'Austriecii' din România (listă) / 'Austrians' in Romania (list)

     Formatul ( x / y / z ) reprezintă datele conform recensămintelor din 1850 ( etnie, Transilvania ) sau 1869 ( limbă, Maramureș, Sătmar, Crișana, Banat ), 1930 și respectiv 2002. Unde nu există date vechi, se face referire la 2002 și 1930. Harta reprezintă 1850 și 1869. Numele localităților sunt în formatul română / (română fost /) germană (/ germană alternativ). Germf. = germanofoni. Am adăugat ramura economică care explică prezența pop. 'austriece'. Sursă: http://www.kia.hu/konyvtar. Vezi hărțile aici. 

Diaconovici-Tietz Romanian-German High School in Reșița / Reschitz

       The format ( x / y / z ) represents the data according to the censuses of 1850 ( ethnicity in Transylvania ) or 1869 ( language in Partium and the Banat  ), 1930 and 2002 respectively. Where there are no old data, the reference is to 2002 and 1930. The map represents 1850 and 1869. Place names are in the format Romanian / (Romanian formerly /) German (/ German alternatively). Germf. = German-speaking. Source: http://www.kia.hu/konyvtar. See maps here.

     Orșova / Orschowa ( 41 / 20 / 1; + Jupalnic / Schupaneck, 17% la 1890, 6% la 1930, 20% la Jupalnicu Nou / Neu-Schupaneck la 1880 ), Baia Nouă / Neuwerk ( 0, 7% la 1930, 11% germf. la 1910; minerit de cărbune ), Eibenthal ( 5% la 1880 ), Eșelnița ( 5% la 1880 ), Ogradena Nouă ( 8% la 1880 ), Ogradena Veche ( 4% la 1880 ), Bârza / Bersing ( 7 / 21 / 2; ind. constructoare de mașini agr. și casnice ), Pecinișca ( 4% la 1869 ), Băile Herculane / Herkulesbad ( 1%, 23% la 1930, oficial 52% germf. la 1880; stațiune balneară ), Mehadia ( 8 / 6 / 1 ) 

     Berzasca ( 7% la 1869, similar la 1930; minerit de Au ), Sirinia ( oficial 21% germf. la 1910, anexat la Berzasca ), Cozla / Kosla ( 0, oficial 22% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Drencova ( 0, oficial 28% germf. la 1910; minerit de cărbuni ), Bozovici ( 4% la 1869; armată ), Moldova Nouă / Neu-Moldowa ( 13 / 5 / 0; e vorba de fostul sat Bosniac din sec. XVIII; minerit de cupru ), Baziaș / Baziasch ( 0, 62% germf. la 1880, 24% la 1910 ), Sasca Montană / Sasca Germană / Deutsch-Saßka ( 32 / 18 / 1; minerit de Cu )

     Oravița (Montană / Germană) / (Deutsch-)Orawitz ( 56 / 31 / 2; + Oravița Română / Rumänisch-Orawitz, 21% la 1869; minerit de Cu ), Ciclova Montană / Ciclova Germană / Deutsch-Tschiklowa ( 11 / 4 / 1; minerit de Cu ), Anina ( 15%, în 1956 încă 15% germ. și 18% alți germf., din care probabil 5% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf ( 15%, în 1966 încă 34% germ. și 18% alți germf., din care probabil 4% cehi; minerit de cărbune ), Steierdorf-Anina ( 57% germf. la 1869, la 1930 55% germ. și 23% alți germf., din care probabil 19% cehi; minerit de cărbune ), Marila ( 4% în 1966 )

     Tirol / Königsgnad ( 73 / 73 / 18 ), Fizeș ( 6 / 7 / 2; posibil șvabi ), Forotic ( 21% germf. la 1900 în timpul unei migrații temporare ), Brezon / Bresendorf ( 5%, 88% la 1930; posibil șv. ), Dognecea / Dognatschka ( 39 / 25 / 7; minerit de Cu, Pb, Au și Ag ), Bocșa (Montană) / Bocșa Germană / Deutsch-Bokschan ( 29 / 27 / 3; + Bocșa Română / Rumänisch-Bokschan, 5% la 1869, 13% la 1930; + Vasiova / Wassiowa, 15% la 1869, 26% la 1930; minerit de Fe ), Ocna de Fier / Eisenstein ( 4 / 6 / 1; minerit de Fe ) 

     Reșița / Reschitz ( 64 / 54 / 3; + Reșița Română / Walachisch-Reschitz, 13% la 1869, deja 45% la 1900; siderurgie ), Doman / Domann ( 4%, similar la 1869, la 1930 31% germ. și 6% cehi germf., probabil germanizați; minerit de cărbune ), Secu / Zeckel ( 21%, încă 37% în 1966, 100% la 1869, apoi fuzionat cu Cuptoare / Öfenau / Ofenburg, 44% la Cuptoare Secu la 1930, redesfăcut după Război; minerit de cărbune ), Văliug / Franzdorf ( 44 / 35 / 8; minerit de cărbune ), Gărâna / Volfsberg / Wolfsberg ( 100 / 100 / 46; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Brebu Nou / Vaidental / Weidenthal ( 100 / 98 / 12 sau 2 din 17; agricultură, expl. lemnului; pemi germani )

     Sadova Veche / Alt-Sadowa ( 94 / 97 / 23; agricultură, exploatarea lemnului; pemi germani ), Lindenfeld ( 100 / 100 / 0, părăsit; agricultură, expl. lemnului; pemi germani ), Caransebeș / Karansebesch ( 29 / 24 / 2; + Caransebeșu Nou / Neu-Karansebesch, 70% la 1869, 87% la 1930, pemi germani ), Jupa ( 9 / 4 / 3 ), Zăgujeni ( 5% la 1869 ), Oțelu Roșu / Ferdinand / Ferdinandsberg ( 4%, 37% germf. la 1869, la 1930 46% germ. și 16% alți germf., din care probabil 11% cehi germanizați; + Ohaba Bistra, 10% germf. la 1930, din care 8% germ.; siderurgie ), Poiana Mărului / Apfelalm ( 0, 28% germf. la 1910 )

    Rusca Montană / Russberg ( 45 / 26 / 3; metalurgie ușoară, moară de ciocane ), Rușchița / Ruskitza ( 6%, 29% germf. la 1869; minerit de marmură ș.a. ), Dealul lui Ștefan ( 16% germf. la 1869, anexat la Constantin Daicoviciu / Căvăran; posibil șvabi ), Sacu / Sakul  ( 7% la 1869, similar la 1930; posibil șvabi ), Nădrag / Steinacker ( 39 / 41 / 8; siderurgie )

     Gladna Montană / Gladna Germană / Deutsch-Gladna ( 26 / 7 / 0; minerit de Cu ), Luncanii de Jos / Niederlunkan ( 17 / 1 / 0; minerit de fier, siderurgie ), Tomești / Tomescht ( 2 / 30 / 0; sticlărit ), Colonia Fabricii / Hüttenkolonie ( 2%, oficial 80% germf. la 1910; sticlărit ), Făget / Fatschet ( 23 / 9 / 3; pt. 1869 colat de Vargas, la 1880 Făgetu Român, 3%, și Făgetu German, 45%; vamă, pielărie, expl. lemnului )

     Băița / Kupferberg ( 1%, 2% la 1930, la 1869 23% germf. la Băița-Oraș și 12% la Băița-Sat; minerit de Ag, precum și Au și Cu )

     Pădurea Neagră / Schwarzwald ( 3%, toți maghf., 54% germf. la 1869, 27% la 1910, nu a existat oficial în perioada interbelică; sticlărit ), Cuzap / (Schwäbisch-) Mitteldorf ( 1%, au depășit 10% între anii 1880 și 1910; sticlărit ), Tăutelec / Ratzdorf? ( 0, pare că ar fi venit în anii 1870, 14% la 1880, apoi maghiarizare rapidă ), Huta ( 40% la 1850, dar 79% vorbitori de cehă la 1910, deci mai curând cehi; satul nu a mai existat oficial decât la 1910 și din 1966; probabil stclărit ), Gârbou ( 6% la 1850; probabil fabrica de zahăr, actualul sat Fabrica )

     Tarna Mare / Groß-Tarna ( 14 / 7 / 1-1 ), Bătarci / Batartsch ( 0 / 14 / 0 ), Piatra / Petra ( 22% germf. la 1869, cresc constant până la 53% la 1900, după care dispar brusc; sticlărit )

     În Ucraina, regiunea Transcarpatia, raionul Muncaci / Munkatsch / Mukaceve (minim 4% în 2001, numai după limbă): Blaubad / Sineak ( 13% ), Deutsch-Kutschau / Kuceava ( 17% ), Pausching / Pavșino ( 34% ), Unterschönborn / Șenborn / Nove Selo ( 13% ). Raionul Teceu / Teaciv (minim 4% în 2001, numai după limbă): Königsfeld / Ust-Ciorna ( 4% ).

     Poiana Codrului / Glashütte ( 37 / 23 / 2; sticlărit ), Baia Mare / Frauenbach ( 11% germf. la 1869, dar din care până la 2-3% evrei, apoi scădere; minerit de Au, Cu etc. ), Cavnic / Kapnikgrub ( 15% la 1850, apoi maghiarizare; + Cavnicu de Jos / Oberkapnik, 21% germf. la 1869, apoi maghiarizare; minerit de Au ), Băiuț / Elsdorf / Elisabethsdorf ( 17% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn ), Strâmbu Băiuț / Krummbach ( 26% la 1850, apoi maghiarizare; minerit de Au, Ag, Cu, Pb și Zn )

     Vișeu de Sus / Oberwischau ( 7%, oficial 38% germf. la 1869, dar până la 26% erau de fapt evrei, pop. germ. crește, nu scade, în perioada dualistă, 25% la 1930; expl. lemnului; țipțeri ), Cârlibaba Nouă / Ludwigsdorf ( 56% germf. oficial la 1880, din care probabil 21% evrei; 64% la 1930, 40% în 1992, 23% în 2002, din care cei mai mulți germf.; curios este că la 1880 de exemplu apar 18% romf. ort. și tot 18% romf. rom.-cat.; exploatarea lemnului; țipțeri ), Năsăud ( cca. 5% la 1850, dar 2% luth. )

     Turda Veche / Thorenburg ( 14% la 1850, apoi anexat la Turda; probabil salina ), Oprișani / Cristiș / Kreuzfeld ( 8% la 1930, recent apăruți, apoi anexat la Turda ), Valea Ierții ( 20% la 1850, la 1869 oficial 0 după limbă, apoi anexat la Băișoara / Kleingrub; minerit de Au, cel puțin la Băișoara ),  Baia de Arieș / Offenburg ( 14%, doar 1% la 1930; minerit de Au ), Roșia Montană / Goldbach ( 8% la 1850; minerit de Au ), Abrud / Groß-Schlatten ( 5% la 1850; minerit de Au ), Poieni ( com. Bucium; 6% la 1850; minerit )

      Baia de Criș / Altenburg ( 10% la 1850, 4% la 1930; minerit de Au ), Zlatna / Klein-Schlatten ( 12% la 1850, 2% la 1930; minerit de Au ), Călimănești-Colindești ( 8% la 1850, apoi anexat la Brad ), Ruda-Brad / Ruden / Eisenau ( 4% la 1850; minerit de Au ), Crișcior ( 4% la 1850, 5% la 1930; minerit de Au ), Băița / Pernseifen ( 2%, 45% la 1850, 18% la 1930, din care 2% luth. și 3% romf.; minerit de Au, precum și Ag, Pb, Cu și Zn ), Barbura ( 6% la 1850; minerit de Au )

     Măgura-Toplița ( 10% la 1850; minerit de Au ), Certeju de Sus ( 9% la 1850, 3% la 1930; minerit de Au ), Hondol ( 6% la 1850; minerit de Au ), Săcărâmb / Sekerimb / Groß-Astdorf ( 3%, 47% la 1850, 12% la 1930, din care 3% romf.; minerit de Au ), Deva / Diemrich ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 4% la 1930 din care 2% luth. )

     Cugiru Nou / Neu-Kudschir? ( 17% la 1850, 28% germf. la 1869; anexat apoi la Cugir; ind. de apărare ? ), Sibișelu Nou / Neu-Sebeschel / Eisenhammer ( 31% la 1850, asimilați până la Primul Război sau emigrați; anexat la Sibișel, com. Beriu; siderurgie ușoară, moară de ciocane ), Simeria / Pischkendorf / Fischdorf ( 1%, 8% la 1930, din care 3% luth.; apar prima dată, la fel ca întreaga loc., la 1869, cu 21%, din care 6% luth., minus maxim 5% evrei; nod și atelier de cale ferată ), Hunedoara / Eisenmarkt ( 1%, 12% la 1850, din care 2% luth., 5% la 1930; siderurgie )

     Călan / Klandorf ( 2%, apar prima dată în recens. la 1869 cu 18%, 34% la 1930, din care 3% luth.; siderurgie ), Batiz / Batisen ( 1%, 22% la 1930, apar în anii 1890; e vorba de șv. luth. din Tscherwenka / Rotweil / Crvenka, în Bacica; ceramică; au existat și în alte așezări ind. din zonă unii luth., probabil sași ), Govăjdia / Sensenhammer ( 1% germ. și 1% rom. germf., 39% la 1850, la 1930 9%, din care 3% romf. și 3% maghf.; siderurgie ), Toplița / Königsgruben / Unterhammer ( 0, 33% la 1850, 11% la 1930, din care 10% romf.; siderurgie ), Ciumița ( 18% după limbă la 1910 ), Bretea Română ( 4% la 1850 )

     Hațeg ( 5% la 1850 ), Jieț ( 6% la 1910; minerit de cărbune ), Hățăgel ( 8% la 1850 ), Petroșani / Petroschen / Steintal ( 1%, 4% la 1930, apar prima dată în recens. la 1869 cu 24%, din care 5% luth., minus maxim 3% evrei; minerit de cărbune; + Gheorghe Lazăr, 10% germ. în 1966 și 2% alți germf. ), Aninoasa ( 9% la 1910, din care 6% luth., minus maxim 2% evrei; minerit de cărbune ), Vulcan / Wolkersdorf ( 5% la 1850, 6% la 1930, din care 1% luth.; minerit de cărbune )

     Alba Iulia / Karlsburg ( 14% la 1850, din care 4% luth., 4% la 1930, din care 3% luth.; armată ? administrație ? ), Vințu de Jos / Unter-Wintz ( 6% la 1850, din care 1% luth.; ar putea fi urmași ai bulgarilor chiproviceni )

     Miercurea Sibiului / Reußmarkt ( cca. 5% la 1850 și 1869 ), Orlat ( 5% germ. la 1850, toți cat.; armată ? ), Sibiu / Hermannstadt ( cca. 15% la 1850 sau maxim 20% dacă luăm în calcul posibila prezență a magh. luth.; la 1910 scăzuseră probabil sub 10%, la 1930 cca. 5%; administrație ? ), Arpașu de Sus ( 7% la 1850 ), Porumbacu de Sus ( 6% germ. la 1850, toți cat.; cu un spor temporar ajung la 11% la 1890; sticlărit ), Cârțișoara / Kleinkerz + Oberkerz ( 8% germ. la 1850, cam 7% cat.; sticlărit, olărit )

     Sighișoara / Schäßburg ( 4% la 1850 ), Făgăraș / Fogarasch ( 17% la 1850, ½ din pop. germ. ), Turzun / Freitum ( 89% la 1850, apoi anexat la Hoghiz ), Bogata Olteană / Bogatbach ( 8% la 1850 ), Minele Lueta / Eisenberg ( 8% la 1850, din care însă 7% luth.; minerit de fier ), Oituz ( 4% la 1850 )

     Reghin / Sächsisch-Regen ( 5% la 1850 ), Glăjărie / Görgényer Glashütte ( 9% la 1850; sticlărit ), Borsec ( 33% la 1850; sticlărit ), Bălan / Kupferbergwerk ( 29% la 1850, din care 2% luth.; oficial încă 14% germf. la 1890, dar doar 2% la 1910; minerit de cupru )

     Bran / Törzburg ( 18% la 1850; vamă ), Brașov / Kronstadt ( probabil circa 5% germ. catolici la 1850, oricum nu mai mult de 10%, dar greu de apreciat din cauza proximității magh. luth. din Săcele ),  Timișu de Jos / Untertömösch ( 33% la 1850, tind să cred că rom.-cat. și nu sași, dar aceeași problemă ca la Brașov; expl. lemnului ? ), Timișu de Sus / Obertömösch ( 39% la 1850, aceeași problemă; expl. lemnului ? )

     

'Austriecii' din România (hărți) / 'Austrians' in Romania (maps)

     Este vorba despre populațiile germane catolice colonizate în sec. XVIII și XIX în Transilvania și Ungaria din teritorii habsburgice, pe care în lipsa unui termen mai potrivit le numesc 'austrieci'. Ei diferă astfel de șvabi, care au fost aduși din diferite zone din Germania aflate sub alte stăpâniri. 'Austriecii' vorbeau / vorbesc în general dialecte bavare, spre deosebire de șvabi, care vorbesc dialecte renane, suabe etc. O altă diferență majoră constă în faptul că 'austriecii' au fost în general o pop. specifică așezărilor industriale. Dacă șvabii sunt în mod tipic agricultori la câmpie, 'austriecii' au fost proletari, cele mai des întâlnite ocupații ținând de minerit ( fier, aur, cupru, alte neferoase sau cărbune ), industria metalurgică și sticlărit. Astfel, mediul lor de viață este unul urban sau care a devenit urban prin dezvoltarea acestor industrii în epoca modernă. Au întemeiat totuși și sate, dar numai în zone de munte, unde activitatea principală ( dacă nu exista vreuna din industrii ) era exploatarea lemnului sau agricultură de tip montan ( ex. pomicultură etc. ). Separația dintre 'austrieci' și șvabi nu este totuși întotdeauna clară, dat fiind că prin operațiunile de colonizare, care adesea au afectat de mai multe ori aceleași localități, au fost aduși locuitori din diverse regiuni ale statelor habsburgice, inclusiv germani colonizați deja în zone învecinate, cum ar fi șvabi. Amestecurile ulterioare par să fi fost numeroase.

       Zonele de origine ale 'austriecilor' din România sunt în general Austria Superioară, Salzkammergut, Stiria, Carintia, Boemia, Moravia, Silezia. Zona cu cea mai puternică prezență 'austriacă' a fost Banatul Montan ( aproximativ actualul județ Caraș-Severin ), unde zăcămintele de huilă, minereu de fier și de cupru au dat naștere unei puternice industrii metalurgice încă din secolul XVIII. Un fenomen similar s'a produs în în Țara Chioarului și Țara Lăpușului, unde a apărut bazinul minier Baia Mare ( exploatare de aur și alte neferoase ), inclusiv prin colonizare germană. În Munții Apuseni, unde exploatarea metalelor s'a practicat din Antichitate, elementul german a fost în mai mică măsură prezent. Numeroase au fost satele cu 'glăjării', mici manufacturi de sticlă unde adesea lucrau germani; unele au supraviețuit până de curând ca fabrici de sticlă. În zona Hunedoara, industria metalurgică a luat amploare în sec. XIX, cu colonizări de pop. aduse din relativa apropiere ( români, maghiari, germani ); germanii au avut aici origini eterogene: șvabi, 'austrieci', poate chiar și sași. Satul Tirol / Königsgnad a fost întemeiat la începutul sec. XIX cu tirolezi dintre cei care se răsculaseră împotriva Bavariei după ce Austria trebuise să'i cedeze Tirolul în timpul războaielor napoleoniene; ulterior au fost colonizați aici și alți germani. O populație aparte sunt țipțerii, care locuiesc în Munții Maramureșului și ai Rodnei și sunt tradițional tăietori de lemne; deși nici ei nu provin dintr'o singură zonă, și'au primit numele de la Zips, o zonă din NE Slovaciei colonizată cu germani de Coroana maghiară în Evul Mediu și de unde s'ar părea că au venit o parte dintre țipțerii originari. Aici vor fi consemnați doar cei din Ardeal și Maramureș, nu și cei din Bucovina. Populația germană din Bucovina a avut în general origini foarte asemănătoare cu acești 'austrieci' din Transilvania și Ungaria, dar va fi tratată separat. De aceeași origine sunt și germanii din Ucraina Subcarpatică sau din centrul Ungariei, chiar dacă aceștia din urmă sunt uneori incluși printre șvabi. 'Austriecii' sunt în mod caracteristic romano-catolici, cu prezențe luterane foarte sporadice ( există biserici luterane în câteva orașe din Banatul Montan ).

     'Austriecii' din Banatul Montan au fost colonizați odată cu cehii de acolo, recrutarea de coloniști din Boemia sau Moravia neținând cont neapărat de limbă. Satele germane de pe Valea Timișului au fost colonizate la începutul sec. XIX ca sate grănicerești cu germani din Boemia, în special din zona Klattau ( Klatovy ). Această colonizare a fost aceeași cu cea a satelor de grăniceri cehi de mai la sud, din Munții Almăjului, doar că s'a operat o oarecare separare lingvistică: pe Valea Timișului au fost colonizați germanii, în Munții Almăjului cehii ( dar și unii germani, sporadic ). Și unii și alții poartă numele de 'pemi' ( de la 'Böhmen', 'boemi' ), dar satele germane sunt pe cale de dispariție. Localitățile industriale din Banat au avut o consistentă pop. cehă, care în decursul timpului a fost asimilată ( începând probabil din sec. XIX și complet până la al Doilea Război Mondial ), dar nu de către maghiari sau români, ci chiar de către germani. A existat și o pop. 'austriacă' burgheză în marile orașe, legată probabil inclusiv de factorul administrativ și militar. Din păcate ponderea ei în Banat și Partium e greu de estimat, neputând fi ușor distinsă în recensăminte de pop. șvabă, cu care ulterior s'a amestecat; s'ar părea că la mijl. sec. XIX cel puțin la Timișoara / Temeswar erau încă foarte mulți. În această categorie de germani par să intre și orașele ardelene Sibiu / Hermannstadt ( pe lângă pop. săsească ) și Alba Iulia / Karlsburg. În majoritatea localităților, orice urmă de pop. 'austriacă' tinde să dispară din recensăminte înainte de Primul Război Mondial, excepție făcând germanii din Banatul Montan și țipțerii. Și astăzi, deși au suferit foarte mult de emigrare, depopulare și asimilare, aceste pop. germane rămân încă relativ vizibile și mai solide decât cele de șvabi sau sași.  

     1) Prima dintre cele două hărți de mai jos reprezintă populația 'austriacă' la 1850 ( Transilvania ) după etnie respectiv 1869 ( Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș ) după limbă. Albastru = peste 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-25%, turcoaz = 4-9%. 2) A doua hartă reprezintă populația 'austriacă' în 2002. Galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-25%, turcoaz = 4-9%. Am adăugat loc. cu pop. germană din Ucraina Subcarpatică, adică Regiunea ucraineană Transcarpatia / Zakarpattia. Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/. Vezi lista aici.  

Roman Catholic Church in Weidenthal / Brebu Nou

     The German Catholic populations colonised in the 18th and 19th c. in Transylvania and Hungary from Habsburg territories, whom I'm designating, for lack of a better term, 'Austrians'. They are thus different from the Danube Swabians, who were brought from various areas in Germany under non-Habsburg rule. The 'Austrians' usually spoke / speak Bavar(ian) dialects, unlike the Danube Swabians, who speak Rhenish dialects, Swabian etc. Another difference is the fact that the 'Austrians' have been for the most part a population characteristic of industrial communities. Whereas the Danube Swabians are typically famers in the lowlands, the 'Austrians' have been workers, the most widespread trades having to do with mining ( iron, gold, copper, other non-ferrous, coal ), metallurgy and glass production. Thus, their environment is an urban one or one that has become urban through the development of these industries. Nonetheless, they have also founded villages, but only in mountainous areas, where the main activity ( if none of the industries was present ), was woodcutting or mountain-type agriculture ( fruit trees etc. ). Still, the separation between 'Austrians' and Danube Swabians is not always clear, since through the settlement operations, which have often touched repeatedly on the same communities, settlers from a variety of areas within the Habsburg states have been brought, including Germans who had already been colonised in neighbouring regions. Subsequent mixing seems to have been frequent.    

     The places of origin of 'Austrians' in Romania have been largely Upper Austria, Salzkammergut, Styria, Carinthia, Bohemia, Moravia, Silesia. The area with the most powerful 'Austrian' presence has been the Highland Banat ( roughly present-day Caraș-Severin County ), where the black coal, iron ore and copper ore deposits have given rise to a powerful metallurgic industry as early as the 18th c. A similar phenomenon has taken place in Țara Chioarului ( 'Chioar Land' ) and Țara Lăpușului ( 'Lăpuș Land' ), where the Baia Mare / Frauenbach mining basin ( gold and other non-ferrous extraction ) appeared, including through German settlement. In the Apuseni ( Western ) Mountains, where metal mining has been taking place since Antiquity, the presence of the German element has been less prominent. Villages with small glassworks, where sometimes Germans also worked, used to be numerous; some survived until recently as glass factories. In the Hunedoara area, the metallurgic industry took off in the 19th c., with populations being colonised from relative proximity ( Romanians, Hungarians, Germans ); the Germans here had various origins: Danube Swabians, 'Austrians', perhaps even Transylvanian Saxons. The village Tirol / Königsgnad was settled in the early 19th c. with Tyroleans from among those who had rebelled against Bavaria, after Austria had had to cede Tyrol to it during the Napoleonic Wars; other Germans were subsequently also colonised here. A separate population are the Zipsers ( 'țipțeri' ), who live in the Maramureș and Rodna Mountains and are traditionally woodcutters. Although they do not originate in any single area either, they get their name from Zips / Spis, an area in NE Slovakia settled by the Hungarian Crown with Germans in the Middle Ages and from where some of the original Zipsers seem to have come. Only those in Maramureș and Transylvania will be mentioned here, not those in Bukovina. In general, the German population of Bukovina had very similar origins to those of these Transylvanian and Hungarian 'Austrians', but it will be treated separately. The same origins are shared with the Germans of Carpathian Ruthenia and those of Central Hungary, even though the latter are sometimes treated as Danube Swabians. The 'Austrians' are characteristically Roman Catholics, with very a infrequent Lutheran presence ( there are a few Lutheran churches in a few towns in the Highland Banat ).      

     'Austrians' in the Highland Banat were colonised at the same time as the Czechs there, the recruitment of settlers in Bohemia and Moravia not having necessarily taken language into account. The German villages in the Timiș Valley were settled in the early 19th c. as border guard villages with Germans from Bohemia, especially from the Klattau / Klatovy area. This settlement was the same as that of the Czech border guard villages further to the south, in the Almăj Mountains, but a certain linguistic separation was enacted: in the Timiș Valley it was the Germans who were colonised, whereas in the Almăj Mountains it was the Czechs ( but also infrequently some Germans ). Both groups are known as 'pemi' ( from 'Böhmen', 'Bohemians' ), but the German villages are on the verge of extinction. The industrial communities in the Banat have had a solid Czech population, which with the passage of time has been assimilated ( starting probably in the 19th c. and completely by WWII ), but not by Hungarians or Romanians, rather by the very Germans. There was also an 'Austrian' bourgeois population in the cities, probably connected among others to the administrative and military presence. Unfortunately, it is hard to gauge its proportions in the Banat and Partium, as it is hard to distinguish it in censuses from the Danube Swabian population, into which it subsequently blended; it seems that in the mid-19th c. they were still numerous in Timișoara / Temeswar at the very least. This category of Germans would seemingly also comprise the Transylvanian cities Sibiu / Hermannstadt ( besides the Transylvanian Saxon population ) and Alba Iulia / Karlsburg. In most communities, any trace of an 'Austrian' population tends to disappear from censuses before WWI, except the Highland Banat and the Zipsers. Even today, although these latter populations have been much affected by emigration, depopulation and assimilation, they remain relatively visible and more solid than the Danube Swabians and the Transylvanian Saxons.    

     1) The first of the two maps below presents the 'Austrian' population in 1850 ( Transylvania ) by ethnicity and 1869 ( the Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș ) by language, respectively. Blue = over 75%, green = 50-74%, yellow = 24-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. 2) The second map presents the 'Austrian' population as of 2002. Yellow = 24-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have added the communities with German population in Carpathian Ruthenia, i.e. the Ukrainian region Transcarpathia / Zakarpattia. Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/results/. See list here.