Este vorba despre populațiile germane catolice colonizate în sec. XVIII și XIX în Transilvania și Ungaria din teritorii habsburgice, pe care în lipsa unui termen mai potrivit le numesc 'austrieci'. Ei diferă astfel de șvabi, care au fost aduși din diferite zone din Germania aflate sub alte stăpâniri. 'Austriecii' vorbeau / vorbesc în general dialecte bavare, spre deosebire de șvabi, care vorbesc dialecte renane, suabe etc. O altă diferență majoră constă în faptul că 'austriecii' au fost în general o pop. specifică așezărilor industriale. Dacă șvabii sunt în mod tipic agricultori la câmpie, 'austriecii' au fost proletari, cele mai des întâlnite ocupații ținând de minerit ( fier, aur, cupru, alte neferoase sau cărbune ), industria metalurgică și sticlărit. Astfel, mediul lor de viață este unul urban sau care a devenit urban prin dezvoltarea acestor industrii în epoca modernă. Au întemeiat totuși și sate, dar numai în zone de munte, unde activitatea principală ( dacă nu exista vreuna din industrii ) era exploatarea lemnului sau agricultură de tip montan ( ex. pomicultură etc. ). Separația dintre 'austrieci' și șvabi nu este totuși întotdeauna clară, dat fiind că prin operațiunile de colonizare, care adesea au afectat de mai multe ori aceleași localități, au fost aduși locuitori din diverse regiuni ale statelor habsburgice, inclusiv germani colonizați deja în zone învecinate, cum ar fi șvabi. Amestecurile ulterioare par să fi fost numeroase.
Zonele de origine ale 'austriecilor' din România sunt în general Austria Superioară, Salzkammergut, Stiria, Carintia, Boemia, Moravia, Silezia. Zona cu cea mai puternică prezență 'austriacă' a fost Banatul Montan ( aproximativ actualul județ Caraș-Severin ), unde zăcămintele de huilă, minereu de fier și de cupru au dat naștere unei puternice industrii metalurgice încă din secolul XVIII. Un fenomen similar s'a produs în în Țara Chioarului și Țara Lăpușului, unde a apărut bazinul minier Baia Mare ( exploatare de aur și alte neferoase ), inclusiv prin colonizare germană. În Munții Apuseni, unde exploatarea metalelor s'a practicat din Antichitate, elementul german a fost în mai mică măsură prezent. Numeroase au fost satele cu 'glăjării', mici manufacturi de sticlă unde adesea lucrau germani; unele au supraviețuit până de curând ca fabrici de sticlă. În zona Hunedoara, industria metalurgică a luat amploare în sec. XIX, cu colonizări de pop. aduse din relativa apropiere ( români, maghiari, germani ); germanii au avut aici origini eterogene: șvabi, 'austrieci', poate chiar și sași. Satul Tirol / Königsgnad a fost întemeiat la începutul sec. XIX cu tirolezi dintre cei care se răsculaseră împotriva Bavariei după ce Austria trebuise să'i cedeze Tirolul în timpul războaielor napoleoniene; ulterior au fost colonizați aici și alți germani. O populație aparte sunt țipțerii, care locuiesc în Munții Maramureșului și ai Rodnei și sunt tradițional tăietori de lemne; deși nici ei nu provin dintr'o singură zonă, și'au primit numele de la Zips, o zonă din NE Slovaciei colonizată cu germani de Coroana maghiară în Evul Mediu și de unde s'ar părea că au venit o parte dintre țipțerii originari. Aici vor fi consemnați doar cei din Ardeal și Maramureș, nu și cei din Bucovina. Populația germană din Bucovina a avut în general origini foarte asemănătoare cu acești 'austrieci' din Transilvania și Ungaria, dar va fi tratată separat. De aceeași origine sunt și germanii din Ucraina Subcarpatică sau din centrul Ungariei, chiar dacă aceștia din urmă sunt uneori incluși printre șvabi. 'Austriecii' sunt în mod caracteristic romano-catolici, cu prezențe luterane foarte sporadice ( există biserici luterane în câteva orașe din Banatul Montan ).
'Austriecii' din Banatul Montan au fost colonizați odată cu cehii de acolo, recrutarea de coloniști din Boemia sau Moravia neținând cont neapărat de limbă. Satele germane de pe Valea Timișului au fost colonizate la începutul sec. XIX ca sate grănicerești cu germani din Boemia, în special din zona Klattau ( Klatovy ). Această colonizare a fost aceeași cu cea a satelor de grăniceri cehi de mai la sud, din Munții Almăjului, doar că s'a operat o oarecare separare lingvistică: pe Valea Timișului au fost colonizați germanii, în Munții Almăjului cehii ( dar și unii germani, sporadic ). Și unii și alții poartă numele de 'pemi' ( de la 'Böhmen', 'boemi' ), dar satele germane sunt pe cale de dispariție. Localitățile industriale din Banat au avut o consistentă pop. cehă, care în decursul timpului a fost asimilată ( începând probabil din sec. XIX și complet până la al Doilea Război Mondial ), dar nu de către maghiari sau români, ci chiar de către germani. A existat și o pop. 'austriacă' burgheză în marile orașe, legată probabil inclusiv de factorul administrativ și militar. Din păcate ponderea ei în Banat și Partium e greu de estimat, neputând fi ușor distinsă în recensăminte de pop. șvabă, cu care ulterior s'a amestecat; s'ar părea că la mijl. sec. XIX cel puțin la Timișoara / Temeswar erau încă foarte mulți. În această categorie de germani par să intre și orașele ardelene Sibiu / Hermannstadt ( pe lângă pop. săsească ) și Alba Iulia / Karlsburg. În majoritatea localităților, orice urmă de pop. 'austriacă' tinde să dispară din recensăminte înainte de Primul Război Mondial, excepție făcând germanii din Banatul Montan și țipțerii. Și astăzi, deși au suferit foarte mult de emigrare, depopulare și asimilare, aceste pop. germane rămân încă relativ vizibile și mai solide decât cele de șvabi sau sași.
1) Prima dintre cele două hărți de mai jos reprezintă populația 'austriacă' la 1850 ( Transilvania ) după etnie respectiv 1869 ( Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș ) după limbă. Albastru = peste 75%, verde = 50-74%, galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-25%, turcoaz = 4-9%. 2) A doua hartă reprezintă populația 'austriacă' în 2002. Galben = 25-49%, portocaliu-roșu = 10-25%, turcoaz = 4-9%. Am adăugat loc. cu pop. germană din Ucraina Subcarpatică, adică Regiunea ucraineană Transcarpatia / Zakarpattia. Surse: http://www.kia.hu/konyvtar, http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/. Vezi lista aici.  |
| Roman Catholic Church in Weidenthal / Brebu Nou |
The German Catholic populations colonised in the 18th and 19th c. in Transylvania and Hungary from Habsburg territories, whom I'm designating, for lack of a better term, 'Austrians'. They are thus different from the Danube Swabians, who were brought from various areas in Germany under non-Habsburg rule. The 'Austrians' usually spoke / speak Bavar(ian) dialects, unlike the Danube Swabians, who speak Rhenish dialects, Swabian etc. Another difference is the fact that the 'Austrians' have been for the most part a population characteristic of industrial communities. Whereas the Danube Swabians are typically famers in the lowlands, the 'Austrians' have been workers, the most widespread trades having to do with mining ( iron, gold, copper, other non-ferrous, coal ), metallurgy and glass production. Thus, their environment is an urban one or one that has become urban through the development of these industries. Nonetheless, they have also founded villages, but only in mountainous areas, where the main activity ( if none of the industries was present ), was woodcutting or mountain-type agriculture ( fruit trees etc. ). Still, the separation between 'Austrians' and Danube Swabians is not always clear, since through the settlement operations, which have often touched repeatedly on the same communities, settlers from a variety of areas within the Habsburg states have been brought, including Germans who had already been colonised in neighbouring regions. Subsequent mixing seems to have been frequent.
The places of origin of 'Austrians' in Romania have been largely Upper Austria, Salzkammergut, Styria, Carinthia, Bohemia, Moravia, Silesia. The area with the most powerful 'Austrian' presence has been the Highland Banat ( roughly present-day Caraș-Severin County ), where the black coal, iron ore and copper ore deposits have given rise to a powerful metallurgic industry as early as the 18th c. A similar phenomenon has taken place in Țara Chioarului ( 'Chioar Land' ) and Țara Lăpușului ( 'Lăpuș Land' ), where the Baia Mare / Frauenbach mining basin ( gold and other non-ferrous extraction ) appeared, including through German settlement. In the Apuseni ( Western ) Mountains, where metal mining has been taking place since Antiquity, the presence of the German element has been less prominent. Villages with small glassworks, where sometimes Germans also worked, used to be numerous; some survived until recently as glass factories. In the Hunedoara area, the metallurgic industry took off in the 19th c., with populations being colonised from relative proximity ( Romanians, Hungarians, Germans ); the Germans here had various origins: Danube Swabians, 'Austrians', perhaps even Transylvanian Saxons. The village Tirol / Königsgnad was settled in the early 19th c. with Tyroleans from among those who had rebelled against Bavaria, after Austria had had to cede Tyrol to it during the Napoleonic Wars; other Germans were subsequently also colonised here. A separate population are the Zipsers ( 'țipțeri' ), who live in the Maramureș and Rodna Mountains and are traditionally woodcutters. Although they do not originate in any single area either, they get their name from Zips / Spis, an area in NE Slovakia settled by the Hungarian Crown with Germans in the Middle Ages and from where some of the original Zipsers seem to have come. Only those in Maramureș and Transylvania will be mentioned here, not those in Bukovina. In general, the German population of Bukovina had very similar origins to those of these Transylvanian and Hungarian 'Austrians', but it will be treated separately. The same origins are shared with the Germans of Carpathian Ruthenia and those of Central Hungary, even though the latter are sometimes treated as Danube Swabians. The 'Austrians' are characteristically Roman Catholics, with very a infrequent Lutheran presence ( there are a few Lutheran churches in a few towns in the Highland Banat ).
'Austrians' in the Highland Banat were colonised at the same time as the Czechs there, the recruitment of settlers in Bohemia and Moravia not having necessarily taken language into account. The German villages in the Timiș Valley were settled in the early 19th c. as border guard villages with Germans from Bohemia, especially from the Klattau / Klatovy area. This settlement was the same as that of the Czech border guard villages further to the south, in the Almăj Mountains, but a certain linguistic separation was enacted: in the Timiș Valley it was the Germans who were colonised, whereas in the Almăj Mountains it was the Czechs ( but also infrequently some Germans ). Both groups are known as 'pemi' ( from 'Böhmen', 'Bohemians' ), but the German villages are on the verge of extinction. The industrial communities in the Banat have had a solid Czech population, which with the passage of time has been assimilated ( starting probably in the 19th c. and completely by WWII ), but not by Hungarians or Romanians, rather by the very Germans. There was also an 'Austrian' bourgeois population in the cities, probably connected among others to the administrative and military presence. Unfortunately, it is hard to gauge its proportions in the Banat and Partium, as it is hard to distinguish it in censuses from the Danube Swabian population, into which it subsequently blended; it seems that in the mid-19th c. they were still numerous in Timișoara / Temeswar at the very least. This category of Germans would seemingly also comprise the Transylvanian cities Sibiu / Hermannstadt ( besides the Transylvanian Saxon population ) and Alba Iulia / Karlsburg. In most communities, any trace of an 'Austrian' population tends to disappear from censuses before WWI, except the Highland Banat and the Zipsers. Even today, although these latter populations have been much affected by emigration, depopulation and assimilation, they remain relatively visible and more solid than the Danube Swabians and the Transylvanian Saxons.
1) The first of the two maps below presents the 'Austrian' population in 1850 ( Transylvania ) by ethnicity and 1869 ( the Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș ) by language, respectively. Blue = over 75%, green = 50-74%, yellow = 24-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. 2) The second map presents the 'Austrian' population as of 2002. Yellow = 24-49%, orange-red = 10-24%, turquoise = 4-9%. I have added the communities with German population in Carpathian Ruthenia, i.e. the Ukrainian region Transcarpathia / Zakarpattia. Sources: http://www.kia.hu/konyvtar, http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/results/. See list here.
No comments:
Post a Comment