Șvabii din România (listă) / Danube Swabians in România (list)

     Formatul ( x / y / z ) reprezintă datele conform recensămintelor din 1869 ( doar limbă ), 1930 și respectiv 2002. În satele Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten și Santău / Ackerfeld, care erau odinioară în Sălaj, primul număr corespunde recensământului transilvan din 1850 ( după etnie ). Unde nu există date vechi, se face referire la 2002 și 1930. Harta reprezintă 1869 ( cu aceleași excepții ). Pentru Sătmar am folosit și formatul ( x / y-a / z-b ), unde pentru 1930 sau 2002 scăzătorul ( a sau b ) reprezintă numărul de germ. maghiarofoni, iar diferența este egală cu numărul de germ. germanofoni. Numele localităților sunt în formatul română / (română fost /) germană (/ germană alternativ). Unde nu am găsit numele german am folosit numele maghiar. Vezi hărțile aici.

Nikolaus Lenau German High School in Timișoara / Temeswar

     The format ( x / y / z ) represents the data according to the censuses of 1869 ( language only ), 1930 and 2002 respectively. In the villages of Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten and Santău / Ackerfeld, which were once in Sălaj, the first number corresponds to the Transylvanian census of 1850 ( for ethnicity ). Where there are no old data, the reference is to 2002 and 1930. The map represents 1869 ( the same exceptions apply ). For Sătmar / Sathmar I have also used the format ( x / y-a / z-b ), where for 1930 or 2001 the subtrahend ( a or b ) is the number of Hungarian-speaking Germans, whereas the difference is the number of German-speaking Germans. Place names are in the format Romanian / (Romanian formerly /) German (/ German alternatively). Where I could not find the German name I have used the Hungarian one. See maps here. 

     Duleu / Felsenthal ( 10 / 11 / 0 ), Jamu Mare / Freudenthal ( 85 / 74 / 2 ), Moravița / Morawitza ( 98 / 94 / 3 ), Stamora Germană / Deutsch-Stamora ( 98 / 93 / 3 ), Dejan / Deschan ( 25 / 8 / 0 ), Clopodia / Klopodia ( 17 / 24 / 4; 1,5% dintre ei sunt romf. ), Butin ( 18 / 8 / 0 ), Șemlacu Mic / Klein-Schemlak ( 83 / 99 / 0; luth. ), Măureni / Morițfeld / Moritzfeld ( 92 / 92 / 4 ), Șoșdea / Waldau ( 6 / 15 / 0; apar masiv în anii 1900 ca luth. și dispar după Război ), Gherteniș / Gertenisch ( 13 / 6 / 1 ), Gătaia / Gattaj ( 10 / 9 / 2 ), Birda ( 46 / 64 / 2; luth. ),  Percosova / Perkossowa ( 46 / 42 / 4 ), Voiteg / Woiteg ( 49 / 52 / 3 ), Folea / Folien ( 29 / 13 / 2 ), Opatița / Oppatitz ( 14 / 8 / 0 ), Rovinița Mică / Kleinomor ( 0, 99% la 1930; apar în anii 1890 când făcea încă parte din Rovinița Mare / Omor, unde erau 27% la 1900 ), Denta ( 12 / 20 / 1 ), Deta / Detta ( 87 / 58 / 7 ), Ofșenița / Ofsenitza ( 85 / 72 / 5 )

     Dolaț / Dolatz ( 96 / 75 / 5 ), Livezile / Tolvadia / Tolwadia ( 26 / 32 / 2 ), Giera / Gier ( 48 / 44 / 2 ), Grănicerii / Ciavoș / Tschawosch ( 69 / 71 / 5 ), Gad ( 10 / 16 / 3; + Fodorhaza / Fodorhausen 100% la 1869 ), Ciacova / Tschakowa ( 50 / 47 / 5 ), Obad / Obad / Wildhausen ( 21 / 33 / 0 ), Giulvăz / Djulwes ( 13 / 31 / 2 ), Ivanda / Iwanda ( 9 / 22 / 0 ), Peciu Nou / Ulmbach ( 91 / 90 / 2 ), Iohanisfeld / Johannisfeld ( 100 / 96 / 2 ), Parța / Paratz ( 9 / 20 / 4 ), Șag / Schag ( 59 / 54 / 1 ), Urseni / Medveș / Medwesch ( 15 / 10 / 1 ), Liebling ( 98 / 95 / 1; luth. ), Bacova / Bakowa ( 96 / 96 / 7 ), Nițchidorf / Nitzkydorf ( 99 / 97 / 2 ), Buziaș / Buziasch ( 41 / 36 / 3 ), Bethausen ( 2%, 64% la 1930; satul apare doar de la 1890 ), Ohaba Lungă ( 7 / 10 / 0; reapar în număr mai mare în anii 1900, ca luth. )

Minorite church in Lugoj / Lugosch

     Lugoj / Lugosch ( 43 / 26 / 3; pt. 1869 colat de Vargas, la 1880 Lugoju German / Deutsch-Lugosch, oficial 64%, și Lugoju Român, oficial 31% ), Măguri / Magur ( 19 / 0 / 0 ), Darova / Daruwa / Kranichstätten ( 96 / 98 / 1; + Ștefănești, 100% la 1910; + Darova Nouă / Neu-Daruwa, 97% în 1966 ), Ilie / Helias ( oficial 41% la 1910, anexată la Victor Vlad Delamarina / Satu Mic ), Petroasa Mare / Vecehaza / Wetschehausen ( 61 / 97 / 9 ), Știuca / Ebendorf ( 88 / 98 / 2; probabil lor li se datorează cei 20% luth. de la 1869, ulterior lent asimilați), Sălbăgelu Nou / Iuliana / Eichenthal (4%, 98% la 1930) 

     Uivar / Neuburg an Bega ( 99 / 94 / 2 ), Răuți / Aurelhaza / Aurelheim ( 46 / 37 / 2 ), Cenei / Tschene ( 3%, 39% la 1930, la 1869 similar la Ceneiu Sârbesc și 50% la Ceneiu Croat ), Bobda / Papd ( 29 / 16 / 1 ), Checea Croată / Ketscha ( 15% la 1869, anexat la Checea ), Paniova / Paniowa ( 5 / 30 / 0; apar masiv în anii 1890 ), Ghizela / Giseladorf ( 97 / 73 / 4 ), Iosifalău / Josefsdorf ( 96 / 92 / 4 ), Brestovăț / Brestowatz ( 23 / 19 / 5 ), Nadăș / Nadasch ( 18 / 1 / 0 ), Câmpu Lat ( 12% la 1910, anexat la Stanciova ), Lighet / Legendl ( 18% la 1910, anexat la Stanciova ), Recaș / Rekasch ( 51 / 40 / 2 ), Ianova / Janova ( 11 / 14 / 1 ), Remetea Mare / Groß-Remete ( 10 / 5 / 0 ), Bogda / Neuhof ( 66 / 50 / 0 ), Sintar / Buchberg ( 66 / 39 / 6 ), Altringen ( 88 / 80 / 0 ), Charlot(t)enburg ( 85 / 74 / 5 ), Alioș / Aliosch ( 5 / 18 / 1 ), Mașloc / Blumenthal ( 96 / 94 / 1 ), Fibiș / Fibisch ( 24 / 18 / 1 ), Remetea Mică / Remetea Germană / Königshof ( 76 / 95 / 1 ), Pișchia / Bruckenau ( 90 / 84 / 1 ), Bencecu de Sus / Bencecu German / Deutsch-Bentschek ( 98 / 97 / 0 ) 

     Giarmata / Jahrmarkt ( 92 / 90 / 1 ), Giarmata-Vii / Überland ( 1%, 64% la 1910 ), Ghiroda / Giroda ( 9 / 23 / 0; apar masiv în anii ’20 ), Chișoda / Alt-Kischoda ( 8 / 25 / 3 ), Timișoara / Temeswar / Temeschburg ( 55 / 30 / 2; + Freidorf, 98% la 1869, 70% la 1930; + Fratelia / Chișoda Nouă / Neu-Kischoda, 41% la 1930; + Ghiroda Nouă / Neu-Giroda, oficial 11% la 1910; + Mehala / Franzstadt, 30% la 1869; + Plopi / I.G. Duca, oficial 30% în 1941 ), Sânmihaiu German / Deutsch-Sankt-Michael ( 100 / 95 / 7 ), Săcălaz / Sackelhausen ( 96 / 93 / 1 ), Sânandrei / Sankt-Andreas ( 81 / 80 / 2 ), Covaci / Kowatschi ( 99 / 97 / 3 ), Carani / Merțișoara / Mercydorf ( 93 / 82 / 4 ), Orțișoara / Orzydorf ( 97 / 85 / 2 ), Călacea / Kalatscha ( 10 / 16 / 4 ), Bărăteaz / Baratzhausen ( 51 / 45 / 1 ), Satchinez / Knees ( 31 / 37 / 2 ), Hodoni / Hodon ( 42 / 50 / 1 ), Dudeștii Noi / Beșenova Nouă / Neu-Beschenowa ( 96 / 93 / 2 ), Becicherecu Mic / Klein-Betschkerek ( 66 / 69 / 2 ) 

Roman Catholic church in Jimbolia / Hatzfeld

     Cărpiniș / Gertiamoș / Gertianosch ( 97 / 83 / 2 ), Iecea Mică / Klein-Jetscha ( 100 / 97 / 1 ), Iecea Mare / Groß-Jetscha ( 97 / 92 / 2 ), Biled / Billed ( 97 / 91 / 4 ), Șandra / Alexanderhausen ( 95 / 93 / 2 ), Uihei / Neusiedel ( 99 / 97 / 0 ), Bulgăruș / Bogarosch ( 97 / 93 / 3 ), Lenauheim / Cetad / Lenauheim ( 98 / 96 / 5 ), Grabaț / Grabatz ( 96 / 89 / 3 ), Jimbolia / Hatzfeld ( 90 / 70 / 5 ), Comloșu Mic / Ostern ( 99 / 98 / 9; sat “francez” germanizat pe la mijl. sec. XIX ), Lunga / Constanța / Konstanz ( 47 / 49 / 1 ), Comloșu Mare / Großkomlosch ( 33 / 22 / 2 ), Vizejdia / Wiseschdia ( 94 / 93 / 4 ), Gottlob ( 99 / 90 / 8 ), Lovrin / Lowrin ( 94 / 87 / 3 ), Tomnatic / Treibswetter ( 99 / 83 / 5; sat “francez” germanizat pe la mijl. sec. XIX ), Nerău / Nero ( 41 / 27 / 1 ), Teremia Mică / Albrechtsflor ( 99 / 98 / 2 ), Teremia Mare / Marienfeld ( 97 / 95 / 2 )                      

     Beba Veche / Altbeba ( 8 / 13 / 2; + Botinești / Battyánháza, 100% la 1869 ), Colonia Bulgară / Bulgarische Kolonie ( 12 / 15 / 0 ), Cheglevici / Keglewitschhausen ( 97 / 79 / 3; + Vöröscsárda, 73% la 1869 ), Cenad (Mare / Sârbesc? )/ Groß-(/ Raczisch-)Tschanad ( 28 / 28 /1; + Cenadu Vechi / Cenadu German / Deutsch-Tschanad, 94% la 1869, similar la 1930 ), Sânnicolau Mare / Groß-Sankt-Nikolaus ( 31 / 26 / 3; + Sânnicolau German, 96% la 1869, similar la 1930 ), Saravale / Sarafol ( 9 / 10 / 1 ), Sânpetru Mare / Groß-Sankt-Peter ( 34 / 17 / 1; + Sânpetru Nou / Neu-Sankt-Peter, desprins în anii 1870, 93% la 1930, azi părăsit ), Periam / Perjamosch ( 91 / 79 / 4 ), Variaș / Dănciulești / Warjasch ( 54 / 56 / 1 ), Satu Mare / Naghifalău / Großdorf ( 34 / 31 / 2 ) 

     Secusigiu / Sekuschich ( 8 / 12 / 1 ), Sânpetru German / Deutsch-Sankt-Peter ( 91 / 75 / 2 ), Semlac / Semlak ( 37 / 35 / 4; luth. ), Peregu Mare / Peregu German / Deutsch-Pereg ( 28 / 41 / 9 ), Sânpetru Mic / Klein-Sankt-Peter ( 100 / 97 / 1 ), Gelu / Kettfell / Bruckenau ( 10 / 21 / 1; + Colonia Mică / Kleinsiedel, 96% la 1869, similar la 1930, părăsită după Război ), Pesac / Pesak ( 19 / 17 / 1 ), Mănăștur / Monostor ( 19 / 14 / 2 ), Vinga / Winge / Theresiopel ( 13 / 8 / 1 ), Zădăreni / Zădărlac / Saderlach ( 88 / 89 / 1 ), Șagu / Segentau ( 95 / 95 / 2 ), Cruceni / Kreuzstätten ( 93 / 91 / 1 ), Tisa Nouă / Wiesenheid ( 98 / 98 / 1 ), Fântânele / Engelsbrunn ( 95 / 88 / 3 ), Arad ( 16 / 8 / 1; + Aradu Nou / Neu-Arad, 86% la 1869, similar la 1930; + Mureșel / Jigmondhaz / Sigmundhausen, 40% la 1869, similar la 1930; + Sânnicolau Mic / Sânmiclăuș / Klein-Sankt-Nikolaus, 33% la 1869, 46% la 1930 )

Roman Catholic basilica and monastery in Maria-Radna

     Vladimirescu / Glogovăț / Glogowatz ( 84 / 87 / 3 ), Frumușeni / Schöndorf ( 94 / 94 / 2 ), Zăbrani / Guttenbrunn ( 93 / 89 / 1; + Zăbrani / Sabran, 85% la 1869 ), Neudorf ( 92 / 87 / 3 ), Păuliș / Paulisch ( 13/ 19 / 3; + Păulișu Nou / Neu-Paulisch, 95% la 1869, similar la 1930 ), Lipova / Lippa ( 34 / 32 / 2 ), Sânleani / Sanlean ( 4 / 41 / 2 ), Livada / Fachert / Baumgarten ( 46 / 82 / 1 ), Horia / Pănatu Nou / Neu-Panat ( 96 / 98 / 2 ), Șiria / Hellburg ( 2%, 18% la 1930, 45% la Șiria Ungurească la 1869 ), Galșa / Galscha ( 5 / 15 / 3 ), Pâncota / Pankota ( 26 / 23 / 4 ), Sântana / Sankt-Anna ( 79 / 88 / 4; + Comlăuș / Alt-Sankt-Anna?, 23% la 1869, 35% la 1930 ), Șimandu de Jos / Edelsbacher-Schimand ( 17% la 1869, similar la 1930, anexat la Șimand / Schimand ), Macea / Matscha ( 17 / 19 / 2 ), Sânmartin / Arad-Sankt-Martin ( 93 / 95 / 3 ), Țipar / Zipar ( 24 / 23 / 4 ), Satu Nou ( 2%, 17% la 1930 )

     Palota / Neupalota ( 71 / 77 / 51; cat. )

     Carei / Groß-Karol ( 2%, 11% la 1930, din care 9% maghf., în rest doar procente mici ), Căpleni / Kaplau ( 48 / 8-8 / 3-3 ), Cămin / Kalmanding ( 75 / 95 / 24-23 ), Urziceni / Schinal ( 91 / 70-35 / 26-25 ), Foieni / Fienen ( 92 / 91-37 / 42-41 ), Ciumești / Schamagosch ( 42 / 59-47 / 4-4 ), Sanislău / Stanislau ( 18 / 37-36 / 2-2 ), Petrești / Petrifeld ( 76 / 91-80 / 30-18 ), Dindești / Groß-Dengldorf ( 7 / 20 / 1 ), Dindeștiu Mic / Beschened / Klein-Dengldorf ( 38-14 în 2002 ), Tiream / Terem ( 52 / 65-6 / 21-15 ), Moftinu Mare / Groß-Maitingen ( 67 / 76-30 / 17-15 ), Ghilvaci / Gilwatsch ( 92 / 60-21 / 1-1 ), Terebești / Terebesch ( 46 / 11-2 / 6-6 ), Craidorolț / Darholz ( 0 / 10-9 / 1-1 ). Peste graniță, în Ungaria, la Mérk / Merken im Sathmar ( 3% în 2001, toți maghf. ) și Vállaj / Wahlei ( 38% în 2001, toți maghf. ).

    

     Santău / Ackerfeld ( 18 / 11-10 / 0 ), Hurezu Mare / Nanten ( 24 / 21-12 / 2-1 ), Hodod / Kriegsdorf ( 30 / 31 / 5; luth.; + Apața, 22% germf. la 1850 ), Beltiug / Bildegg ( 73 / 46-2 / 27-19 ), Rătești / Sagas ( 62 / 43 / 18-9 ), Șandra / Schandern / Alexanderhausen ( 88 / 91 / 5 ), Socond / Sukunden ( 61 / 72 / 7 ), Ardud / Erdeed ( 50 / 40-14 / 9-8 ), Ardud-Vii / Hoch-Schönberg ( 0, dar apar cu 19%, doar în 1992 ), Gerăușa / Ringeln ( 11 / 0 / 0; luth. )

     Mădăras / Madras ( 20 / 14-9 / 3-3 ), Homorodu de Jos / Hamroth ( 91 / 84 / 7 ), Sâi / Scheindorf ( 77 / 69 / 2 ), Borlești / Bartelsdorf ( 23 / 18 / 0 )  

     Iojib / Josefhausen ( 14 / 1-1 / 3-2 ), Turulung / Turterebesch ( 12 / 18-17 / 6-6 )

  

Șvabii din România (hărți) / Danube Swabians in Romania (maps)

     Șvabii sunt o populație germană colonizată la sfârșitul sec. XVII și în sec. XVIII în diverse zone din Regatul Ungariei, în general de către administrația habsburgică. Numele lor este același cu al locuitorilor Suabiei, dar sunt originari din diverse regiuni ale Germaniei, în special Renania, Palatinat și într'adevăr Suabia, dar și Luxemburg, Lorena, Alsacia, Westfalia, Hessa, Franconia Orientală sau Bavaria. Pentru a fi deosebiți de suabi ( 'Schwaben' ), s'a încetățenit în germană și alte limbi termenul 'șvabi dunăreni' ( 'Donauschwaben' ). Au fost colonizați în zona Budapesta și spre vest de Budapesta, de o parte și de alta a Dunării aproximativ între Kalocsa și Novi Sad, în Banat, în Sătmar și răzleț prin Sirmia și Slavonia. Au existat trei valuri majore de colonizare, în prima jumătate a sec. XVIII, la mijlocul acestui secol și spre sfârșitul său ( sub domniile lui Carol al VI-lea, Mariei Tereza și respectiv a lui Iosif al II-lea ). Nu puține comunități șvabe au fost întemeiate ulterior prin colonizare internă. Nu vorbesc / au vorbit un dialect german anume ( pe lângă germana literară ), ci se caracterizau printr'un amestec foarte eterogen de dialecte din zonele de origine, cu nivelare dialectală la nivelul câte unui sat sau câtorva sate.

     Șvabii din Banat au fost colonizați în cele trei mari valuri de către administrația austriacă. În practică mulți s'au așezat și dincolo de Mureș, deci în afara Banatului ( în comitatul Arad, în special în jurul Aradului însuși ). O comunitate izolată de celelalte a fost colonizată la Palota / Neu-Palota, lângă Oradea. Limba satelor șvabe era cel mai adesea un amestec de diferite dialecte renano-francone ( deci din Palatinat, Ducatul Arhiepiscopiei de Mainz, Principatele Episcopiilor de Worms și Speyer, Ducatul de Lorena etc. ) și mozelane ( deci din Ducatul Arhiepiscopiei de Trier, Ducatul de Luxemburg etc. ), uneori doar renano-francone. Un dialect pur mozelan se vorbea la Dudeștii Noi / Beșenova Nouă / Neu-Beschenowa, unul alemanic superior ( 'hochalemannisch', din sudul Pădurii Negre, lângă granița cu Elveția ) la Zădăreni / Saderlach. Ocazional au fost aduși și francofoni (ziși 'francezi'), în general din nordul Lorenei: la 1839 administrația consemna încă drept francofone în actualul Banat Românesc satele Tomnatic / Triebswetter, Comloșu Mic / Ostern și (parțial) Aluniș / Traunau; asimilarea lor de către germanofoni era în plină desfășurare și la mijlocul secolului deja nu mai sunt consemnați ca atare. Se pare că și mai răzleț au ajuns în Banat și italieni și spanioli. Colonizarea șvabilor a făcut parte dintr'un efort al Habsburgilor de re-catolicizare a Ungariei, ei fiind catolici ( vezi Episcopia catolică latină de Timișoara /  Temeswar ) aduși din teritorii catolice ( dar în general nu habsburgice ) din Germania. În valul iosefin a fost însă acceptată și migrarea unor luterani, care au întemeiat adesea sate proprii, separate ( ex. Liebling sau Semlac / Semlak ). Datorită colonizării compacte într'o regiune în mare parte pustiită de războaiele austro-turce, au reușit să reziste politicilor de maghiarizare din perioada dualistă ( inclusiv prin Biserica Catolică, oficială ), dar au fost despărțiți după 1919-1920 de noua graniță româno-iugoslavă. După al Doilea Război Mondial au fost supuși unor severe măsuri de represiune drept pedeapsă pentru colaborarea masivă cu regimul nazist ( în special în Waffen-SS ) și participarea la războiul anti-partizan din Serbia. Spre sfârșitul anilor '40 au fost expulzați practic în întregime din Iugoslavia în Germania, continuând însă să populeze masiv satele lor din România. Aici declinul a survenit prin emigrare voluntară și a început în a doua parte a perioadei comuniste, luând forma unei uriașe hemoragii în 1990. Astăzi numărul lor a rămas infim și este în scădere.

     Șvabii din Sătmar au fost colonizați tot în sec. XVIII, dar pe cale privată, de cele mai multe ori pe domeniile familiei nobiliare Károlyi. Nu au fost colonizați doar în Sătmarul propriu-zis ( = comitatul maghiar Sătmar / Szatmár ), ci, în mai mică măsură, și în Sălaj ( Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten, Santău / Ackerfeld ), care atunci făcea parte din Transilvania. Regiunea lor de origine era Suabia Superioară ( în special actualele districte Ravensburg și Biberach din Landul Baden-Württemberg ). Au fost aduși în general catolici ( vezi Episcopia catolică latină de Sătmar / Sathmar / Szatmárnémeti ), dar s'au fondat și cel puțin două comunități luterane ( Gerăușa / Ringeln și Hodod / Kriegsdorf, ultima colonizată de conții Wesselényi cu locuitori din Baden și elvețieni ). Șvabii sătmăreni au fost colonizați într'o regiune care avea încă o numeroasă populație maghiară și română ( adesea s'au așezat în sate deja existente ), spre deosebire de cei bănățeni, ceea ce i'a expus politicilor de maghiarizare din perioada dualistă. După 1919-1920 s'au regăsit între hotarele României, mai puțin două sate rămase în Ungaria, dar maghiarizarea ( în bună parte prin Biserică ) a continuat, astfel încât astăzi mai există foarte puțini șvabi sătmăreni vorbitori de germană. Acest fapt le'a făcut însă imposibilă emigrarea în Germania după 1989, ceea ce împreună cu supraviețuirea ( cel puțin la o parte dintre ei ) unei identități istorice germane face din ei cea mai numeroasă populație germană din România. Efectivele lor sunt greu de apreciat din cauza ambiguităților identitare și a subiectivității recensămintelor ( cele din perioadele dualistă și comunistă au subestimat dimensiunea germană, cel din 1930 și mai ales cel din 1992 au supraestimat'o ).

     1) Prima dintre cele trei hărți de mai jos reprezintă populația șvabă la 1869 după limbă ( în satele Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten și Santău / Ackerfeld, care au făcut parte din Transilvania, este vorba de datele statistice de la 1850, cele mai vechi disponibile pe Internet în cazul lor ). Albastru = peste 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-25%; stegulețe = sate cu pop. luterană, pioneze = sate cu pop. francofonă până spre mijl. sec. XIX. 2) A doua hartă reprezintă populația șvabă în 2002. Verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-25%, turcoaz = 4-9%. 3) A treia hartă reprezintă doar pop. germanofonă a jud. Satu Mare și Bihor. Vezi lista aici. Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://www.kulturraum-banat.de/. 

Roman Catholic Cathedral in Timișoara / Temeswar

     The Danube Swabians are a German population colonised at the end of the 17th and during the 18th c. in various areas of the Kingdom of Hungary, mostly by the Habsburg administration. Their name is the same as that of the inhabitants of Swabia, but they heed from different areas of Germany, especially Rhineland, the Palatinate and indeed Swabia, but also Luxembourg, Lorraine, Alsace, Westphalia, Hesse, East Franconia and Bavaria. To avoid confusion with Swabians ( 'Schwaben' ) the term 'Danube Swabians' ( 'Donauschwaben' ) has been created and promoted in German, English and other languages. They were settled around and west of Budapest, on both sides of the Danube roughly between Kalocsa and Novi Sad, in the Banat, in Sătmar / Szatmár / Sathmar and sparsely in Slavonia and Syrmia. There were three major settlement waves, in the first half of the 18th c., around the middle of the century and towards its end ( in the reigns of Charles VI, Maria Theresia and Joseph II ). More than a few Danube Swabian communities were founded later, through internal migration. They do not / did not speak a particular dialect ( besides Standard German ), but were characterised by a very heterogenous mix of dialects from the places of origin, with dialect levelling within individual villages or groupings of villages.

      The Banat Swabians were colonised by the Austrian administration during the three major settlement waves. In practice, many settled even beyond the Mureș, so outside the Banat proper ( in Arad County, especially around Arad itself ). A community isolated from the others was colonised at Palota / Neu-Palota, close to Oradea. The language of the Banat Swabian villages was most often a mixture of Rhenish-Franconian ( i.e. from the Palatinate, the Duchy of the Archbishopric of Mainz, the Principalities of the Bishoprics of Worms and Speyer, the Duchy of Lorraine etc. ) and Mosellan ( i.e. from the Duchy of the Archbishopric of Trier, the Duchy of Luxembourg etc. ) dialects, sometimes only Rhenish-Franconian. A purely mosellan dialect was spoken in Dudeștii Noi / Beșenova Nouă / Neu-Beschenowa, a purely High Alemannic one ( 'hochalemannisch', from the southern Black Forest, by the Swiss border ) in Zădăreni / Saderlach. Occasionally French speakers (called 'Frenchmen') were also brought, usually from the northern Duchy of Lorraine: in 1839 the authorities still noted as Francophone in today's Romanian Banat the villages Tomnatic / Triebswetter, Comloșu Mic / Ostern and (partially) Aluniș / Traunau. It seems that even more occasionally Italians and Spaniards reached the Banat. The Danube Swabian colonisation was part of a Habsburg effort towards a re-Catholicisation of Hungary, as they were Catholics ( see the Latin Catholic Bishopric of Timișoara / Temeswar ) from Catholic ( but usually not Habsburg ) territories in Germany. In the so-called 'Josephine wave' the migration of some Lutherans was nevertheless also accepted and they often founded their own separate villages ( e.g. Liebling or Semlac / Semlak ). Due to their block settlement in a region laid waste to a great extent during the Austro-Ottoman Wars, they were able to resist the Magyarisation policies of the Dual Monarchy period ( including through the Catholic Church, then official ), but were divided after 1919-1920 by the new Romanian-Yugoslav border. After the Second World War they were subjected to severely repressive measures as punishment for their massive collaboration with the Nazi regime ( especially in the Waffen-SS ) and involvement in the anti-partisan war in Serbia. Towards the end of the 1940s they were practically completely expelled from Yugoslavia to Germany, but continued to populate extensively their villages in Romania. Here the decline arose through voluntary emigration and started in the second part of the Communist period, becoming a huge hemorrhage in 1990. Their numbers today are very small and dwindling.  

     The Sătmar Swabians were also colonised in the 18th c., but privately, usually on the estates of the noble family Károlyi. They were settled not only in Sătmar / Sathmar proper ( i.e. the Hungarian county Sătmar / Szatmár / Sathmar ), but also in Sălaj ( Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten, Santău / Ackerfeld ). Their area of origin is Upper Swabia ( especially today's Ravensburg and Biberach districts in the state of Baden-Württemberg ). Catholics were generally brought ( see Latin Catholic Bishopric of Sătmar / Sathmar / Szatmárnémeti ), but at least two Lutheran communities were also founded ( Gerăușa / Ringeln and Hodod / Kriegsdorf, the latter settled by the counts Wesselényi with inhabitants of Baden and Swiss ). The Sătmar Swabians were colonised in a region where there was still a numerous Hungarian and Romanian population ( they often settled down in pre-existing villages ), unlike the Banat Swabians, which exposed to the Magyarisation policies of the Dual Monarchy period. After 1919-1920 they found themselves within the borders of the Romania, except two villages that remained in Hungary, but Magyarisation continued ( especially through Church ), so much so that there are nowadays very few Sătmar Swabians who still speak German. This on the other hand has made their emigration to Germany after 1989 impossible, something that, together with the preservation ( at least for some of them ) of a German historical identity, makes them the most numerous German population in Romania. Their numbers are hard to weigh because of identity ambiguities and census subjectivity ( censuses in the Dual Monarchy and Communist periods have underestimated the German dimension, the one in 1930 and especially the one in 1992 have overestimated it ).  

     1) The first of the three maps below presents the Swabian population in 1869 by language ( in the villages of Hodod / Kriegsdorf, Hurezu Mare / Nanten and Santău / Ackerfeld, which were part of Transylvania, it's the census data of 1850, the oldest available online in their case ). Blue = over 75%, green = 50-74%, yellow = 24-49%, orange = 10-24%; flags = villages with Lutheran population, tacks = villages with French-speaking population until towards the mid-19th c. 2) The second map presents the Swabian population as of 2002. Green = 50-74%, yellow = 24-49%, orange = 10-24%, turquoise = 4-9%. 3) The third map presents only the German-speaking population of Satu Mare and Bihor counties. See list here. Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://www.kulturraum-banat.de/.

Maghiarii din Maramureș și Sătmar (hărți) / Hungarians in Maramureș and Sătmar (maps)

     1) Prima hartă corespunde postului anterior. Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Linii negre = zona de puternică maghiarizare ( sec. XIX-XX ), cu pop. maghiarofone ne-maghiare. Se remarcă pop. magh. masivă din sud-vestul și sudul jud. Satu Mare / Sătmar, care se continuă în nordul jud. Sălaj și nord-vestul jud. Bihor.  De asemenea câteva enclave pe cursul Someșului și Tisei și multe sate din apropierea graniței. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.
     2) Pentru mai multă claritate, a doua hartă reprezintă populația maghiarofonă a jud. Maramureș și Satu Mare / Sătmar. Am adăugat și pop. maghiarofonă a raioanelor ucrainene Vinohradiv / Nagyszőllős ( din fostul comitat maghiar Ugocea / Ugocsa ), Hust / Huszt, Teceu / Teaciv / Tecső și Rahău / Rahiv / Rahó ( din fostul comitat maghiar Maramureș / Máramaros ), conform recensământului din 2001 ( sursa aici ). Pentru Ucraina lipsesc datele pentru etnie la nivel de localitate.             

     1) This is the map that corresponds to the preceding post. Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Black lines = the area of strong Magyarisation ( 19th and 20th c. ), with Hungarian-speaking non-ethnically Hungarian populations. One notices the massive Hungarian population in southwestern and southern County Satu Mare / Sătmar / Szatmár, which continues the one in northern County Sălaj / Szilágy and northern County Bihor / Bihar. Also, several enclaves on the Someș / Szamos and Tisa / Tisza rivers and many villages close to the border. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.
     2) For better clarity, the second map represents the Hungarian-speaking population of counties Maramureș / Máramaros and Satu Mare /Szatmár. I have added the Hungarian-speaking population of Ukrainian rayons Vynohradiv / Nagyszőllős ( from former Hungarian county Ugocea / Ugocsa ), Khust / Huszt, Tyachiv / Tecső and Rahiv / Rahó ( from former Hungarian county Maramureș / Máramaros ), according to the 2001 census ( source here ). Data for ethnicity on local community level are not forthcoming for Ukraine.

Maghiarii din Maramureș și Sătmar (listă) / Hungarians in Maramureș and Sătmar (list)

     Lista localităților cu populație maghiară de cel puțin 10% din județele Maramureș și Satu Mare, care corespund în general cu fostele comitate omonime, care nu au făcut parte din Transilvania. În zona Sătmarului a avut loc o puternică maghiarizare în sec. XIX-XX, a cărei dinamică este însă greu de observat din cauza multelor recensăminte tendențioase și a confuziilor identitare. Jumătatea vestică a jud. Satu Mare se remarcă așadar la nivelul țării prin existența unui grup relativ consistent de populații care sunt maghiarofone cu identitate etnică ne-maghiară ( română, ucraineană, germană, țigănească, dar pentru cazul din urmă nu este un unicat ), cel puțin conform recensămintelor mai apropiate de realitate, și / sau de confesiune ortodoxă sau greco-catolică ( în special cea din urmă ). Aceste pop. par să fi fost mai însemnate în trecut, în special în prima jumătate a sec. XX, ulterior apărând un proces de asimilare la etnia română. În 2002, diferența dintre vorbitorii declarați de maghiară și etnicii maghiari declarați era de 14000 de persoane la nivelul întregului județ.   

     Albastru = cel puțin 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu = 10-24%. Numele localităților vor fi în formatul română (/ română fostă ) / maghiară (/ maghiară fostă ). maghf. = vorbitor de magh. ( maghiarofon ), romf. = vorbitor de română etc. ucr. = etnic ucrainean, șv. = etnic șvab, țig. = etnic țigan etc. (rom.-)cat. = romano-catolici. Vezi harta aferentă aici. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar.

Roman Catholic Cathedral in Satu Mare / Szatmárnémeti

     The list of communities with Hungarian population of at least 10% in counties Maramureș / Máramaros and Satu Mare / Szatmár, which in general coincide with the former namesake Hungarian counties, which were never part of Transylvania. In the Sătmar area a process of intense Magyarisation took place in the 19th and 20th c., but its dynamic is hard to study because of the many doctored censuses and of identity confusion. Thus the western half of today's County Satu Mare stands out within Romania through the existence of a relatively numerous group of populations that are Hungarian-speaking but with non-Hungarian ethnic identity ( i.e. Romanian, Ukrainian, German / Swabian, Gypsy, although in the latter case the situation is not unique ), at least according to the more reliable censuses, and / or belonging to the Orthodox and Greek Catholic denominations ( especially the latter ). These populations used to be more significant in the past, particularly in the first half of the 20th c., a process of assimilation to the Romanian ethnic group having subsequently taken place. In 2002, the difference between self-declared Hungarian speakers and self-declared ethnic Hungarians was of 14000 people countywide. 

     Blue = at least 75%, green = 50-74%, yellow = 25-49%, orange = 10-24%. Placenames will be in the format Romanian (/ Romanian formerly ) / Hungarian (/ Hungarian formerly ). maghf. = Hungarian-speaking, romf. = Romanian-speaking etc. ucr. = ethnic Ukrainian, șv. = ethnic Swabian, țig. = ethnic Gypsy etc. (rom.-)cat. = Roman Catholics. See the corresponding map here. Source: http://www.kia.hu/konyvtar.

     Berveni / Börvely ( 88%, de la 100% la 1869, plus 3% țig. maghf.; ref. ), Lucăceni / Újkálmánd ( 1%, 11% în 1966; cat.-ref. ), Cămin / Calmand / Kálmánd ( 67%, 95% maghf. cu tot cu șvabii și cu 4% țig., 25% maghf. la 1869, la 1930 oficial 2% magh. și cam tot restul germanofoni, caz bizar; cat. ), Căpleni / Kaplony ( 91%, 97% maghf. cu tot cu șvabii și cu 3% țig., 52% maghf. la 1869, la 1930 79% magh., 8% șv. maghf. și 6% rom. maghf.; puternică asimilare a șvabilor; cat., probabil înainte de asimilare ref. ), Urziceni / Cenaloș / Csanálos ( 68%, 94% cu tot cu șvabii; 7% maghf. la 1869, la 1930 11% magh. și 35% șvabi maghf.; cat. ), Urziceni-Pădure / Nagyerdő ( 71%, 79% cu tot cu șvabii și cu 6% rom. maghf.; 91% în 1966; cat. )

     Carei / Nagykároly ( 55%, 86% maghf. la 1869, la 1930 35% magh., 9% șvabi maghf., 7% rom. maghf. și 7 % evrei maghf.; cat.-ref. ), Foieni / Mezőfény ( 56%, 96% maghf. cu tot cu șvabii; 7% maghf. la 1869, la 1930 6% magh. și 37% șv. maghf.; cat. ), Ghenci / Gencs ( 73%, similar tot timpul; ref. ), Viișoara / Ponivaș / Ponyváspuszta ( 89% sau 8 din 9; 65% la 1966; cat. ), Berea / Bere ( 83%, similar tot timpul; 9% țig. maghf.; ref., în 2002 ref.-cat. ), Ciumești / Csomaköz ( 83%, 90% maghf. cu tot cu șvabii și cu 3% țig. maghf.; oficial 25% maghf. la 1869, la 1930 11% magh., 47% șvabi maghf., 4% rom. maghf. și 3% țig. maghf.; puternică asimilare a șvabilor; cat., înainte de asimilare ref. )

Károlyi Palace in Carei / Nagykároly

     Resighea / Reszege ( 16%, similar tot timpul; cat.-ref. ), Sanislău / Szaniszló ( 51%, 62% maghf. cu tot cu șvabii și cu 9% țig. maghf.; oficial 37% maghf. la 1869, la 1930 13% magh. cu 36% șvabi maghf., 2% rom. maghf. și 3% țig. maghf.; cat., ref. înainte de asimilarea șv. ), Petrești / Mezőpetri ( 50%, 77% maghf. cu tot cu o parte din șvabi și cu 11% țig. maghf.; oficial 17% maghf. la 1869, la 1930 4% magh. și 17% maghf.; cat. ), Tiream / Mezőterem ( 42%, 65% cu tot cu șvabii maghf. și cu 8% țig. maghf.; 7% maghf. la 1869, la 1930 2% magh. și 6% șvabi maghf.; cat. )

     Pișcolt / Piskolt ( 32%, de la 52% la 1869; 17% țig. maghf.; ref. ), Dindeștiu Mic / Kisdengeleg ( 34%, 51% maghf. cu tot cu o parte din șvabi; în 1966 oficial 63% magh. și aproape la fel maghf.; cat. ), Dindești / Érdengeleg ( 20%, similar la 1930, 40% la 1869; ref. ), Irina / Iriny ( 88%, de la 77% la 1869; ref. ), Andrid / Érendréd ( 37%, similar la 1930, 65% la 1869; ref. )

      Pir / Szilágypér ( 63%, similar la 1930, 75% la 1850; 7% țig. maghf.; ref.; + Ateiu / Ete, 11% la 1850, oficial 64% maghf. la 1910, cat.-ref. ), Piru Nou / Újpér ( 27% și 16% țig. maghf.; cat.-ref. ), Chereușa / Érkőrös ( 45%, similar tot timpul; ref. ), Chisău / Keszi ( 82%, similar la 1930, 97% la 1850; ref. ), Becheni / Piele / Pele ( 68%, 89% la 1850, 78% la 1930; ref. ), Cean / Tasnádcsány ( 16%, 4% la 1850, 37% la 1930 după asimilarea unei pop. șvabe; ref.-cat. ), Săuca / Sződemeter ( 15%, similar tot timpul; 7% țig. maghf.; ref. )

     Santău / Tasnádszántó ( 36% și 6% țig. maghf.; 18% la 1869, la 1930 25% și 10% șvabi maghf.; asimilare a șvabilor; cat., ref. înainte de asimilare ), Sudurău / Érszodoró ( 25%, 37% la 1850, similar la 1930; 23% țig. maghf.; ref.; + Spinuș / Tövised, cu 24% la 1850, ref. ), Hotoan / Érhatvan ( 1%, 15% la 1850, similar la 1930 ; ref. ), Căuaș / Érkávás ( 9%, 28% maghf. cu tot cu 9% țig. și 10% rom., 15% la 1869, similar la 1930; ref. ), Tășnad / Tasnád ( 44%, similar la 1930, 81% la 1850, 67% în 1966; 7% țig. maghf.; ref.-cat.; + Tășnadu Nou / Újtasnád, 69% în 1966 ), Blaja / Tasnádbalázsháza ( 3%, de la 10% la 1850; cat.-ref. ), Sărăuad / Tasnádszarvad ( 25%, similar tot timpul; ref. )

     Săcășeni / Érszakácsi ( 60%, similar tot timpul; 6% țig. maghf.; ref. ), Huta Chegii / Hutapuszta ( 33% în 1966, anexată la Chegea / Kegye ), Cehăluț / Cehalu Unguresc / Magyarcsaholy ( 86%, similar tot timpul; ref. ), Sechereșa / Szekerestanya ( 87%, 98% în 1966; ref. ), Dobra / Dobra ( 99%, similar tot timpul; ref. ), Hurezu Mare / Nántű ( 15% și 12% țig. maghf; 8% maghf. la 1869, la 1930 17% magh. și 12% șvabi maghf.; asimilare a șvabilor; cat., ref. înainte de asimilare, în măsura în care existau )

     

     Ady Endre / Mecenț / Érmindszent ( 48% și 6% țig. maghf., de la 36% la 1850; ref.-cat., până spre sf. sec. XIX ref. ), Eriu-Sâncrai / Érszentkirály ( 39%, 55% la 1850, similar la 1930; 9% țig. maghf.; ref.; + Sajte, 100% la 1850, ref. ), Mihăieni / Mihaifalău / Krasznamihályfalva ( 78%, similar tot timpul; ref. ), Rătești / Szakasz ( 7%, 42% maghf. cu tot cu șvabii și cu 30% țig.; 11% maghf. la 1869, probabil evrei, 21% magh. la 1930, asimilare puternică a șvabilor; cat. ), Socond / Nagyszokond ( 19%, similar tot timpul; puternică asimilare a șv. de magh. și și a unora și a altora de rom.; cat. )

Reformed church in Acâș / Ákos

     Șandra (/ Alexăndrești)/ Krasznasándorfalva  ( 24%, 5% la 1869, similar la 1930, plus 7% țig. maghf.; ref. ), Beltiug / Krasznabéltek ( 30%, 51% maghf. cu tot cu șvabii; 13% maghf. la 1869, 30% magh. la 1930, asimilare puternică a șv. ulterior; cat., ref. înainte de asimilare, în măsura în care existau ), Giungi / Gyöngy ( 15%, similar tot timpul; cat. ), Acâș / Ákos ( 56%, similar tot timpul; ref. ), Ganaș / Gánáspuszta ( 100% sau 6 pers., 72% în 1966; 5 cat. și 1 ref. )

     

     Bogdand / Bogdánd ( 99%, similar tot timpul; ref. ), Ser / Szér ( 96%, de la 84% la 1850; ref. ), Nadișu Hododului / Hadadnádasd ( 99%, similar tot timpul; ref. ), Hodod / Hadad ( 79%, 55% la 1850, identic la 1930; asimilare a șvabilor abia după Război; ref.; + Apața / Apácatanya , 12% la 1850, cat. ), Lelei / Lele ( 96%, 78% la 1850, similar la 1930; ref. )

    

     Poiana Codrului / Szelestyehuta ( 5%, la fel la 1869, încă 12% în 1977 ), Ariniș / Arghihat / Égerhát ( 19%, similar la 1930, 8% la 1850; ref. ), Mânău / Monó ( 57%, similar tot timpul; ref. ), Someș-Uileac / Uilacu Hodoului / Szilágyújlak / Szamosújlak ( 3%, de la 10% la 1850; ref. ), Arduzel / Szamosardó ( 94%, de la 78% la 1850; ref. ), Ulmeni / Șilimeghiu / Sülelmed ( 12%, similar tot timpul; ref. ), Țicău / Szamoscikó ( 13%, 28% la 1850, similar la 1930; ref. )

     Șomcuta Mare / Nagysomkút ( 5%, similar la 1850, 14% la 1930; cat.-ref. ),  Berchez / Magyarberkesz ( 63%, similar tot timpul; ref. ), Satulung / Hosufalău / Kővárhosszúfalu ( 6%, 31% la 1850, similar la 1930; ref. ), Coltău / Koltó ( 63%, 90% la 1850, similar la 1930; ref. ), Cătălina / Koltókatalin ( 92%, similar tot timpul; ref. ), Lăpușel / Hășmaș-Lăpuș? / Hagymáslápos ( 16%, similar tot timpul; ref. ), Tăuții-Măgheruș / Misz(t)mogyorós ( 12%, similar la 1869, 31% la 1930; ref.-cat., în sec. XIX ref.; + Tăuții de Jos /, 54% la 1869, similar la 1910, anexat după Război, ref.-cat., la mijlocul sec. XIX ref. )

     Baia Mare / Nagybánya ( 15%, 55% la 1869, 35% la 1930; cat.-ref.; + Ferneziu / Firiza de Jos / Alsófernezely, 33% la 1869, similar la 1930, cat. ), Tăuții de Sus / Giródtótfalu ( 11%, similar tot timpul; cat.-ref., înainte de comuniști cat. ), Baia Sprie / Felsőbánya ( 27%, 60% la 1869, similar la 1910; cat. ), Băița / Láposbánya ( 29%, similar tot timpul; cat. ), Nistru / Misz(t)bánya ( 15%, 55% la 1869, similar la 1930; cat. )

     Cavnic / Capnic / Kapnikbánya ( 18%, 35% la 1850, similar la 1930; cat.; + Cavnicu de Jos / Alsókapnik, 19% la 1890, cat. ), Băiuț / Erzsébetbánya / Oláhláposbánya  ( 46%, 35% la 1850, 61% la 1930; cat. ), Strâmbu Băiuț / Kohóvölgy ( 38%, 27% la 1850, 59% la 1930; cat. ), Târgu Lăpuș / Lăpușu Unguresc / Magyarlápos ( 14%, 69% la 1850, 35% la 1930; ref.-cat., mai demult ref. ), Dămăcușeni / Domokos ( 89%, similar tot timpul, cu un minim de 84% la 1930; ref. )

  

   Ocna Șugatag / Aknasugatag ( 29%, 96% la 1869, 57% la 1930; cat. ), Băile Borșa / Borsabánya ( 8%, 78% maghf. la 1869, 56% la 1910, 16% la 1966; cat. ), Vișeu de Sus / Felsővisó ( 3%, oficial 15% maghf. la 1869, dar e probabil să fi fost de fapt mai toți evrei, 11% în 1966; cat. ), Coștiui / Rónaszék ( 51%, 100% la 1869, 88% la 1930, aparent o vertiginoasă rutenizare după Război, poate imigrație; cat. ), Sighetu Marmației / Máramarossziget ( 18%, similar la 1930, oficial 65% maghf. la 1869, din care câțiva evrei; cat., mai demult cat.-ref. ), Tisa / Virișmort / Tiszaveresmart ( 15%, similar tot timpul; cat. ), Bocicoiu Mare / Nagybocskó ( 21%, 39% la 1930; cat. )

Roman Catholic Church in Sighetu Marmației / Máramarossziget

     Câmpulung la Tisa / Hosszúmező ( 79%, 58% la 1869, similar la 1930; ref., înainte de comuniști ref.-cat., plus cca. 20% magh. ort. și gr.-cat., ucr. maghiarizați ), Teceu Mic / Kistécső ( 66%, identic în 1966, 22% la 1930 înainte de plecarea evreilor; cat.-ref. ), Piatra / Ferencvölgye ( 57%, 43% la 1869, 67% în 1966; cat. )

  

     Halmeu / Halmi ( 48%, la fel și la 1930, oficial 100% maghf. la 1869; ref.-cat. ), Băbești / Kisbábony ( 82%, 97% la 1930, similar și la 1869 ca limbă; 13% țig. maghf.; ref.-cat., înainte de comuniști ref. ), Cidreag / Csedreg ( 60%, doar 29% maghf. la 1869, 31% magh. la 1930 cu 30% rom. maghf. și 23% ucr. maghf.; cat., în sec. XIX cat.-ref. ), Dobolț / Dabolc ( 72%, 91% la 1930, similar și la 1869 ca limbă; 10% țig. maghf.; ref. ), Halmeu-Vii / Halmihegy / Szőllőhegy ( 75% sau 18 din 24, 95% în 1966; 4% rom. maghf.; ref. ), Porumbești / Kökényesd ( 97%, 36% maghf. la 1869, 48% magh. la 1930 cu 23% ucr. maghf. și 15% rom. maghf.; mixt gr.-cat. + rom.-cat., la origine rom.-cat. ) 

     Tarna Mare / Nagytarna ( 9%, similar la 1930, 24% la 1869; cat., mai demult cat.-ref. ), Turț-Băi / Turci bányatelep ( 26%, cat. ), Bixad / Bikszád ( 0, dar 11% maghf. la 1869, mai mult evrei; cat.-ref. ), Tămășeni / Tamásváralja ( 84%, similar la 1930, 100% maghf. la 1869; ref. ), Turulung / Túrterebes ( 78%, 98% maghf. cu tot cu șvabii și cu 14% țig. maghf.; oficial 76% maghf. la 1869, la 1930 54% magh., 18% șvabi maghf., 6% ucr. maghf. și 4% țig. maghf.; asimilare a șv. și ucr.; rom.-cat., cu minorități gr.-cat. și ref. ), Turulung-Vii / Túrterebesi szőllőhegy ( 97%, cat.-ref. ), Adrian / Adorján ( 96%, similar tot timpul; mixt ref. + rom.-cat. + gr.-cat. ), Livada / Șarchiuz / Sárköz ( 72% și 6% țig. maghf.; 62% maghf. la 1869, la 1930 69% magh. cu 9% ucr. maghf. și 3% rom. maghf.; mixt rom.-cat. + gr.-cat. + ref.; + Livada Nouă / Livada Mică / Sárközújlak, 57% maghf. la 1869, cat.-ref. )

                      

     Remetea Oașului / Kőszegremete ( 92%, similar tot timpul; ref. ), Medieș-Vii / Aranyosmeggyeshegy ( 14%, la fel în 1966, dar în mod bizar 37% în 1977; ref. ), Orașu Nou / Avasújváros ( 88%, similar la 1869, 69% la 1930; 7% țig. maghf.; ref. ), Orașu Nou-Vii / Nagyhegy ( 9%, 17% în 1966; ref. ), Prilog-Vii / Rózsapallaghegy ( 30%, 45% în 1966; cat. ), Vama / Vámfalu ( 27%, similar la 1930, 50% la 1869; ref. ), Viile Apei / Apahegy ( 25%, 55% la 1930; ref. )

     Handalu Ilbei / Ilobabánya ( 0%, similar tot timpul cel puțin după Război, dar 34% la 1869; cat. ), Seini / Szinérváralja ( 19%, similar la 1930, oficial 51% maghf. la 1869, din care o parte evrei; ref.-cat. ), Apa / Apa ( 16%, de la 32% la 1869; ref. ), Medieșu Aurit / Aranyosmeggyes ( 11%, similar tot timpul; ref.; + Iojib-Vii / Józsefházai szőllőhegy, 94% în 1966; + Iojibeni / Gémestanya, 14% în 1966 ), Iojib / Józsefháza ( 39% și 12% țig. maghf.; 43% maghf. la 1869, 57% la 1930; cat.-ref. )

     Dumbrava / Meggyesgombás ( 7%, la 1930 16% cu 8% rom. maghf. și 7% ucr. maghf.; cat.-ref. ), Românești / Szatmárgörbed ( 28%, similar tot timpul; ref. ), Potău / Patóháza ( 26%, similar la 1930, 41% la 1869; ref. ), Lipău / Szamoslippó ( 1%, de la 11% maghf. la 1869, dar atunci cei mai mulți evrei; cat., mai demult ref.-cat. ), Cărășeu / Szamoskrassó ( 72%, similar la 1869, cu un minim oficial de 61% la 1930; ref. ), Culciu Mare / Nagykolcs ( 37%, 47% la 1869 și 1930; 5% țig. maghf.; ref. ), Culciu Mic / Kiskolcs ( 61%, 76% la 1869, similar la 1930; ref. ), Corod / Szamoskóród ( 48%, similar la 1930, 61% la 1869; ref. ) 

Chains' Church and Reformed High School in Satu Mare / Szatmárnémeti 

     Apateu / Dobrácsapáti ( 64%, similar la 1869, cu un minim oficial de 33% la 1930; ref. ), Petin / Pettyén ( 70%, similar tot timpul; 17% țig. maghf.; ref. ), Ambud / Ombod ( 78%, de la 92% la 1869; 13% țig. maghf.; ref. ), Păulești / Palfalău / Szatmárpálfalva ( 36%, 79% la 1869, 65% la 1930; ref. ), Hrip / Hirip ( 37%, 63% la 1869, 52% la 1930; 17% țig. maghf.; ref. ), Amați / Amac ( 26%, de la 46% la 1869; ref. ), Satu Mare / Sătmar / Szatmárnémeti ( 40%, similar la 1930 înainte de plecarea evreilor, 88% maghf. la 1869; cat.-ref., în sec. XIX ref. ), Mărtinești / Sânmartin / Kakszentmárton ( 60%, 88% maghf. la 1869, la 1930 53% magh. și 15% rom. maghf.; ref.-cat., înainte de comuniști ref. ), Odoreu / Szatmárudvari ( 24%, similar la 1930, 41% la 1869; 4% țig. maghf.; ref. ) 

     Berindan / Berend ( 66%, similar la 1930, 53% la 1869; ref. ), Cucu / Cacu / Kak ( azi părăsită, 46% în 1966, oficial 100% maghf. la 1869, la 1930 44% magh. și 14% rom. maghf.; ref. ), Botiz / Batiz ( 30% și 9% rom. maghf., oficial 92% maghf. la 1869, la 1930 29% magh. și 24% rom. maghf.; mixt rom.-cat. + ref. + gr.-cat., la origine ref.-cat.; + Oșvarău / Batizvasvári, 20% maghf. la 1869, oficial 84% la 1910, probabil fals, gr.-cat. ), Vânătorești / Gombáserdő ( 13% sau 2 din 15; ref. ), Ciuperceni / Gombástanya ( 48%, cat., mai demult ref.-cat. ), Agriș / Egri ( 94%, similar tot timpul; ref. )

       

     Bercu / Szárazberek ( 97%, oficial similar și la 1869 ca limbă, la 1930 63% magh. cu 9% ucr. maghf. și 3% rom. maghf.; ref. ), Pelișor / Kispelecske ( 71%, 99% maghf. cu tot cu țig., similar tot timpul; ref. ), Nisipeni / Sándorhomok ( 95%, similar tot timpul; mixt ref. + gr.-cat. ), Micula / Mikola ( 47% magh., oficial 100% maghf. la 1869, la 1930 59% magh. și 14% ucr. maghf.; caz bizar, pentru că ucrf. par să se fi înmulțit inexplicabil după Război; ref.-cat., mai demult ref. ), Noroieni / Kissár ( 38%, oficial 100% maghf. la 1869, la 1930 63% magh. și 34% ucr. maghf.; românizare a ucr.; cat. )


     Lazuri / Lázári ( 80%, similar la 1930 cu 6% ucr. maghf., oficial 100% la 1869; mixt rom.-cat. + ref. + gr.-cat. ), Peleș / Nagypelecske ( 77% și 17% țig. maghf.; oficial 100% maghf. la 1869, la 1930 29% magh., 46% ucr. maghf., 10% rom. maghf., 5% evrei maghf. și 4% țig. maghf.; mixt gr.-cat. + ref. + rom.-cat., înainte de asimilări cat.-ref., în sec. XIX cat. ), Atea / Atya ( 65%, cca. 32% țig. maghf., 100% maghf. la 1869, la 1930 75% magh. plus 11% rom. maghf. și 8% ucr. maghf.; ref. ), Petea / Pete ( 32%, 11% rom. maghf. și 40% țig. maghf.; 12% maghf. la 1869, la 1930 9% magh. și 54% rom. maghf.; probabil mixt ref. + gr.-cat., la origine ref. ), Dorolț / Pusztadaróc ( 87%, similar la 1869 ca limbă, la 1930 54% și 30% rom. maghf.; ref.-cat., mai demult ref. )


     Dara / Szamosdara ( 96%, similar la 1869 ca limbă, la 1930 65% magh. și 24% rom. maghf.; ref.-cat. ), Vetiș / Vetés ( 43%, 66% maghf. cu tot cu 17% rom. maghf. și 5% țig. maghf.; oficial 69% maghf. la 1869, la 1930 39% magh. și 17% rom. maghf.; ref. ), Oar (/ Cetatea Veche )/ Óvári ( 82%, 10% rom. maghf. și 2% țig. maghf.; oficial 91% maghf. la 1869, la 1930 68% magh. și 21% rom. maghf.; ref. )

  

     Doba / Szamosdob ( 26%, similar tot timpul; 2% țig. maghf.; ref. ), Boghiș / Csengerbagos ( 30%, similar la 1930, 47% la 1869; ref. ), Domănești / Domahida ( 37% și 15% țig. maghf.; similar și pt. unii și pt. alții la 1930, 86% maghf. la 1869; ref. ), Moftin(u Mic) / Kismajtény ( 31% și 5% țig. maghf.; de la 40% maghf. la 1869; ref. ), Moftinu Mare / Nagymajtény ( 46%, 64% cu tot cu șvabii; oficial 29% maghf. la 1869, similar la 1930 dar din care doar 6% magh.; cat. )


     Ghilvaci / Gilvács ( 24%, oficial 8% maghf. la 1869, dar probabil evrei și rom. de fapt, la 1930 12% magh. și 21% șvabi maghf., puternică asimilare a șvabilor, dar și românizare; cat. ), Aliza / Alizmajor ( 10% sau 4 din 39; ref.-cat. ), Terebești / Krasznaterebes ( 15%, 20% cu tot cu șvabii; 4% maghf. la 1869, 37% magh. la 1930; asimilare puternică a șvabilor; cat. ), Sânmiclăuș / Krasznaszentmiklós ( 13% și 8% țig. maghf.; similar ca limbă tot timpul; ref. ), Ghirolt / Girolt ( 1%, 27% țig. maghf. și 14% rom. maghf.; 4% maghf. la 1869, similar la 1930; ort., magh. originari ref., apoi cat.-ref. )

     Mădăras / Madarász ( 3%, plus 11% țig. maghf., similar tot timpul; cat. ( asimilare a șv. ), Viile Satu Mare / Szatmárhegy ( 72%, ref. ), Homorodu de Jos / Alsóhomoród ( 7%, până la 10% în 1966, similar tot timpul; cat. ( prezență șv. ), Ardud / Erdőd ( 28%, 48% maghf. cu tot cu cca. 8% șv. și cca. 13% țig.; 33% maghf. la 1869, la 1930 28% magh., 14% șv. maghf. și 2% rom. maghf.; asimilare a șv.; cat. ), Ardud-Vii / Erdődhegy ( 82%; cat.-ref. ), Ghirișa / Géres ( 77%, de la 97% la 1869; ref. ), Țeghea / Krasznacégény ( 41%, 51% la 1850, încă 75% în 1992; cat.-ref., în sec. XIX ref. ), Craidorolț / Királydaróc ( 40%, similar la 1930, 66% la 1869; 7% țig. maghf.; cat.-ref. ), Satu Mic / Chișfalău / Érkisfalu ( 2% și 13% țig. maghf.; incert, poate gr.-cat. )

St Joseph Calasanctius Roman Catholic Church in Carei / Nagykároly