Șcheii (bulgarii) din Transilvania / Bulgarians in Transylvania

The Lutheran church in Rusciori / Reußdörfchen

Bulgarii din Transilvania, care nu mai există, au trăit în cel puțin trei populații distincte, fără legătură între ele. Pentru referință rapidă ele pot fi descrise drept bulgarii ortodocși, luterani și catolici. Primele două grupuri au sosit în Transilvania în Evul Mediu și despre ei este vorba aici. Despre bulgarii catolici, într'un post viitor.

Bulgarii ortodocși sunt cei mai obscuri, ei fiind cunoscuți aproape numai din toponimie. Există mai multe localități ale căror nume fac sau par să facă trimitere la bulgari, dar o comunitate solidă și cu identitate proprie pare să fi existat doar în Șcheii Brașovului. Această așezare lipită de zidul de incintă al Brașovului (azi un cartier al Brașovului), a fost mult timp cunoscută drept "Bulgărimea" (în maghiară "Bolgárszeg", în germană "Belgerei"). Se presupune că a existat aici și un segment de populație românească sud-dunăreană (probabil megleniți). Însuși cuvântul "șchei" sau "schei" (la singular "schiau") însemna în româna mai veche "bulgari" sau "slavi sud-dunăreni". Este foarte probabil ca bulgarii din Șcheii Brașovului să fi venit aici cam în același timp cu bulgarii care trebuie să fi întemeiat Șcheii Câmpulungului (un cartier din vechiul Câmpulung), probabil în secolul XIII sau XIV.

Bulgarii luterani sunt atestați într'o serie de localități din sudul Transilvaniei, aflate toate în spațiul săsesc și în legătură cu sașii, până în sec. XIX. Ei par să fi venit în sec. XIII din zona Vidinului și au probabil aceeași origine precum crașovenii și românii romano-catolici din Slatina de Timiș, fiind probabil la origine bogomili trecuți la catolicism. Cu toții s'au așezat pe lângă comunități săsești, intrând astfel sub păstorirea Prepoziturii catolice săsești, independentă de ierarhia episcopală și devenită în vremea Reformei Episcopia luterană a Transilvaniei. Au devenit astfel luterani, dar astăzi ei nu mai există, fiind asimilați lingvistic și religios de români, cu care au trăit împreună în ultimele secole. În perioada cât au fost luterani au folosit ca limbă în biserică bulgara.

Cea mai mare comunitate de bulgari luterani a fost la Cergău Mic / Kiscserged / Kleinschergied, numit și Cergău Șcheiesc / Bolgárcserged, acesta fiind singurul sat populat complet de ei. Acest sat iobăgesc din Comitatul Alba a fost întemeiat pe lângă Cergău Mare / Nagycserged / Großschergied, numit și Cergău Unguresc / Magyarcserged, locuit în Evul Mediu de sași. Ca în multe alte asemenea sate, la Cergău Mare comunitatea săsească s'a stins prin sec. XVI, în contextul imigrației masive de unguri și mai ales de români. Cam în același timp sau curând după, în jur de 1600, s'au așezat în sat și mulți bulgari ('șchei') din Cergău Mic. Șcheii din Cergău Mare s'au asimilat lingvistic în sec. XVIII și au devenit greco-catolici în decursul sec. XIX. La 1850 mai existau 41 de luterani (cca. 5% din sat), din care 29 par să se fi declarat bulgari, 6 sași și 6 români; parohia luterană s'a desființat la 1897. La Cergău Mic s'au așezat români din Cergău Mare începând cu sec. XVIII, astfel încât șcheii de aici s'au asimilat complet lingvistic până la mijlocul sec. XIX, când începea și asimilarea religioasă. Dacă la 1850 în sat erau încă 82% luterani (aproape toți declarați bulgari) și 17% greco-catolici și ortodocși, la 1930 erau 53% luterani (toți declarați români) și 43% greco-catolici și ortodocși. Luteranii făceau parte în continuare din Biserica "săsească", astăzi Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România. Cercetarea etnografică din anii '20 a arătat că se păstra în continuare un folclor în limba bulgară, sub formă de cântări bisericești. Cu toate acestea, parohia luterană a fost inexplicabil desființată în 1945, credincioșii devenind greco-catolici și apoi ortodocși. În contextul violent anti-german al epocii, se ridică întrebarea dacă desființarea acestei comunități protestante de limbă română nu a fost pur și simplu forțată.

Un alt sat bulgar din Transilvania a fost Rusciori / Reußdörfchen. Aici la 1850 64% din populație pare să fi fost bulgară, 9% germană și 28% ortodoxă și greco-catolică. În perioada dualistă majoritatea luterană se menține, iar datele pentru limbă arată mereu majorități românești solide de cca. 3/4. La 1930 erau 34% români, 30% germani germanofoni și 36% germani românofoni; s'au declarat germani toți luteranii, cei mai mulți fiind bulgari fie românizați fie germanizați. 10% luth. în 1992, toți germ. după etnie; 6% luth. în 2002, din care cca. 3% germ. germf., 2% germ. romf. și 1% rom. La Bungard bulgarii au fost mai puțini și s'au asimilat mult mai repede sau au migrat spre celelalte sate bulgărești. Se pare că mai erau încă 16% la 1762, dar doar 5% la 1850 și au dispărut curând după aceea. Spre deosebire de Rusciori, Bungard a fost populat de sași în Evul Mediu, dar s'a românizat ulterior. Parohia luterană a funcționat până la 1903.

Și despre Vințu de Jos există informații potrivit cărora ar fi avut și o populație bulgară în Evul Mediu, asimilată de populația săsească. La sfârșitul sec. XVI nu mai existau în Vinț nici sași nici șchei.

Satul Armeni, numit în germană Urmenen și în maghiară Örményszékes ("Secașul Armenesc"), apare într'un document de la sfârșitul sec. XIV cu numele de Bolgárszékes ("Secașul Șcheiesc"), dar nu există alte atestări privind populația bulgară de aici.

Și în Lancrăm au trăit șchei, dar au fost asimilați de sașii și românii din sat până la mijlocul sec. al XVIII-lea. Sașii înșiși au dispărut până spre mijlocul sec. al XIX-lea.

Transylvanian Bulgarians, who no longer exist, lived in at least three distinct communities, with no links between them. For quick reference they can be described as the Orthodox, Lutheran and Catholic Bulgarians respectively. The first two groups arrived in Transylvania in the Middle Ages and they are being discussed here. A future post will treat Catholic Bulgarians.

The Orthodox Bulgarians are the most obscure, being known almost only from placenames. There are several settlements whose names refer or seem to refer to Bulgarians, but a solid community with an identity of its own seems to have existed only in Șcheii Brașovului. This settlement adjacent to city wall of Brașov / Kronstadt (and now a neighbourhood of Brașov) was known for a long time as "Bulgărimea" (something like "the Bulgary", in Hungarian "Bolgárszeg", in German "Belgerei"). It is assumed that a Romanian population group from south of the Danube (probably Megleno-Romanians) also lived here. The very word "șchei" or "schei" (singular "schiau") used to mean in older Romanian "Bulgarians" or "Slavs from south of the Danube"). It is very likely that the Bulgarians from Șcheii Brașovului came here around the same time as the Bulgarians who must have founded Șcheii Câmpulungului (a neighbourhood in old Câmpulung), probably in the 13th or 14th c.

The Lutheran Bulgarians are mentioned in a series of settlements in southern Transylvania, all of them in the Transylvanian Saxon area and connected to the Transylvanian Saxons until the 19th c. They seem to have come in the 13th c. from the Vidin area and probably have the same origin as the Krashovani and the Roman Catholic Romanians in Slatina de Timiș, being originally Bogomils converted to Catholicism. All of them settled close to Saxon communities, thus coming under the pastoral authority of the Saxon Catholic Provostship, which was independent of the episcopal hierarchy and which became in the age of Reformation the Lutheran Bishopric of Transylvania. Thus they became Lutheran, but they no longer exist today, having been assimilated linguistically and religiously by the Romanians (and also by the Saxons), with whom they lived together for many centuries. During the time when they were Lutheran they used Bulgarian in church.

The biggest Lutheran Bulgarian community was Cergău Mic ("Lesser Cergău") / Kiscserged / Kleinschergied, also known as Cergău Șcheiesc ("Bulgarian Cergău") / Bolgárcserged, this being the only village they have ever completely inhabitated. They founded this serf village in County Alba / Fehér next to Cergău Mare ("Greater Cergău") / Nagycserged / Großschergied, also known as Cergău Unguresc ("Hungarian Cergău") / Magyarcserged, which was inhabitated in the Middle Ages by Transylvanian Saxons. Like in many similar villages, the Saxon community died out by the 16th c., in the context of massive Hungarian and especially Romanian immigration. Roughly at the same time or shortly thereafter, about 1600, many Bulgarians from Cergău Mic settled in the village. Bulgarians in Cergău Mare assimilated linguistically by the Romanians in the 18th c. and became Greek Catholic all through the 19th c. In 1850 there were only 41 Lutherans left (5% of the village), of which 29 seem to have declared themselves Bulgarians, 6 Transylvanian Saxons and 6 Romanians; the Lutheran parish was abolished in 1897. Romanians from Cergău Mare settled in Cergău Mic starting with the 18th c., so that Bulgarians here were completely assimilated linguistically by the mid-19th c., when religious assimilation also began. If in 1850 82% of the inhabitants were Lutherans (almost all of whom declared themselves Bulgarians) and 17% were Greek Catholics and Eastern Orthodox, in 1930 53% were Lutherans (all of whom declared themselves Romanians) and 43% were Greek Catholics and Eastern Orthodox. The Lutherans were still members of the "Saxon" Church, nowadays the Evangelical Church of the Augsburg Confession of Romania. Ethnographic research in the 1920s showed that Bulgarian-language folklore was still surviving in the shape of church songs. Despite all this, the Lutheran parish was inexplicably abolished in 1945, with the faithful becoming Greek Catholics and later Orthodox. In the violently anti-German context of the period, the question can be raised whether the disbanding of this Romanian-speaking Protestant community wasn't simply forced.

Another Bulgarian village in Transylvania was Rusciori / Reußdörfchen. Here 64% of the population seems to have declared itself Bulgarian in 1850, 9% German and 28% were Eastern Orthodox and Greek Catholic. The Lutheran majority persisted throughout the Dual Monarchy period, whereas language data always show solid Romanian majorities of ca. 3/4. In 1930 34% were Romanians, 30% were German-speaking Germans and 36% Romanian-speaking Germans; all the Lutherans declared themselves German, most of them being either Romanianised or Germanised Bulgarians. 10% Lutherans in 1992, all of them Germans by ethnicity. 6% Lutherans in 2002, of which 3% German-speaking Germans, 2% Romanian-speaking Germans and 1% Romanians. In Bungard there were fewer Bulgarians, so that they assimilated much faster or migrated to other Bulgarian villages. It seems they were still 16% in 1762, but only 5% in 1850 and they disappeared soon after. Unlike Rusciori, Bungard was peopled by Transylvanian Saxons in the Middle Ages, but was later Romanianised. The Lutheran parish was in place until 1903.

There is also information about Vințu de Jos / Alvinc regarding a Bulgarian population in the Middle Ages, assimilated by the Saxon population. By the end of the 16th c. there were neither Saxons nor Bulgarians in Vințu de Jos anymore.

The village of Armeni, which is called in German Urmenen and in Hungarian Örményszékes ('Armenian Székes'), appears in a late 14th-c. document as Bolgárszékes ('Bulgarian Székes'), but there are no other attestations of its Bulgarian population.

Bulgarians also lived in Lancrăm / Langendorf, but they were assimilated by the village's Saxons and Romanians by the mid-18th c. The Saxons themselves disappeared by the mid-19th c.