Românii din Serbia Centrală (hartă) / Romanians in Central Serbia (map)

   Românii din Serbia Centrală (numiți de obicei în Serbia "vlahi" iar în România, oarecum impropriu, "români din Valea Timocului" sau "timoceni"), locuiesc în districtele Bor, Zaječar / Zăiceari, Braničevo și Pomoravlje din nord-estul Serbiei propriu-zise, între Morava și Dunărea românească, în special de o parte și de alta a Carpaților Serbiei. Câteva sate se găsesc la vest de Morava. Românii din Serbia Centrală au migrat aici din actuala Românie în epoci diferite, dar baza acestei populații sunt imigranții sec. XVIII și XIX. Cei aflați la vest de munți (deci vizavi peste Dunăre de Banat) au fost în general colonizați de administrația austriacă între 1718 și 1739, perioada când această zonă a făcut parte din Banatul Timișoarei. În vest, spre Morava și dincolo de ea, colonizarea s'a făcut într'un alt stat habsburgic, Regatul Serbiei. Originea acestor români este probabil în Banatul Montan, ei vorbind o română bănățeană și desemnându-se ca "ungureni". O excepție ar fi românii din Majdanpek, care ar fi bufani (olteni stabiliți în Banat în sec. XVIII și începutul sec. XIX, ceea ce în cazul de față se referă probabil tot la perioada 1718-1739). Românii de la est și sud-est de Carpații Serbiei vorbesc o română olteană și se desemnează ca "țărani", fiindcă au migrat din Țara Românească (mai precis din Oltenia) în sec. XVIII-XIX, din motive sociale și economice. Partea de nord a acestui teritoriu (zona Negotin) a făcut parte și ea din Banatul Timișoarei între 1718 și 1739, deci poate a existat colonizare românească aici și sub administrație austriacă. "Țăranii" au aceeași origine cu românii din NV Bulgariei (zona Vidinului).

   Românii din Serbia Centrală nu locuiesc acolo din Antichitate sau Evul Mediu, teorie lipsită de orice fel de dovezi sau indicii și infirmată de numărul infim de toponime românești. De asemenea, fiindcă s'au dezvoltat în perioada modernă sub regimurile otoman și sârb, ei nu și'au creeat niciodată instituții proprii, nu au avut și nu au învățământ în limba proprie, nu au avut și nu au Biserică în limba proprie (aparțin Bisericii Ortodoxe Sârbe). Din acest motiv nu au fost influențați de apariția conștiinței naționale românești în sec. XVIII-XX (dar mai ales în sec. XIX), fiind în schimb părtași la apariția conștiinței naționale sârbe în aceeași perioadă. Ei sunt de aceea români doar în sens etnic (practic lingvistic), în sens național-civic sunt sârbi. De'a lungul sec. XX fenomenul de asimilare a fost puternic și continuă, astăzi fiind mult mai puțini "vlahi" decât acum un secol. După căderea comunismului, o parte a lor au început să se organizeze ca minoritate etnică într'un sens mai puternic și să ceară drepturi de la statul sârb, inclusiv în contextul activităților statului român în zonă și al presiunilor diplomatice. Unii au început să se identifice în recensăminte ca români și nu vlahi. Mai jos harta corespunzătoare postului anterior, pentru recensământul sârbesc din 2002. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, roșu-portocaliu = 10-24%, negru = 4-9%.

Romanian church in Malajnica, the only such place of worship in Central Serbia

   Romanians in Central Serbia (usually called "Vlachs" in Serbia) live in the Bor, Zaječar, Braničevo and Pomoravlje districts in the NE part of Serbia proper, between the Morava and the Romanian section of the Danube, especially on either side of the Serbian Carpathians. A few villages lie west of the Morava. Romanians in Central Serbia migrated there from today's Romania in different periods, but the core of this population are the 18th- and 19th-c. immigrants. Those who live on the western side of the mountains (so facing the Banat across the Danube) were mostly settled by the Austrian administration between 1718 and 1739, when this area was part of the Banat of Timișoara / Temeswar / Temišvar. Further west, towards the Morava and beyond it, the settlement took place in another Habsburg state, the Kingdom of Serbia. The origins of these Romanians lie probably in the Highland Banat, since they speak a Banatian form of Romanian and call themselves "ungureni" (i.e. people from the historical Kingdom of Hungary). The Romanians of Majdanpek are seemingly an exception, as they are supposed to be "bufani" (i.e. Oltenians settled in the Banat in the 18th and early 19th c., which in this case probably refers again to the 1718-1739 period). Romanians who live on the eastern and southeastern side of the Serbian Carpathians speak an Oltenian form of Romanian and call themselves "țărani", because they migrated from Wallachia (in Romanian "Țara Românească", i.e. "the Romanian Land"), from Oltenia more precisely, in the 18th and 19th c., for social and economic reasons. The northern part of the territory (the Negotin area) was also part of the Banat of Timișoara between 1718 and 1739, so perhaps Romanian colonisation also took place there under the Austrian administration as well. The "țărani" have the same origin as the Romanians in NW Bulgaria (the Vidin area).

   Romanians in Central Serbia do not live there since Antiquity and the Middle Ages, which is a theory devoid of any proof or clue whatsoever and proved false by the minute number of Romanian placenames. Also, because they evolved in modern times under the Ottoman and Serbian regimes, they never created institutions of their own, they have not had and do not have education in their own language, they have not had and do not have Church in their own language (they belong to the Serbian Orthodox Church). Because of this, they have not been influenced by the rise of Romanian national consciousness in the 18th-20th c. (but chiefly in the 19th c.), but have taken part in the rise of Serbian national consciousness throughout the same period. They are for this reason Romanians only in an ethnic (linguistic, really) sense, in a national-civic sense they are Serbs. The assimilation process has been strong throughout the 20th c. and it continues; there are far fewer "Vlachs" today than there were a century ago. After the fall of communism, some of them have begun to organise themselves as an ethnic minority in a stronger sense and to demand minority rights from the Serbian state, including in the context of the Romanian state's activity in the area and of diplomatic pressure. Some have begun to identify as Romanians in censuses and not as Vlachs. See below the map corresponding to the preceding post, for the 2002 Serbian census. Blue =  at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, red-orange = 10-24%, black = 4-9%. 

   

Românii din Serbia Centrală (listă) / Romanians in Central Serbia (list)

   Lista localităților cu populație românească de cel puțin 4% din Serbia Centrală, așa-zișii "vlahi" sau "români din Valea Timocului". Datele sunt valabile pentru recensământul sârbesc din 2001, uneori însoțite de comparație cu datele din 1930, preluate din această hartă. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-24%, negru = 4-9%. Numele localităților vor fi în formatul (română /) sârbă (/sârbă fostă). Vezi harta aferentă aici. 

   The list of communities in Central Serbia with Romanian population  (the so-called "Vlachs") of at least 4%. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange-red = 10-24%, black = 4-9%. Data are as per the 2001 census, sometimes compared with the 1930 data, taken from this map. Place names will be in the format (Romanian /) Serbian (/ Serbian formerly). See the corresponding map here.

                                                                                                                                                                       

     În 2002 reprezentau 12% din pop. Dist. Bor (17% românofoni). În obșt. Bor 18% (19% romf.), în obșt. Cladova / Kladovo 3% (7% romf.), în obșt. Maidanpek 12% (16% romf.), iar în obșt. Negotin 8% (20% romf.). În obșt. Cladova erau la Cladova / Kladovo 2% ( față de 1/3 în 1930 ), iar în fostele sate maj. cam 2-3%, în special în zona Clisurii ( deloc la Teklija, probabil din cauza mutării satului cu ocazia construirii barajului ). Excepții: la Mala Vrbica 5%, Rtkovo 6%, Korbovo 5%, Velika Kamenica 13%, Velesnica 8%, Grabovica 5%, Brza Palanka 6% și Kupuzište 15%.

     În obșt. Negotin sunt în Negotin 2%, iar în satele (foste) maj. sunt la Slatina 31%, la Urovica 33%, Mihajlovac 12%, Vratna 27%, Iabukovac 16%, Plavna 20%, Malajnica 34%, Dušanovac / Đanjevo 19%, Radujevac 10%, Samarinovac 15%, Bukovče 8%, Kobišnica 19%, Kovilovo 58%, Aleksandrovac / Zlokuče 51%, Crnomasnica / Tomislavovo 18%; procente mai mici ( adesea destul de inexplicabil ) la Mala Kamenica, Dupljane, Prahovo, Miloševo / Koroglaš, Srbovo / Srbovlah (4%), Mokranje / Milanovo, Veljkovo / Bljuvanovac.

    În obșt. Bor sunt în Bor 6% iar în (fostele) localități maj. sunt la Gornjane 81%, Tanda 53%, Luka 62%, Topla 61%, Bučje 83%, Oštrelj 33%, Slatina 40%, Šarbanovac 52%, Brestovac 25%, Zlot 43%, Krivelj 60% ( dați ca infimă min. pe harta de la 1930 ), Metovnica 75%; toate în jurul Bor-ului. În dist. Zaječar / Zăiceari sunt 5% (6% romf.), anume 5% în orașul (=obșt.) Zaječar / Zăiceari (6% romf.), în obșt. Boljevac 27% (28% romf.), deloc în obșt. Knjaževac și Sokobanja. În obșt. Zăiceari sunt absenți în oraș dar prezenți în N, și în (fostele) localități maj. dintre Negotin și Bor: la Glogovica 49%, Dubočane 84%, Velika Jasikova 37%, Mala Jasikova 71%, Tabakovac 10%, Veliki Jasenovac 26%, Mali Jasenovac 41%, Šipikovo 31%, Halovo 28%, Gradskovo 28% și Čokonjar 12%. În jurul Zăiceariului sunt: la Nikoličevo 12%, la Šljivar 22%, Lubnica 36%, Gamzigrad / Felix Romuliana 18%, dar în procente f. mici și ciudat de mici la Prlita ( nume românesc ) și Grljan.

    În obșt. Boljevac sunt în Boljevac 18%, iar în (fostele) localități maj. sunt la Osnič 63%, Bačevica 51%, Dobro Polje 36%, Mali Izvor 25%, Valakonje 65%, Savinac 44%, Bogovina 27%, Lukovo 9% și Podgorac 53%; absenți inexplicabil din Ilino.

    În obșt. Majdanpek din Districtul Bor, care reprezintă zona de trecere dintre cele două nuclee rom., sunt la Majdanpek 4%, iar în satele (foste) maj. sunt la Topolnica 16%, la Klokočevac 8%, Crnajka 29%, Rudna Glava 28%, Jasikovo 49%, Leskovo 41%, Boljetin 10% (1/3 la 1930), Vlaole 69% (dat ca total sârbesc pe harta de la 1930), Debeli Lug 29%, dar aproape dispăruți din cele de pe malul Dunării. În Districtul Braničevo sunt 7% (10% romf.), anume 2% în obșt. Veliko Gradište (4% romf.), 9% în obșt. Golubăț / Golubac (13% romf.), 3% în obșt. Žabari (7% romf.), 22% în obșt. Žagubica (27% romf.), 28% în obșt. Kučevo (38% romf.), 3% în obșt. Malo Crniče (7% romf.), 11% în obșt. Petrovac (16% romf.) și practic deloc în obșt. urbană Požarevac. În obșt. Žagubica sunt nesemnificativi în Žagubica, iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Laznica 64%, la Osanica 57%, Sige 67%, Krepoljin 16%, Bliznak 10%, Milanovac (/ Magudica ? ) 25%, Breznica 53% (nu apare ca având nici un rom. pe harta de la 1930), Medveđica 95%, Selište 43%; procente f. mici și inexplicabile la Vukovac, Milatovac și Krupaja.

    În obșt. Kučevo sunt în Kučevo 4% (deloc pe harta de la 1930), iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Neresnica 51%, la Bukovska 84%, Cerovica 25%, Mustapič 70%, Sena 27%, Srpce 15%, Lješnica 39%, Turija 27%, Rakova Bara 80%, Radenka 70%, Ševica 53%, Duboka 9%, Voluja / Cigansko Selo 39%, Kaona 35%, Vukovič 69%, Ceremošnja 17%, Brodica 47%, Blagojev Kamen 37% (ultimele două inexistente pe harta de la 1930); Majdan Kučajna, total rom., pare să fi dispărut, cel puțin administrativ (poate anexată la Kučajna, dar acolo nu sunt deloc rom.), la fel Veliki Crnivrh. În obșt. Golubac sunt la Golubac 6%, la Brnjica pe malul Dunării 16%, Dvorište imediat la S de Golubac 60%, Žitkovica 28%, Krivača 88%, Kudreš 20% și Snegotin 37% (pe harta de la 1930 nu apar loc. maj., dar e probabil greșit). În obșt. Veliko Gradište sunt în Veliko Gradište nesemnificativi, iar la Doljašnica 10%, la Topolovnik 14%, Češljeva Bara 19%.

În obșt. Petrovac sunt în Petrovac nesemnificativi, iar în localitățile (foste) maj. sunt: la Leskovac 7% ( harta de la 1930 dă 100% ), la Ždrelo 12%, Melnica 46%, Kladurovo 64%, Ranovac 32%, Busur 49%, Dubočka 31%, Rašanac 31%, Manastirica 72%, Starčevo 61% (absenți la 1930?), Vitovnica 46% (la fel), Stamnica 16% (la fel); procent surprinzător de infim la Orljevo. În obșt. Malo Crniče sunt la Vrbnica 14%, Zabrega 18% și la Kobilje 33%. În obșt. Žabari sunt la Viteževo 13%, la Kočetin 26%, 17% la Mirijevo și la Svinjarevo 11%; mai există și un sat sârbesc Vlaški Do.

   În Districtul Pomoravlje sunt 1% ( 1% romf. ), anume în obșt. Despotovac 2% ( 2% romf. ), în obșt. Svilajnac 1% ( 2% romf. ), iar în obșt. Čuprija 4% ( 5% romf. ). În obșt. Svilajnac sunt: la Bobovo 10%, la Proštinac 15%, Subotica 5% și Troponje 7%; există și satul sârbesc cu nume foarte ardelenesc Roanda.

   În obșt. Despotovac sunt la Beljajka 25%, la Židilje 5% (1/3 la 1930), Jasenovo 38% (cvasi-totalitatea la 1930) și la Resavica 22%. În obșt. Čuprija sunt: la Batinac 27%, la Bigrenica 70%, Vlaška 6% (față de ¾ în 1930) și Isakovo 56%. În obșt. Jagodina, sunt la Dobra Voda 5% și la Strižilo 40% (imensa maj. declarați rom. și nu vlahi la recensământ, ceea ce e rar), dincolo de Morava. În obșt. Rekovac se găsesc satele cu nume rom. Ursule și (poate) Sekurić. În obșt. Paraćin sunt la Trešnjevica 8% (de asemenea peste Morava). Cei din obșt. Varvarin ( Districtul Rasina ) au fost puțini ( semnificativ doar cvasi-totalitatea la Cigani, azi aparent Suvaja ) și sunt practic dispăruți (totuși 1% la Bošnjane).