel serios afectată de războaie, fiind ulterior supusă repopulării catolicizante a Habsburgilor. Limita se poate spune că ar fi în mare Crișul Alb. Există totuși în Bihor un număr relativ însemnat de loc. cu pop. magh. catolică sau mixtă, din motive nu întotdeauna clare. Cel puțin unele dintre ele au avut și o pop. de altă origine ( slovacă sau chiar germană ) maghiarizată ( măcar parțial ), ex. Popești / Papfalva / Popesd, Cuzap / Középes, Pădurea Neagră / Feketeerdő, Palota / Újpalota, Bicaci / Mezőbikács, Sâniob / Szentjobb, Cenaloș / Biharcsanálos, Tăutelec / Hegyköztóttelek, Petreu / Monospetri. Altele sau aceleași au aparținut unor așezăminte romano-catolice precum episcopia de Oradea / Nagyvárad ( ex. Belfir, Bicaci / Mezőbikács ) sau abația de la Sâniob ( importantă în cultul Sfântului Ștefan al Ungariei ). Satul Olari / Varsánd din jud. Arad este un caz special, având o pop. magh. luterană colonizată la sf. sec. XVIII din Ungaria.
     Marcatori: albastru = romano-catolici, roșu (violet deschis) = reformați, violet închis = mixt catolici + reformați, turcoaz = luterani.

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in counties Bihor / Bihar and Arad / Arad ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. By and large, Hungarians in Bihor / Bihar tend to be Reformed, just like those in Transylvania or the older Hungarian stratum in Sătmar / Szatmár ( see here ), while those ( fewer ) in southern Crișana or Criș / Körös Country tend to be Catholic, since this area was part of the Ottoman Empire in the 16th-17th c. and was thus deeply affected by wars, being subjected afterwards to the Habsburgs' Catholicising policy of colonisation. The limit may be said to be Crișul Alb ( White Criș / Körös ). There are nonetheless a significant number of communities in Bihor / Bihar with Catholic or religiously mixed Hungarian population, for reasons that are not always obvious. At least some of them have also had a population of different origins ( Slovak or even German ) that has been Magyarised ( at least partially ) in the meantime, e.g. Popești / Papfalva / Popesd, Cuzap / Középes, Pădurea Neagră / Feketeerdő, Palota / Újpalota, Bicaci / Mezőbikács, Sâniob / Szentjobb, Cenaloș / Biharcsanálos, Tăutelec / Hegyköztóttelek, Petreu / Monospetri. Others or the same used to belong to Roman Catholic establishments such as the Bishopric of Oradea / Nagyvárad ( e.g. Belfir / Bélfenyér, Bicaci / Mezőbikács ) or the Abbey of Sâniob / Szentjobb ( important in the cult of Saint Stephen of Hungary ). The village Olari / Varsánd in County Arad / Arad is a special case, having a Lutheran Hungarian population that was colonised from Hungary towards the end of the 18th c.
     Markers: blue = Roman Catholics, red ( light violet ) = Reformed, violet = mixed Catholics + Reformed, turquoise = Lutherans.

Maghiarii din Maramureș și Sătmar (confesiuni) / Hungarians in Maramureș and Sătmar (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Satu Mare / Sătmar și Maramureș ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. Există în aceste zone un echilibru între romano-catolici și reformați. În general, confesiunea reformată marchează și aici prezența pop. maghiare vechi. Romano-catolicii maghiari sunt în zona de câmpie a Sătmarului în general șvabi maghiarizați sau rezultat al asimilării confesionale produse de aceștia. Pop. maghiară din așezările miniere ( în special în zona auriferă din Sătmarul de munte, i.e. Baia Mare și împrejurimile, dar și așezarea cupriferă Băile Borșa sau ocne precum Șugatag sau Coștiui ) este covârșitor catolică, în mare parte rezultatul colonizărilor din perioada habsburgică. Acestea rezultau cel mai adesea în noi așezări industriale cu pop. catolică adusă din diferite state habsburgice și etnic eterogenă, dar în bună parte germanofonă, ulterior asimilată la etnia maghiară. Unii romano-catolici pot fi pur și simplu rezultat direct al eforturilor Contrareformei sec. XVIII. În zona de câmpie a Sătmarului, lângă granița cu Ungaria, există și o considerabilă pop. maghiară greco-catolică, rezultatul maghiarizării rom. și ucr. în sec. XIX-XX.  

     Marcatori: albastru = romano-catolici, roșu (violet deschis) = reformați, galben = greco-catolici, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + greco-catolici, verde = mixt romano-catolici + greco-catolici. Loc. cu doi marcatori sunt clasificate ca triconfesionale, succesiunea marcatorilor sugerând cumva ponderile.

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in counties Maramureș / Máramaros and Satu Mare / Sătmar / Szatmár ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. In these areas there is a balance between Roman Catholics and Reformed. In general, the Reformed denomination signals here too the presence of an older Hungarian population. In the lowland area of Sătmar / Szatmár the Hungarian Roman Catholics are generally Magyarised Swabians or the result of the denominational assimilation they produced. The Hungarian population of the mining settlements ( especially in the gold-mining region in the Sătmar highland, i.e. Baia Mare / Nagybánya and its environs, but also the copper-mining settlement Băile Borșa / Borsabánya or the salt mines in Ocna Șugatag / Aknasugatag and Coștiui / Rónaszék ) is overwhelmingly Catholic, to a great extent as a result of colonisations during the Habsburg period. These used to result most often in new industrial settlements with a Catholic population brought from various Habsburg states and ethnically diverse, but to a great extent German-speaking, later on assimilated to the Hungarian ethnic group. Some Roman Catholics can be simply the direct result of the 18th-c. Counter-Reformation. In the lowland area of Sătmar / Szatmár, next to the border with Hungary, there is also a significant Greek Catholic Hungarian population, the result of 19th- and 20th-c. Magyarisation.     

     Markers: blue = Roman Catholics, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Greek Catholics, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Greek Catholics, green = mixed Roman Catholics + Greek Catholics. Communities with two markers are classified as three-denominational, the markers' succession suggesting somewhat the respective proportions.

Maghiarii din NV Transilvaniei (confesiuni) / Hungarians in NW Transylvania (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Cluj ( + întregul fost Scaun al Arieșului ), Sălaj și Bistrița-Năsăud ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. Predomină reformații, cu câteva sate unitariene și romano-catolice, în general rămase așa din perioada Reformei și Contra-Reformei ( probabil și sub influența unor seniori locali, precum la Mănăștur / Kolozsmonostor, Baciu / Kisbács, Florești / Feneșu Săsesc / Szászfenes și Leghia / Jegenye, care au aparținut abației de la Mănăștur și apoi colegiului iezuit din Cluj / Kolozsvár ). Două sate din fostul District al Bistriței, Jeica / Zselyk și Moruț / Aranyosmóric / Szászmóric / Moritzdorf, sunt parțial, respectiv total, luterane, prin influență săsească. Vița / Vice a început să devină catolică în anii 1870. Valea Vinului / Radnaborberek este o colonie minieră din sec. XIX, cu o pop. predominant catolică, la origine maghiară și în mai mică măsură germană, astăzi oarecum românizată.  

     Marcatori: albastru = romano-catolici, turcoaz = luterani, roșu (violet deschis) = reformați, galben = unitarieni, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + unitarieni, verde = mixt catolici + unitarieni. Linii negre = Scaunul secuiesc al Arieșului. Loc. cu doi marcatori sunt clasificate ca triconfesionale, succesiunea marcatorilor sugerând ponderile.

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in counties Cluj / Kolozs ( + the whole former Arieș / Aranyos Seat ), Sălaj / Szilágy and Bistrița-Năsăud / Beszterce-Naszód ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. The Reformed predominate, with a few Unitarian and Roman Catholic villages, which are thus from the time of the Reformation and Counter-Reformation ( probably also under the influence of some local landlords, such as in Mănăștur / Kolozsmonostor, Baciu / Kisbács, Florești / Feneșu Săsesc / Szászfenes and Leghia / Jegenye, which used to belong to the Mănăștur Abbey and later on to the Jesuit College in CLuj / Kolozsvár ). Two villages in the former Bistrița / Bistritz District, Jeica / Zselyk and Moruț / Aranyosmóric / Szászmóric / Moritzdorf are one partially and the other totally Lutheran, via the Saxon influence. Vița / Vice began to convert to Catholicism in the 1870s. Valea Vinului / Radnaborberek is a 19th-c. mining settlement, with a mostly Catholic population, originally Hungarian and to a lesser extent German, nowadays somewhat Romanianised.   

     Markers: blue = Roman Catholics, turquoise = Lutherans, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Unitarians, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Unitarians, green = mixed Catholics + Unitarians. Black lines = Arieș / Aranyos Szekler Seat 

Maghiarii din SV Transilvaniei (confesiuni) / Hungarians in SW Transylvania (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor din jud. Sibiu, Alba ( + întregul fost Scaun al Arieșului ) și Hunedoara ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. În general pop. magh. de aici a fost mai demult aproape exclusiv reformată ( sau unitariană, în partea de nord a Scaunului Arieșului ). Cei din Săcădate / Oltszakadát și cel puțin o parte dintre cei din Copșa Mică / Kiskapus, ambele sate din fostele scaunele săsești, sunt luterani sinodo-prezbiterieni și deci vechi. Doar în puține alte asemenea loc. există pop. magh. semnificativă, probabil mai nouă ( Mediaș / Medgyes, Nou Român / Oláhújfalu etc. ). În satele Tiur / Tűr și Buia / Bólya s'a trecut masiv la catolicism la mijlocul sec. XIX. La Cristur / Csernakeresztúr și Streisângeorgiu / Sztrigyszentgyörgy au fost colonizați secui catolici din Bucovina în perioada dinaintea Primului Război Mondial. Maghiarii din noile localități industriale dezvoltate în periaoda habsburgică ( minerit de metale în Munții Apuseni și de cărbune în Valea Jiului, siderurgie în zona Hunedoarei etc. ) erau, ca și în alte părți, preponderent catolici. Ei i'au asimilat în bună măsură în aceste localități pe germanii catolici ( în special austrieci ), proces care pe alocuri a început probabil încă înainte de perioada dualistă.  

     Marcatori: albastru = romano-catolici, turcoaz = luterani, roșu (violet deschis) = reformați, galben = unitarieni, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + unitarieni, verde = mixt catolici + unitarieni. Linii negre = Scaunul secuiesc al Arieșului.

     This is the map of the denominational profile of Hungarians in counties Sibiu / Szeben, Alba / Fehér ( + the whole former Arieș / Aranyos Seat ) and Hunedoara / Hunyad ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. In general, in the past the Hungarian population here used to be almost exclusively Reformed ( or, in the northern part of Aranyos Seat, Unitarian ). The ones in Săcădate / Oltszakadát and at least some of those in Copșa Mică / Kiskapus, both villages in the former Saxons seats, are Lutherans ( synodal-presbyterian ) and therefore old. Only in few other similar communities is there any significant, probably more recent, Hungarian population ( Mediaș / Medgyes, Nou Român / Oláhújfalu etc. ). In the villages of Tiur / Tűr and Buia / Bólya there was massive conversion to Catholicism in the mid-19th c. Catholic Szeklers from Bukovina were settled in Cristur / Csernakeresztúr and Streisângeorgiu / Sztrigyszentgyörgy in the period before the First World War. In the new industrial communities organised during the Habsburg period ( ore mining in the Apuseni Mountains, coal mining in the Jiu Valley, steelworks in the Hunedoara area etc. ), as in other places, the Hungarians were predominantly Catholics. In these communities they have significantly assimilated the Catholic Germans ( especially Austrians ), a process that probably began in some places even before the Dual Monarchy period.  

     Markers: blue = Roman Catholics, turquoise = Lutherans, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Unitarians, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Unitarians, green = mixed Catholics + Unitarians. Black lines = Arieș / Aranyos Szekler Seat 

Maghiarii ne-secui din jud. Mureș (confesiuni) / Non-Szekler Hungarians in Mureș County (denominations)

     Acesta este harta distribuției confesionale a maghiarilor ne-secui din jud. Mureș și Harghita ( vezi lista ), cu referire doar la ponderea relativă a confesiunilor maghiare și la localitățile cu cel puțin 10% maghiari. Predomină hotărât reformații. Există o oarecare prezență unitariană pe Valea Târnavei Mici, precum și romano-catolici împrăștiați prin diverse locuri, poate în legătură cu foștii seniori locali ( ex. familia Haller la Sânpaul ) sau cu originea recentă ( secui în fostele sate săsești ). În zona Toplița și mai jos pe Mureș sunt probabil catolici veniți din Secuime. Alte comunități catolice își au originea în colonizări organizate din epoca austriacă, fie de tip militar ( dărăbanți secui la Gurghiu ) fie de tip manufacturier ( sticlari germani la Glăjărie, unde stăpânea ca și la Gurghiu fam. cat. Bornemisza ). În unele sate foste săsești, deși comitatense și nu scăunale, există și luterani sinodo-prezbiterieni. Există și o mică prezență neo-protestantă.  
      Marcatori: albastru = romano-catolici, turcoaz = luterani, roșu (violet deschis) = reformați, galben = unitarieni, violet închis = mixt catolici + reformați, portocaliu-roșu = mixt reformați + unitarieni, verde = mixt catolici + unitarieni. Linii negre = Ținutul Secuiesc.


     This is the map of the denominational profile of non-Szekler Hungarians in Mureș County ( see list ), referring only to the relative weight of Hungarian denominations and to communities with at least 10% Hungarians. The Reformed are clearly predominant. There is a certain Unitarian presence in the Târnava Mică Valley, as well as Roman Catholics scattered over many areas, perhaps in connection with the former local noble lords ( e.g. the Haller family in Sânpaul / ) or with the recent origin ( Szeklers in the former Saxon villages ). In the Toplița area and further down the Mureș / Maros they are probably Catholics originating in the adjacent Szekler Land. Other Catholic communities probably trace their origin to organised colonisations of the Austrian period, be they military ( Szekler Trabanten in Gurghiu / ) or manufacturing ( German glassworkers in Glăjărie / , where the local lords were, as in Gurghiu, the Catholic family Bornemisza ). In some formerly Saxon villages, be they county villages and not Saxon seat villages, there are also Lutherans ( synodal-presbyterian ). There is also a small neo-Protestant presence.     
     Markers: blue = Roman Catholics, turquoise = Lutherans, red ( light violet ) = Reformed, yellow = Unitarians, violet = mixed Catholics + Reformed, orange-red = mixed Reformed + Unitarians, green = mixed Catholics + Unitarians. Black lines = Szekler Land 

 

Romano-catolicii din Ținutul Secuiesc (hartă) / Roman Catholics in the Szekler Land (map)

Aceasta este harta corespunzătoare listei din postul precedent. Localitățile cu populație romano-catolică de minim 10% din Ținutul Secuiesc. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = scaunele secuiești. Linia albastră mare = linia principală de demarcație între catolici și protestanți.

This is the map corresponding to the list in the preceding post. Communities in the Szekler Land where Roman Catholics are at least 10% of the population. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = Szekler seats. Main blue line = basic line of separation between Catholics and Protestants.

View Romano-catolici în Secuime / Roman Catholics in the Szekler Land in a larger map

Romano-catolicii din Ținutul Secuiesc (listă) / Roman Catholics in the Szekler Land (list)

Toți romano-catolicii din Ardeal fac parte din Arhidioceza de Alba-Iulia / Gyulafehérvár, exemptă ( supusă direct Sfântului Scaun ) și întemeiată în jurul anului 1000 de Sfântul Ștefan, regele Ungariei, în cadrul campaniei sale de convertire a maghiarilor la creștinism. Lista localităților cu populație romano-catolică de minim 10% din Ținutul Secuiesc, dar numai la sud și vest de linia principală de demarcație descrisă aici și aici. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = scaunele secuiești. Linia albastră mare = linia principală de demarcație între catolici și protestanți. Numele localităților sunt în formatul română (/ română fostă )/ maghiară. Sursa: http://www.kia.hu/konyvtar

   

Roman Catholic Church in Ditrău / Ditró 

All Roman Catholics in Transylvania belong to the Archdiocese of Alba Iulia / Gyulafehérvár, exempt ( directly subordinate to the Holy See ) and founded around 1000 by St Stephen, king of Hungary, as part of his campaign to convert Hungarians to Christianity. The list of all communities in the Szekler Land where Roman Catholics are at least 10% of the population, but only south and west of the main line of separation, which I have described here and here. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = Szekler seats. Main blue line = basic line of separation between Catholics and Protestants. Placenames are in the format Romanian (/ Romanian formerly)/ Hungarian. Source: http://www.kia.hu/konyvtar

     

Târgu Mureș ( 14%, 28% la 1900; + Podeni / Hidvég anexat, 12% la 1890 ), Mureșeni / Medeșfalău / Meggyesfalva ( 11% ), Sâncraiu de Mureș / Marosszentkirály ( doar 7%, 26% la 1900, s’au înm. mult ref.; + Cornățel / Egerseg / Egerszeg 17% ), Sângeorgiu de Mureș / Marosszentgyörgy ( 23% ), Cotuș / Csejd ( 14%, 5% la 1900; în defavoarea ref. ), Icland / Ikland ( 12% ), Săcăreni / Székes ( 11% ), Ernei / Erneu Mare / Nagyernye ( 39% ), Călușeri / Székelykál ( 51%, 28% la 1900 ), Tofalău / Tófalva ( 40% sau 8 din 20; inexistenți la 1850, apoi desființat și reînființat înainte de 1992 )

     

The Roman Catholic church in Târgu Mureș / Marosvásárhely

Vărgata / Csikfalva ( 14%, 4% la 1900 ), Grâușorul / Buza / Buzaháza ( 31%, 11% la 1850; au scăzut mult unit. ), Mitrești / Sânmărtinu Nirajului / Nyárádszentmárton ( 15%, 4% la 1900 ), Vadu / Vadad ( 27%, 4% la 1900; s’au inversat raporturile cu ref. ), Valea / Iobăgeni / Jobbágyfalva ( 47%, 32% la 1850 ), Șilea Nirajului / Nyárádselye ( 38% )

Miercurea Nirajului / Nyárádszereda ( 20%, 13% la 1900, fără Sântana Nirajului și Sântandrei ), Dumitreștii / Demeterfalva ( 19%, 27% la 1900; + Surda 22% ), Șardu Nirajului / Székelysárd ( 16% ), Maiad / Nyomát ( 12%, similar ), Tâmpa / Székelytompa ( doar 4%, dar 18% la 1900; au apărut mulți ‘alții’ nespecificați )

Ungheni / Nirașteu / Nyárádtő ( 6%, 12% la 1900 ), Măgherani / Nyárádmagyarós ( 8%, 11% la 1900 ),Gălești ( 10% prin rotunjire, 16% la 1900 fără Sânvăsii / Sânlăslău Nirajului / Nyárádszentlászló )

     

Acățari / Acășfalău (?) / Ákosfalva ( 23%, 9% la 1850; continuă creștere în defavoarea ref. ), Gruișor / Kisgörgény ( 11%, similar ), Troița / Sânharomșag / Szentháromság ( 49% ) 

Fântânele / Gyulakuta / Gyalakuta ( 10% ), Bedeni / Bede ( 14%, mult mai puțini în trecut ), Călimănești ( doar 5%, dar 15% la 1900; s’au înm. ref. ),

Trei Sate / Hármasfalu ( 11%; Ștefănești / Székelyszentistván, Cioc / Csókfalva, Hotești / Atosfalva + Borzond ), Bezidu Nou / Bözödújfalu ( 87%, 33% la 1900, dar nu e relevant, fiindcă poate nu e continuitate )

   

Vețca / Székelyvécke ( 86% ), Jacodu / Magyarzsákod ( 51% ), Sălașuri / Székelyszállás ( 92% ), Dumitreni / Szentdemeter ( 92% ), Bordoșiu / Bordos ( 92%, 81% la 1900 ), Cibu / Csöb ( 90% )

      

Ocna de Jos / Alsósófalva ( 12% ), Atid / Etéd ( 41%, 8% la 1850, 18% la 1900 ), Firtușu / Firtosváralja ( 14%, 2% la 1900 )

     

Vidacut / Hidegkút ( 8%, Vidacutul Secuiesc / Unguresc / Székely / Magyar 21% la 1900 ), Secuieni / Uisechel / Újszékely ( 16%, 1% la 1900 ), Cristuru Secuiesc / Székelykeresztúr ( 10% ), Cădaciu Mare / Nagykadács ( 12%, inexistenți la 1850 ), Betești / Betfalău / Betfalva ( 5%, similar la 1850, 12% la 1900 ), Porumbenii Mici / Porumbu Mic / Kisgalambfalva ( 14%, 2% la 1900 )

     

Cireșeni / Sükő ( 12% ), Forțeni / Farcád ( 12%, inexistenți la 1850 ), Hoghia / Hogia / Hodgya ( 16%, 6% la 1900 ), Oțeni / Ocfalva ( 12%, 2% la 1900 ), Tăureni / Bicafalău / Bikafalva ( 21%, 11% la 1900 ), Mugeni / Bighiș / Bögöz ( 17%, 5% la 1900 ), Mătișeni / Mátisfalva ( 12%, 1% la 1900 ), Ulieș / Caniadu / Kányád ( 18%, 1% la 1900 ), Nicolești / Miklósfalva ( 24%, 4% la 1900 )   

     

The Franciscan church in Odorheiu Secuiesc / Székelyudvarhely

    
Alexandrița / Sándortelke ( 20%, 2% la 1900 ), Arvățeni / Árvátfalva ( 21%, similar 1900, doar 2% la 1850 ), Văleni / Patakfalva ( 14% ), Mărtiniș / Homoródszentmárton ( 14% ), Chinușu / Sulfureni / Kénos ( 12%, 1% la 1900 ), Ghipeș / Gyepes ( 11% )

Iașu / Jásfalva ( 50%, inexistenți chiar la 1930 ), Vasileni / Homoródszentlászló ( 32%, 2% la 1900 ), Obrănești / Ábránfalva / Ábrahámfalva ( 0 din 6, dar 29% la 1850 și 18% la 1900 ), Locodeni / Lokód ( 25%, inexistenți la 1900 ), Merești / Homoródalmás ( 14% ) 

     

  Sânpaul / Homoródszentpál ( 17%, 1% la 1900 ), Ocland / Oklánd ( 29%, 1% la 1850, 13% la 1900 ), Crăciunel / Karácsonfalva ( 43%, 13% la 1850, 23% la 1900 ), Petreni / Homoródszentpéter ( 10%, inexistenți la 1900 )

     

Baraolt ( 36%, 71% la 1900, 87% la 1850 ), Căpeni / Köpec ( 24%, 11% la 1900, infim la 1850 ), Micloșoara / Miklósvár ( 80% ), Aita Mare / Nagyajta ( 10% )

     

Bodoc / Sepsibodok ( 13% ), Zălan / Zalán ( 11%, 3% la 1900 ), Zoltan / Étfalva(-)zoltán ( 22%, infim la 1900 în ambele sate ), Calnic / Kálnok ( 19%, 7% la 1900; în defavoarea unit., ref. la fel )

Valea Crișului / Sepsikőröspatak ( 74%, 58% la 1900; în defavoarea unit.; s’au înm. și ref. ), Arcuș / Árkos ( 25%, 9% la 1900; v. precedentul ), Sf. Gheorghe ( 33%, 21% la 1900, 15% la 1850 )

Icafalău ( 28% ), Albiș / Kézdialbis ( 13%, 5% la 1900 ), Dalnic / Dálnok ( 16%, 6% la 1900 )

    

 

   

Chilieni / Kilyén ( 35%, 17% la 1900, inexistenți la 1850 ), Coșeni / Szotyor ( 20% ), Ilieni / Illyefalva ( 38%, 21% la 1900 ), Sâncraiu / Sepsiszentkirály ( 34%, 3% la 1900; în defavoarea unit. ), Ozun / Uzon ( 21% ), Lisnău / Lisznyó ( 19%, 2% la 1900; au cam disp. rom. ), Sântionlunca / Szentiván(-)laborfalva ( 52%, 35% la 1900, la 1850 38% la Sântion / Sepsiszentiván și 20% la Lunca / Laborfalva; unit. mulți din Lunca s’au împuținat f. tare în sec. XX )

Boroșneu Mic / Kisborosnyó ( 13%, 2% la 1900 ), Țufalău / Cófalva ( 11%, 3% la 1900 ), Brateș / Barátos ( 13%, 4% la 1900 )

     

Covasna / Kóvászna ( 21%, 10% la 1900 ), Zăbala / Zabola ( 33%; + Pava / Páva, 33% la 1900 ), Surcea / Szörcse ( 11% ), Tamașfalău / Székelytamásfalva ( 19% ), Comandău / Kommandó ( 43%, 33% la 1910 )

     

The Franciscan convent in Șumuleu-Ciuc / Csíksomlyó